Este unanim recunoscut faptul că practica obstetricală şi ginecologică actuală nu mai poate fi concepută fără examenul ultrasonografic. Acest fapt este cu atât mai încurajator şi mai stimulant, cu cât dezvoltarea spectaculoasă a tehnicilor ultrasonografice vine să completeze instruirea, experienţa şi profesionalismul practicienilor.
Noile perspective ale aparaturii ultrasonografice, unele dintre ele devenite în anumite situaţii rutină (TUI, STIC etc.), precum şi tehnologia hardware şi software recentă, ce permite reprezentare realistică de înaltă definiţie a imaginilor tridimensionale în timp real, vin să aducă, pe lângă elementul cu adevărat spectaculos pentru paciente, un real beneficiu în domeniul medicinei materno-fetale.
Diagnosticul ecografic prenatal este, fără îndoială, cea mai mare provocare pentru practicienii ultrasonografiei obstetricale. Cu cât mai devreme pe parcursul stării de gestaţie este atins acest scop, cu atât beneficiile sunt mai consistente pentru pacientă sau pentru cuplu. Toate progresele diagnosticului paraclinic prenatal sunt, de asemenea, asociate în mod absolut cu ecografia embrionară sau fetală. Chiar şi cele mai noi achiziţii în domeniul screeningului prenatal, aşa cum este detectarea ADN fetal liber-circulant în sângele matern, trebuie obligatoriu corelate cu examenul ecografic.
Nu numai sindroamele malformative, fie genetice sau morfologice, se bazează pe ecografie, dar şi toată patologia materno-fetală. Nu putem manageria principalele patologii asociate sarcinii fără ultrasonografie: preeclampsia, prematuritatea, diabetul asociat stării de gestaţie, gestaţia multiplă, restricţia de creştere intrauterină sau patologia anexelor fetale, toate, fără excepţie, necesită explorare ecografică continuă.
Dacă, în domeniul obstetricii, provocările şi certitudinile oferite de examinarea ecografică sunt cât se poate de elocvente, trebuie cu siguranţă remarcate şi progresele considerabile ale ultrasonografiei ginecologice.
Fie că vorbim despre patologia tumorală utero-anexială, evaluarea endometrului, malformaţiile tractului genital feminin, patologie mamară sau infertilitate, toate aceste entităţi necesită în mod indispensabil prezenţa examinării ultrasonografice, pentru a putea fi identificate, evaluate, descrise sau tratate corect, complet şi eficient.
Ecografia obstetricală, în general, şi medicina materno-fetală, în special, beneficiază tot mai semnificativ în etapa actuală de contribuţia complementară a examinării prin rezonanţă magnetică a fătului. Deşi foarte promiţătoare, această examinare va rămâne cu siguranţă un complement uneori foarte util ecografiei, dar probabil niciodată un substitut.
Acest număr al revistei este dedicat rolului ecografiei în diagnosticul antenatal şi în medicina materno-fetală, articolele aducând, din sfera obstetricii, experienţa autorilor în diagnosticul ecografic prenatal al hemoragiilor fetale intracraniene, diagnosticul spina bifida prin markeri ultrasonografici indirecţi şi post-procesarea imaginilor volumetrice obţinute la examinarea în timp real, sau examinarea prin rezonanţă magnetică a feţilor cu restricţie de creştere intrauterină.
Din domeniul ginecologiei sunt prezentate aspecte privind evaluarea ecografică a infertilităţii de cauză ovariană sau localizarea ultrasonografică a zonelor de implant endometriozic.
De asemenea, este prezentat un caz de Sindrom Cornelia de Lange, asociat cu anomalie congenitală de cord, prin asocierea firească a problematicilor obstetricii şi neonatologiei.
De aceea: mereu ecografia!