Tusea, conform definiției, este un reflex brusc și repetitiv, care ajută la curățarea tractului respirator superior de secreții, substanțe iritante, particule, corpuri străine sau microbi.

Tusea are trei faze: un inspir profund, un expir forțat cu glota închisă, care duce la creșterea presiunii intratoracice la peste 100 mmHg și deschiderea bruscă a corzilor vocale și a epiglotei, cu expulzarea aerului la o viteză care poate ajunge la 150 km/h.

Tusea este un act reflex predominant involuntar, dar are și componentă voluntară.

Punctul de plecare al reflexului de tuse este reprezentat de receptorii aflați în anumite zone, atât la nivelul arborelui respirator, cât și în afara lui, constituind zonele tusigene.

Zonele tusigene pulmonare sunt receptori de la nivelul mucoasei care tapetează laringele, traheea și bronhiile, putând fi stimulați mecanic, prin aspirația unor particule sau corpuri străine, chimic (gaze) sau iritativ, printr-o iritație inflamatoare, mecanică sau tumorală.

Zonele tusigene extrapulmonare se găsesc la nivelul mucoasei rinofaringiene, a conductului auditiv extern, în pleură, mediastin, esofag, stomac, peritoneu și în unele organe abdominale: ficat, splină, căi biliare, apendice, anexe. O cauză frecventă a tusei la copil este adenoidita cronică și acută care determină iritarea acestor zone tusigene atât prin dimensiunea vegetațiilor adenoidiene, cât și prin secrețiile nazale posterioare. Tusea, în acest caz, apare frecvent în clinostatism. De asemenea, este frecventă tusea declanșată de examinarea urechii cu otoscopul, prin iritarea zonelor tusigene din conductul auditiv extern.

În funcție de durată, tusea poate fi acută, dacă durează mai puțin de trei săptămâni, subacută (între trei și opt săptămâni) și cronică, dacă durează de mai mult de opt săptămâni.

În funcție de tipul tusei, aceasta poate fi seacă sau productivă.

Caracterul tusei poate da indicii medicului despre etiopatogenia tusei și despre stadiul bolii, ceea ce va ajuta la stabilirea diagnosticului și a tratamentului adecvat: tusea răgușită, cu afonie, tusea lătrătoare, tusea cu wheezing, tusea convulsivă. În timpul unei consultații, este important să așteptăm până se produce un acces de tuse sau chiar să-l provocăm prin tapotaj, prin examinarea faringelui sau prin câteva exerciții fizice și să luăm o anamneză amănunțită de la părinți despre perioada, situațiile și modul în care se produce tusea.

Atunci când apare acest simptom, trebuie stabilită cauza lui. La copii poate fi un reflex fiziologic normal, ei pot tuși în medie de 10 ori pe zi fără o patologie asociată.

Tusea seacă apare la debutul afecțiunilor respiratorii, în rinofaringite, laringotraheite, bronșite, pleurite, pleurezii, în tuberculoză la debut sau adenopatii mediastinale. Dacă este apărută în contextul unei viroze sau al unei infecții microbiene respiratorii, se asociază cu alte simptome ale aparatului respirator (strănut, rinoree, durere faringiană) sau generale (febră) și este de dată recentă. Poate apărea și în debutul bolilor eruptive (pojar). În afecțiunile cardiace, tusea apare la cei cu insuficiență cardiacă, pericardită sau boli valvulare cu dilatarea atriului stâng. Tusea seacă poate fi strict psihogenă la copii cu tulburări nevrotice sau emoționale, o tuse prin obișnuință (tic) sau intenționată.

O tuse seacă cu sufocare, brusc apărută, în plină stare de sănătate, la un copil, pune problema aspirației unui corp străin și constituie o urgență.

Tusea productivă este un indiciu pentru o afecțiune a aparatului respirator care evoluează cu hipersecreție bronșică, urmează de obicei după o tuse inițial seacă. Poate apărea și în edemul pulmonar acut.

Tusea răgușită sau cu afonie este determinată de afecțiuni ale laringelui sau ale zonelor din vecinătate, care determină compresiune.

Tusea cavernoasă are un timbru metalic și este determinată de existența unei caverne, în cazul tuberculozei pulmonare.

Având în vedere multitudinea cauzelor posibile ale tusei, este de dorit ca tratamentul să înceapă numai după ce un medic a stabilit cauza acesteia.

În cazul tusei acute din bolile respiratorii sezoniere, la copii fără altă patologie asociată, tusea poate fi tratată ca atare, fără investigații suplimentare. Pentru aceste situații, dar și pentru patologia cronică, după ce diagnosticul a fost stabilit, gemoterapia este de real ajutor.

Preparatele gemoterapice vor trata nu numai simptomul tusei, ci și boala în sine, redând organismului, rapid și eficient, starea de sănătate. Ele sunt eficiente și în tusea restantă postinfecțioasă care, uneori, la copii cu hiperreactivitate bronșică, poate să rămână săptămâni după o infecție respiratorie.

 

Preparate gemoterapice (extracte hidrogliceroalcoolice din părți tinere de plante – meristeme) utile în afecțiunile respiratorii cu tuse sunt:

Extractul din mlădițe de caprifoi – Lonicera nigra

Extractul din muguri de carpen – Carpinus betulus

Extractul din muguri de călin – Viburnum lantana

Extractul din muguri de coacăz negru – Ribes nigrum

Extractul din mlădițe de măceș – Rosa canina

Extractul din muguri de arin negru – Alnus glutinosa

Extractul din muguri de nuc – Juglans regia.

Administrarea lor se face înainte de mese cu o jumătate de oră, la copii câte 25-30-40 de picături în puțină apă. La copiii mari, care se apropie de greutatea unui adult, doza poate fi de 50 picături. Se pot administra și sub vârsta de 12 luni, 1 picătura/kg corp (1-15 picături/zi la nou-născuți și 10-30 picături/zi la sugari). Administrarea însă este bine a se distanța față de vaccinări cu aproximativ 30 de zile, deoarece gemoterapicele acționează și modifică imunitatea organismului, determină stimularea sistemului reticulo-endotelial și e posibil să intre în competiție cu reacția imunitară declanșată de vaccinare.

Pentru extractele de coacăz negru și de măceș, dintre cele enumerate mai sus, există și forma concentrată, din care se administrează 3-4 picături/doză, avantajul fiind cantitatea de alcool de 4 ori mai mică decât la formele neconcentrate.

Gemoterapicul de coacăz negru este cunoscut în special pentru acțiunea sa antialergică și antiinflamatoare, fiind „cortizonul natural“ al gemoterapiei. Este utilizat în orice afecțiune cu inflamație, cu sau fără componentă alergică, în rinofaringite, sinuzite, bronșite, astm. Se administrează atât în situații acute, cât și în situații cronice, o dată pe zi, dimineața, în asociere cu alte gemoterapice – specifice pentru tratamentul tusei.

Gemoterapicul de caprifoi negru este un remediu eficient pentru tusea uscată, seacă, cu recomandare în tuse convulsivă, bronșită acută, gripă, astm, laringite cu răgușeală și afonie (în asociere cu gemoterapicul de coacăz negru), traheite și traheobronșite. Se poate administra, în funcție de gravitatea tusei, de 1-3 ori pe zi, fie singur, fie în asociere cu alte gemoterapice. Exemplu: coacăz negru dimineața și caprifoi la prânz și seara.

Gemoterapicul de călin are un tropism particular pentru aparatul respirator și sistemul neurovegetativ, fiind utilizat de elecție pentru spasmul bronșic. De aceea este indicat în astmul alergic sau non-alergic, în bronșita astmatiformă, în astm cu suprainfecție pe teren alergic, în bronșite acute cu spasm bronșic, în tuse convulsivă.

Exemplu: coacăz negru dimineața și călin seara, în astm. Dacă este o situație acută, criză de astm cu raluri sibilante, extractul de călin se poate administra frecvent, de 4-5 ori pe zi.

Gemoterapicul de măceș este remediul inflamațiilor recidivante localizate, un remediu optim pentru copiii care prezintă întârzieri de creștere din cauza inflamațiilor recidivante: otite, amigdalite, rinite, adenoidite, traheobronșite. Se poate administra în asociere cu oricare dintre celelalte preparate cu tropism pentru mucoasele aparatului respirator. Exemplu: coacăz negru dimineața, măceș la prânz și călin seara – în cazul unei traheobronșite recidivante cu o componentă alergică și spasm bronhic.

Gemoterapicul de carpen acționează asupra sinusurilor nazale și paranazale, la nivelul rinofaringelui, al bronhiilor și al plămânilor. Se administrează în tusea spastică, în traheite recidivante și spasmodice, în sinuzite acute și cronice, bronșite acute, sindroame rinosinuzale-bronșice, în afecțiuni pulmonare cronice. Exemplu: coacăz negru dimineața, măceș la prânz și carpen seara – în tusea recidivantă provocată de o adenoidită sau sinuzită cronică ori o tuse dintr-o hiperreactivitate bronhică sau astm bronșic tusiv.

Gemoterapicul de arin negru domină procesele de fibroză postinflamatoare, fiind activ în sindroamele și sechelele inflamatoare de la nivel de mucoasă. Se administrează în orice proces supurativ al mucoaselor: rinite, otite, sinuzite, traheite, bronșite. Exemplu: coacăz negru dimineața, arin negru la prânz – în astm alergic reactiv cu IgE crescute, sau coacăz negru dimineața, arin negru la prânz și călin seara, în astm cu spasm.

Gemoterapicul de nuc are acțiune antiinflamatoare, antibacteriană și cicatrizantă. Se administrează în inflamații și supurații cronice ale mucoaselor respiratorii, în sinuzite, traheobronșite, adenopatii infecțioase.

Exemplu: coacăz negru dimineața, carpen la prânz și nuc seara, într-o bronșită acută cu tendință la suprainfecție sau într-o adenoidită cronică.

Există și combinații de gemoterapice specifice (din gama Polygemma) pentru tuse sau pentru refacere în și după afecțiuni pulmonare (Polygemma 3 – Tuse și Polygemma 16 – Plămâni).

Polygemma 3 – Tuse conține gemoterapice de carpen, caprifoi și călin, fiind utilă în ameliorarea tusei, atât seacă, cât și productivă sau cu componentă spastică.

Se administrează la adulți și copii de peste 7 ani câte 2 ml în puțină apă, de 2-3 ori pe zi. La copiii de 1-7 ani doza se reduce la 1 ml. În situații acute se poate administra și de 4-5 ori pe zi în primele zile, iar apoi se continuă cu administrarea de 3 ori pe zi pentru încă 10 zile. În cazurile cronice se recomandă o cură de 30 de zile.

Extractele gemoterapice pot fi alegerea de primă intenție la debutul unor afecțiuni respiratorii sau adjuvante eficiente în afecțiunile care vin cu complicații, dar și în boli cronice.