Comemorări
†1798, dec. 4, Bologna – 225 de ani de la moartea fizicianului Luigi Galvani (n. 9 sept. 1737, Bologna), biolog, medic şi profesor universitar italian, unul dintre fondatorii electricităţii ca ştiinţă.
†1843, dec. 29, Sighişoara – 180 de ani de la moartea dr. şi botanist Baumgarten Johann Christian Gottlieb (n. 7 apr. 1765, Luckau, Germania)
Fizicusul din Făgăraş (originar din Germania) care cercetează, la solicitarea lui Peter Sigerius, flora medicinală a Transilvaniei; opera sa în patru volume, Enumeratio stirpium magno Transsilvaniae principatui... (Viena, 1816), a inspirat activitatea naturaliştilor moldoveni, alături de culegerea de plante şi de prima lucrare sistematică cunoscută sub denumirea de Herbarul Czihak, Iaşi (1833)(1).
†1888, nov. 14, Pfaffenschlag, Austria – 135 de ani de la moartea prof. dr. Ludovic Russ senior (n. 16 aug. 1816, Pfaffenschlag, Austria)
A obţinut diploma de magistru în chirurgie la Jena (1841), iar peste un an s-a stabilit la Iaşi, unde, timp de aproape o jumătate de veac, a desfăşurat o bogată activitate didactică şi ştiinţifică. A pus bazele Clinicii chirurgicale din Iaşi; a fost profesor la Facultatea de Medicină şi a contribuit la crearea şi dezvoltarea şcolii ieşene de chirurgie. Practician recunoscut, a efectuat peste o mie de operaţii importante, care i-au adus în epocă faima de cel mai mare chirurg al ţării. Profesor şi chirurg, a fost totodată cercetător şi bun organizator al activităţii medicale: a contribuit la înfiinţarea Spitalului Caritatea din Iaşi (1880) şi a Spitalului „Sf. Treime” din Tătăraşi. Protomedic al Moldovei, a participat ca voluntar (la 61 de ani) la Războiul de Independenţă din 1877. A fost membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei Progresul medical român(2).
†1888, nov. 29, Aschaffenburg, Germania – 135 de ani de la moartea dr. Iacob Stanislau Cristian Cihac (n. 19 aug. 1800, Aschaffenburg-Germania), naturalist român de origine cehă, membru de onoare al Academiei Române
În anul 1825, s-a stabilit la Iaşi, unde a depus o multilaterală şi prodigioasă activitate, timp de aproape patru decenii, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea sănătăţii publice şi a ştiinţelor în Moldova. Lui îi revine meritul de a fi fondat prima societate ştiinţifică din ţările româneşti (Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi; 1833), de a fi organizat primul serviciu sanitar militar şi primele spitale militare de la Iaşi şi Galaţi din Moldova. A publicat primul manual în limba română de istorie naturală şi primul manual românesc pentru uzul soldaţilor companiei sanitare; a fost primul chirurg-mamoş al oraşului Iaşi.
A activat un timp ca profesor de istorie naturală la Academia Mihăileană din Iaşi; timp de peste un sfert de veac a fost medic-şef al oastei moldoveneşti şi protomedicul Moldovei (1852-1859). Şi-a extins preocupările şi iniţiativa sa creatoare în unele domenii ale ştiinţelor naturii şi ale economiei şi a fost onorat cu titlul de membru al mai multor societăţi ştiinţifice din Europa(3).
†1893, dec. 25, Rio de Janeiro, Brazilia – 130 de ani de la moartea obstetricianei Marie Josefina Mathilde Durocher (n. 6 ian. 1809, Paris)
A fost prima femeie doctor din America de Sud şi acceptată ca membru cu drepturi depline al Academiei Naţionale de Medicină (1871). A condus Partyra Madame Durocher Clinicou timp de mai bine de 60 de ani şi a avut cea mai importantă clinică de maternitate la curtea din Rio de Janeiro în secolul al XIX-lea, fiind prima femeie din Brazilia care a scris texte ştiinţifice în domeniul medicinei(4).
†1923, dec. 16, Cernăuţi – 100 de ani de la moartea medicului Nicu Dracea (Dracinschi) (n. 16. nov. 1879, Cernăuţi), poet şi prozator bucovinean
A absolvit Facultatea de Medicină din Viena (1903); doctorat la Viena; medic primar la Cernăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Iacobeni şi Vatra Dornei; inspector general sanitar pentru Bucovina (1922-1923). A fost considerat de E. Lovinescu „cel mai reprezentativ din generaţia poeţilor semănătorişti din Bucovina”. A fost înhumat în cimitirul oraşului Suceava (24 dec.), „istovit de lupta cu epidemiile de tifos exantematic şi scarlatină din timpul războiului şi de după”(5).
†1933, oct. 18 – 90 de ani de la moartea dr. Christine Mary Murrell (n. 18 oct. 1874, Clapham, Londra)
A urmat High School for Girls la Clapham şi London School of Medicine for Women, primind un MBBS în 1899. Şi-a petrecut începutul carierei în diferite funcţii în Northumberland şi Liverpool, înainte de a se întoarce la Londra pentru a lucra la Royal Free Hospital, unde a fost doar a doua femeie care a servit ca medic la domiciliu; a înfiinţat un cabinet privat în Bayswater cu prietena ei Elizabeth Honor Bone (1903).
Şi-a luat doctoratul în psihologie şi boli mintale la Universitatea din Londra (1905). Din 1907, a condus timp de 18 ani o clinică de îngrijire a copiilor condusă de Societatea de Sănătate „St. Marylebone” din Lisson Grove. A fost, de asemenea, o activistă pentru drepturile femeilor şi implicată în mişcarea pentru votul femeilor înainte de Primul Război Mondial. În timpul războiului, a servit şi a devenit preşedinta Corpului de urgenţă al femeilor; a ţinut prelegeri publice despre sănătatea femeii timp de 20 de ani, iar în 1923 le-a publicat sub titlul Femeia şi sănătatea. Împreună cu Letitia Fairfield, a efectuat un studiu asupra experienţelor fetelor cu privire la menstruaţie (1925), descoperirile fiind publicate în The Lancet (1930). A făcut parte din diferite comitete ale Asociaţiei Medicale Britanice. În anul 1924, a devenit prima femeie aleasă în Consiliul Central al acesteia, unde a activat timp de nouă ani, până la moartea ei; a fost al cincilea preşedinte al Federaţiei Medicilor Femei (1926-1928) şi prima femeie reprezentantă aleasă în Consiliul General Medical (1933, sept.), dar a murit la 18 octombrie, înainte de a-şi lua locul(6).
†1943, dec. 26, Bucureşti – 80 de ani de la moartea dr. Gheorghe Proca (n. 22 ian. 1867, Iaşi), poet
Igienist, format la şcoala de bacteriologie şi patologie experimentală românească a lui Victor Babeş, a făcut studii, cercetări şi anchete asupra tuberculozei, sifilisului, pelagrei, turbării, precum şi asupra problemelor de alimentaţie a populaţiei. Sub pseudonimul O. Carp, a publicat versuri adunate în volumul Rândunel (1930).
Poetul este un delicat, înrudit temperamental cu Panait Cerna sau Şt. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele liricii sale umanitare de înduioşare faţă de soarta celor umiliţi(7).
†1953, oct. 3, Denver, Colorado, SUA – 70 de ani de la moartea prof. dr. Florence (Rene) Sabin (n. 9 nov. 1871, Central City, Colorado), inspector de sănătate publică
A fost o pionieră pentru femei în ştiinţă, fiind prima femeie care a ocupat un post de profesor la Johns Hopkins School of Medicine, prima femeie aleasă la Academia Naţională de Ştiinţe şi prima femeie care a condus un departament de cercetări medicale la Institutul Rockefeller (1925-1938), ocupându-se de analizarea sângelui în cazul tuberculozei.
După pensionare, a urmat o a doua carieră ca activistă de sănătate publică în Colorado, iar în 1951 a primit Premiul „Albert Lasker” pentru serviciul public în această activitate(8).
†1973, Frătăuţii Vechi – 50 de ani de la moartea medicului Constantin Hnidei (n. 21 mai 1892, com. Văleni, Cernăuţi)
S-a născut într-o familie numeroasă, cu şapte copii, unde tatăl era preot. A urmat şcoala primară din satul natal, după care în 1903 s-a înscris la Liceul din Cernăuţi, pe care l-a absolvit cu un strălucit Bacalaureat (1911) A primit o bursă de studii şi în 1912 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena. În anul cinci, a fost încorporat în armată; izbucnise Primul Război Mondial şi tânărul student a fost trimis pe front ca medic militar, până în anul 1918. A reluat cursurile facultăţii şi după un an a devenit medic generalist. Deşi i s-au oferit în Viena mai multe posturi de spital (asemenea tuturor tinerilor medici cu studii europene din Bucovina), a refuzat şi s-a întors cu entuziasm în România Mare, unde ştia ce răspunderi are faţă de sănătatea concetăţenilor săi. A fost numit medic la Tereblecea (1921) şi la Sinăuţi (1922); în anul următor s-a transferat la Frătăuţii Vechi, localitatea de reşedinţă, dar mai avea în grijă şi satele Frătăuţii Noi, Costişa, Măneuţi, Gălăneşti, Vicov de Jos, Fântâna Albă, Climăuţi şi Baineţ.
La Bucureşti, a urmat cursuri de specializare în medicină internă, devenind un bun diagnostician în boli pulmonare. Era un medic conştiincios şi de multe ori sever cu bolnavii care nu-i ascultau sfaturile sau nu urmau medicaţia prescrisă; împreună cu oficialităţile satelor, depunea eforturi importante pentru ca sătenii să respecte regulile de igienă. A fost numit medic-şef al judeţului Rădăuţi (1944-1946), dar din proprie iniţiativă s-a întors la circumscripţia sa, unde va rămâne până la vârsta de 60 ani, când s-a pensionat. A decedat în anul 1973 şi a fost înmormântat în Cimitirul din Frătăuţii Vechi, lăsând în urma sa, conform dărilor de seamă statistice, o stare de sănătate pozitivă care se regăsea în mod special în scăderea mortalităţii infantile(9).
†1978, oct. 30, Bucureşti – 45 de ani de la moartea acad. Constantin C. Iliescu (n. 15 sept. 1892, Roman)
S-a născut pe 15 septembrie 1892, la Roman, în familia generalului Constantin Iliescu, mama sa, Olimpia Makarovitsch, fiind sora generalului de divizie Gheorghe V. Makarovitsch, erou al Războiului de Independenţă, decorat cu Legiunea de Onoare Franceză. A absolvit liceul la Iaşi şi a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti; a primit o bursă (1919) şi a studiat, timp de patru ani, în Anglia. După terminarea studiilor, a revenit în România, unde s-a dedicat activităţii didactice. De numele lui se leagă constituirea primei unităţi cu profil de cardiologie, primul centru de asistenţă curativă şi profilactică a cardiacilor, şi a unui cabinet de consultaţii realizate în cadrul Spitalului Brâncovenesc, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. A înfiinţat şcoala de pregătire a medicilor cardiologi (1950), în condiţii moderne, cu unitate coronariană, sală de cateterism, teste de evaluare şi servicii de recuperare.
Este creatorul şcolii moderne de cardiologie, a reţelei de cardiologie din România şi a unei instituţii unice în lume la acea vreme, denumită ASCAR (ASistenţa CARdiacilor). Datorită lui s-a dezvoltat şi o reţea de cardiologie prin crearea secţiilor de cardiologie în centrele universitare şi a serviciilor de cardiologie în principalele oraşe din ţară. În semn de apreciere şi de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din Bucureşti poartă numele celui care este considerat fondatorul cardiologiei moderne din România. A primit titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului Roman”, conferit prin H.C.L. nr. 93/27.04.2018(10).
†1983, oct. 19, Dorking, Anglia – 40 de ani de la moartea prof. dr. Dorothy Stuart Russell (n. 29 iunie 1895, Sydney, Australia), patolog britanic născut în Australia, director al Institutului de Patologie „Bernhard Baron”
A publicat A Classification of Bright’s Disease (1930) şi a extins în continuare acest lucru în D.Sc. (1943). Din 1929, a lucrat îndeaproape cu Hugh Cairns, până în jurul anului 1944, la Consiliul de Cercetare Medicală. În timpul războiului, a funcţionat la Universitatea Oxford, la Spitalul Militar pentru Leziuni Cerebrale. În 1944 s-a întors la London Hospital Medical College, unde a preluat multe dintre sarcinile lui Turnbull; a fost numită profesor de patologie morbidă, succedându-l pe mentorul său, profesorul Turnbull (1946). A publicat lucrările Observations on the Pathology of Hydrocephalus (1949) şi Pathology of Tumors of the Nervous System (în colaborare cu L. Rubinstein, 1959). A fost membră a Societăţii Regale de Medicină, a Societăţii Regale de Microscopie şi a Colegiului Regal al Medicilor. A câştigat Premiul „Oliver Sharpey” al Colegiului Regal al Medicilor (1968)(11).
†1988, oct. 10, Bucureşti – 35 de ani de la moartea prof. dr. Oscar Franche (n. 12 dec. 1900, Şuşani, jud. Vâlcea)
Slujitor al învăţământului şi ştiinţei medicale ieşene, timp de aproape trei decenii, şi-a înscris numele ca fondator al şcolii de urologie în centrul universitar din Iaşi; a funcţionat la Facultatea de Medicină (1942-1969), a condus Clinica a II-a Chirurgicală, ilustrând-o ca strălucit practician în domeniul chirurgiei generale, dar mai ales în urologie.
A fost director al Spitalului Caritatea (1947-1950), al Spitalului „C. I. Parhon” (1950-1953) şi rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi (1954-1967). A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice(12).
†1998, dec. 9, Berlin – 25 de ani de la moartea medicului Banu (Şerban) Rădulescu (n. 19 ian. /1 feb. 1924, Gura Humorului)
A fost absolvent bursier al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1943), apoi student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi al Institutului Medico-Militar. La sfârşitul anului II a fost trimis în faţa Curţii Marţiale Bucureşti pentru culpa de a fi scris epigrame la adresa lui Dej, Luca, Anei Pauker ş.a., fiind apoi achitat. A profesat ca sublocotenent-medic (1946), dar în anul următor a fost scos din armată, în scopul epurării acesteia. Şi-a continuat studiile, fiind luat preparator la Catedra de anatomie condusă de prof. Gr. T. Popa. La 23 august 1948, în urma unei înscenări a Securităţii, a fost arestat, fiind acuzat de tentativă de a părăsi ţara şi condamnat la 10 ani de închisoare. A trecut prin închisorile din Constanţa, Văcăreşti, Jilava, Caransebeş, Piteşti, Canal şi Gherla, fiind eliberat în 1954. Întrucât nu i s-a permis să termine facultatea, a fost nevoit să lucreze timp de un an pe post de „soră medicală” la Sanatoriul TBC din Geoagiu. Şi-a dat examenul de stat în 1956. Fiind stagiar la Maternitatea Filantropia, a fost arestat pentru scurtă vreme; după terminarea stagiaturii a fost obligat să plece la ţară (mai 1957 – nov. 1962). A devenit medic de circumscripţie la Policlinica Sect. 1 Bucureşti, prin concurs. Se îmbolnăveşte grav de plămâni (1964-1965), trecând prin mai multe sanatorii. Şi-a întrerupt cariera medicală; a publicat volumul de nuvele Dincolo de aşteptare (1967), marcând debutul său editorial şi a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. A publicat volumele Verdictul, Lumină şi piatră, Oameni şi oameni, Păsările mari nu cântă, Nimic despre fericire (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), În iarbă cu faţa la soare ş.a., cuprinzând nuvele, romane, povestiri. După decembrie 1989 a iniţiat Memoria – revista gândirii arestate, înfiinţând Fundaţia Culturală Memoria, iar în 1998 a lansat proiectul Memorialului Fortul 13 Jilava. A fost membru al PEN-Clubului, al Asociaţiei Ziariştilor din România, membru de onoare al AFDPR Timişoara şi veteran de război. S-a stins din viaţă după o grea suferinţă, în urma unei boli necruţătoare(13).
†2008, oct. 8, Del Mar, California – 15 ani de la moartea dr. George Emil Palade (n. 19 nov. 1912, Iaşi), specialist în domeniul biologiei celulare
Biolog şi medic american de origine română, primul român distins cu premiul Nobel (1974), a înscris în istoria biomedicinei mai multe descoperiri: în microscopia electronică a clarificat peisajul celular; ultracentrifugarea în gradient de sucroză a celulelor; control în citoplasma proteinelor după asamblarea lor în ribozomi şi până la eliminarea lor din celulă ş.a.(14,15).
Aniversări
1493, nov. 11, Einstdeln – 530 de ani de la naşterea medicului Philippus Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (†1541, sept. 24, Salzburg), fizician, alchimist, astrolog, teolog, filozof, iniţiatorul mişcării iatrochimice
A introdus pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi a sintetizat eterul etilic din etanol şi acid sulfuric. Este considerat părintele toxicologiei(16).
1813, dec. 1, West Grove, Pennsylvania, SUA – 210 ani de la naşterea dr. Ann Preston (†1872, apr. 18), activist şi educator american
A fost prima femeie decan (1866-1872) al unei şcoli de medicină, Colegiul Medical pentru Femei din Pennsylvania (WMCP), prima şcoală din lume care a admis exclusiv femei. Pentru ea, importanţa calificării femeilor în domeniul medicinii era „în firea lucrurilor şi potrivit necesităţilor societăţii”(17).
1848, Smolensk, Imperiul Rus – 175 de ani de la naşterea dr. pediatru Anna Nikolaevna Shabanova (Nikitişna) (†1932, mai 25, Leningrad, Uniunea Sovietică), feministă
A devenit doctor în medicină după ce a obţinut diploma la Cursurile Superioare de Medicină pentru Femei din Sankt Petersburg (1878), fiind una dintre primele femei din Rusia care s-a calificat ca medic, petrecându-şi întreaga carieră la Spitalul de Copii Oldenburg din Sankt Petersburg, unde a fost în cele din urmă medic principal al spitalului. A predat şi a scris despre bolile copiiilor, implicându-se în cercurile feministe filantropice. A devenit lider al Societăţii de Filantropie Reciprocă (1895), iar în 1905 a organizat o divizie pentru vot, Departamentul Electoral, pe care l-a condus până în 1917. A militat împotriva prostituţiei legalizate. A primit numeroase premii pentru munca sa profesională, inclusiv Medalia „Eroul Rus al Muncii” (1928) şi calitatea de membru al Academiei Americane de Ştiinţe Sociale din Philadelphia (1929)(18).
1863, nov. 13/25, Bucureşti – 160 de ani de la naşterea prof. dr. Ioan C. Cantacuzino (†1934, ian. 14, Bucureşti), fondator al şcolii româneşti de microbiologie şi medicină experimentală
În anul 1879, a studiat la Liceul „Louis le Grand” din Paris, unde era coleg cu Romain Roland (premiul Nobel, 1915). A fost student la Facultatea de Litere şi Filozofie (1882-1885); student la Facultatea de Ştiinţe (1886), coleg cu Emil Racoviţă, Dimitrie Voinov şi Paul Bujor. Sub influenţa ideilor lui Pasteur, s-a înscris la Facultatea de Medicină (1887), unde şi-a descoperit marea pasiune pentru biologie, în Laboratorul Marinei de la Roscoff, din nordul Franţei. A fost atras de cercetarea de la Institutul „Pasteur”, unde savantul I. Mecinikov îi va fi mentor de seamă, ceea ce îl va determina ca în 1892 să abandoneze clinica şi să se dedice definitiv cursurilor de microbiologie de la Institutul „Pasteur”, devenind asistentul acestuia.
La 12 iulie 1894, la Paris, în faţa unei comisii prezidate de Cornil, şi-a susţinut celebra teză de doctorat: „Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l’organisme, contribution à l’étude du problème de l’immunité” („Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism, contribuţie la studiul problemei imunităţii”). S-a întors în ţară şi la 21 decembrie 1901 a devenit şeful Catedrei şi Laboratorului de medicină experimentală de la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
În 1904, din iniţiativa dr. I. Cantacuzino, Şt. Irimescu şi a lui M. Petrini-Galaţi, a fost înregistrată Societatea pentru Profilaxia şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci. El a rămas implicat în activitatea societăţii, promovând activ măsuri de profilaxie şi tratament al tuberculozei. Ajuns ministru al sănătăţii (1931-1932), a continuat eforturile de combatere a tuberculozei, inclusiv prin deschiderea mai multor sanatorii şi publicarea unor materiale de informare-educare pentru a face ca opinia publică să înţeleagă mai bine boala.
Sub direcţia sa, la Bucureşti a apărut Revista ştiinţelor medicale (mai 1905 – 1948).
În 1906 a ţinut conferinţe de educaţie sanitară la Cercul socialist „România muncitoare” şi a întemeiat la Bucureşti şi Iaşi, împreună cu I. Athanasiu, Reuniunea Biologică Română, filială a Societăţii de Biologie din Paris.
Sub conducerea sa, ca director general al Serviciului sanitar, a fost elaborată şi adoptată Legea care cerea mai multă atenţie activităţii antiepidemice şi igienistice (23 dec. 1910).
În aug.-sept. 1913, a avut loc „marea experienţă” de vaccinare antiholerică de masă în focarele infecţioase din timpul conflictelor balcanice.
La 31 ian. 1917, la Iaşi, s-a înfiinţat Directoratul Sănătăţii Publice şi Militare, sub conducerea sa.
În Bucureşti, la 16 iulie 1921, s-a înfiinţat Institutul de Seruri şi Vaccinuri, care apoi s-a numit Institutul de Microbiologie, Parazitologie şi Epidemiologie „Dr. I. Cantacuzino”, cu patru secţii şi trei obiective principale: prepararea serurilor, vaccinurilor şi a produselor biologice necesare diagnosticului, profilaxiei şi tratamentului bolilor infecţioase; cercetări ştiinţifice şi formarea de cadre de specialitate.
În iulie 1921, la Bucureşti a avut loc primul Congres al medicilor din România, prezidat de profesorul Cantacuzino. „Cea mai mare bucurie a mea a fost de a împărtăşi tinerilor ştiinţa pe care o dobândisem şi de a deştepta în mintea lor dorinţa de a şti mai departe şi de a-şi adânci cunoştinţele”, mărturisea prof. dr. Ion Cantacuzino(19).
1873, nov. 15, Poughkeepsie, New York, SUA – 150 de ani de la naşterea medicului Sara Josephine Baker (†1945, feb. 22, Princeton, New Jersey, SUA), lucrător social în domeniul sănătăţii publice
A absolvit New York Infirmary Medical College (1898), fiind numită asistentă a Administratorului pentru Sănătatea Publică din New York, apoi a condus Departamentul de Sănătate al oraşului în zona rău famată a Manhattanului, denumită „Hell’s Kitchen”, timp de 25 de ani.
Convinsă de valoarea pe care o reprezenta îngrijirea corespunzătoare a copiilor şi prevenirea îmbolnăvirilor, a fondat Biroul pentru Igiena Copilului (1908), determinând astfel o scădere considerabilă a ratei mortalităţii, care a ajuns în oraşul New York să fie cea mai mică din SUA şi chiar din Europa. A înfiinţat clinici unde se oferea lapte gratuit, a instituit moaşe autorizate şi a format deprinderea folosirii nitratului de argint pentru prevenirea orbirii la nou-născuţi. A organizat Liga Micilor Mame şi prima Federaţie a Agenţiilor pentru Copii din New York(20).
1883, oct. 3, Galați – 140 de de ani de la naşterea lui Agricola Cardaş, biolog, agronom şi zootehnician (†1955, oct. 30, Iași)
A fost unul dintre fondatorii Institutului Agronomic din Iaşi. Printr-o activitate didactică şi ştiinţifică de peste 40 de ani, a contribuit la dezvoltarea şi consolidarea învăţământului agronomic ieşean, la propăşirea ştiinţei agricole în general şi a ştiinţei zootehnice româneşti. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe agricole la Bonn (1909). În peste 70 de lucrări, a abordat numeroase probleme privind cercetarea şi organizarea producţiei agricole, dintre acestea menţionând Cunoştinţe de zootehnie generală şi Cunoaşterea şi creşterea taurinelor(21).
1883, nov. 18, Botoșani – 140 de ani de la naşterea prof. dr. Andrei Trosc (†1956, nov. 18, Iași)
Precursor şi organizator al chirurgiei infantile din Iaşi, a fost una dintre figurile proeminente ale medicinei ieşene din perioada interbelică. A lucrat ca medic primar al Clinicii I Chirurgie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, medic primar la Spitalul Caritatea şi medic-şef al Secţiei de chirurgie infantilă şi ortopedie de la acelaşi spital. În învăţământul medical ieşean, a parcurs toate treptele didactice, până la cea de profesor. A publicat peste 200 de lucrări şi comunicări(22).
1883, dec. 30, com. Buciumeni, Tecuci – 140 de de ani de la naşterea prof. dr. Dimitrie A. Negru (†1955, martie 9, Cluj)
Doctor în medicină şi chirurgie la Bucureşti, cu teza „Circulaţia parenchimului epatic” (1911), profesor la prima Catedră de radiologie medicală, înfiinţată la Cluj. A elaborat încă din perioada studenţiei lucrări de popularizare a ştiinţei: Cum ne naştem? Cum trăim şi cum murim?, prefaţată de V. Babeş (1909, Bucureşti). În Revista Ştiinţelor Medicale (1915) a publicat: „În război” şi „Razele Roentgen în război”. Alte lucrări: Două proiecte simple pentru localizarea corpilor străini (1919); Studiu asupra absorbţiei razelor Roentgen (1919); Teoria lui Einstein (Teoria relativităţii şi aplicaţia ei în biologie) (1927, Cluj).
Autor al primelor manuale de Radiologie medicală (1931); Radiodiagnostic clinic şi Radioterapie clinică (1944); decan şi prodecan al Facultăţii de Medicină din Cluj, inspector general sanitar şi director al Centrului de Radiologie Cluj, a fost şi un cunoscut creator de opere literare – epigrame, eseuri filozofice şi o piesă de teatru(23).
1893, dec. 12, Kew Park, Jamaica – 130 de ani de la naşterea dr. Cicely Delphine Williams (†1992, iulie 13, Oxford, Anglia)
Una dintre primele femei absolvente a Universităţii Oxford, a jucat un rol esenţial în promovarea domeniului sănătăţii mamei şi a copilului în ţările în curs de dezvoltare, unde a fost prima persoană care a descris boala kwashiorkor. A devenit primul director al Secţiei privind sănătatea mamei şi copilului (MCH) la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) (1948-1951) şi a luptat împotriva propagandei de hrănire a copiilor cu lapte condensat, punând accentul pe educarea mamelor şi planificarea familială.
A fost senior conferenţiar în nutriţie la Universitatea din Londra (1953-1955) şi consilier în cadrul programului de formare al Asociaţiei de Planificare Familială (1964-1967)(24).
1893, dec. 17, com. Roşieşti, jud. Vaslui – 130 de ani de la naşterea prof. dr. Dumitru Bagdasar (Dimitrie, †16 iulie 1946, Bucureşti), promotorul neurochirurgiei româneşti
Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1919), devine doctor în medicină şi chirurgie, cu teza „Contribuţii la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic” (1921).
Se formează ca neurolog, cu prof. Gh. Marinescu (1918-1921) şi cu D.I. Noica (1922-1926); se specializează în neurochirurgie la Spitalul „Peter Bent Brigham” din Boston, cu prof. H.W. Cushing (1927-1929). A fost medic primar chirurg la Spitalul din Jimbolia (1929-1931) şi din Cernăuţi (1931-1932); primul serviciu românesc de neurochirurgie, la Spitalul Central din Bucureşti, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii sale. A fost conferenţiar (1937), profesor de neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1945), ministru al sănătăţii în guvernul dr. Petru Groza (1945-1946); membru post-mortem al Academiei Române (1948). În onoarea sa, numele de „Dimitrie Bagdasar” a fost dat Spitalului Central de Boli Nervoase şi Mintale din Bucureşti(25).
1928, oct. 9, Cernăuți – 95 de ani de la naşterea medicului Tadeusz Pirozynski (†1999, dec. 27, București)
Este un nume ilustru în psihiatria românească şi mentor de seamă al şcolii medicale ieşene.
Din 1956, a lucrat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola din Iaşi, unde şi-a desfăşurat activitatea timp de patru decenii; a funcţionat în învăţământul universitar de la Institutul de Medicină şi Farmacie, la disciplina psihiatrie. A publicat cursuri şi manuale, precum şi peste 60 de lucrări ştiinţifice(26).
Aniversări-comemorări
1868, Cernăuţi – 155 de ani de la naştere şi 115 ani de la moartea dr. Modest Popescu (†1908, Berlin)
Fiu al preotului Leon Popescu, a obţinut Bacalaureat la Liceul german nr. 1 (1887); doctorat în medicină şi chirurgie cu Magna cum laudae (1893, Viena), apoi şi-a continuat perfecţionarea în clinicile de la Viena şi Berlin. S-a întors la Cernăuţi, unde nu s-a regăsit şi a trecut în România, la Bucureşti. A fost, din nou, medic ginecolog la Institutul de Obstetrică din Cernăuţi, unde s-a ocupat cu străduinţă de noua clădire care va purta numele de „maternitate” (1898). Este considerat creatorul acestei instituţii, dar celebrul medic ginecolog Octavian Gheorghian o desăvârşeşte chiar în timpul scurtei sale legislaturi ca director al dr. M. Popescu, care s-a stins la vârsta de 40 de ani (1908) la Berlin. În scurta bioergografie care i s-a făcut în revista Bucovina medicală (nr. 5-7, mai-iulie 1943), s-a menţionat şi prioritatea care-i aparţinea: primele operaţii de cezariană ş.a.(27)
1878, nov. 7, Viena, Austro-Ungaria – 145 de ani de la naştere şi 55 de ani de la moartea prof. univ. Lise (Elise) Meitner, (†1968, oct. 27, Cambridge, Anglia, Regatul Unit), fiziciană nuclearistă austriacă de origine evreiască
Printre altele, în februarie 1939, a publicat, alături de nepotul ei, Otto Robert Frisch, prima explicaţie teoretică a fisiunii nucleare, fenomen descoperit prin metode radiochimice la 17 decembrie 1938 de către colegul ei Otto Hahn şi asistentul acestuia, Fritz Strassmann. A fost prima femeie care a primit Premiul „Fermi” de la Comisia pentru Energie Atomică (1966). Elementul chimic meitneriu (1997), asteroidul 6999 Meitner (1977), un crater de impact de pe Lună şi unul de pe Venus au fost denumite în onoarea sa(28).
Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
