În zilele noastre, rezistenţa bacteriilor la antibiotice a devenit un fenomen cu o amploare importantă, aspect evidenţiat şi de statisticile din 2015, care susţin că la nivel mondial au fost peste 700 000 de decese cauzate de rezistenţa bacteriană, dintre care 23 000 în Statele Unite ale Americii. Se estimează că până în anul 2050 vor fi peste 10 000 000 de decese produse de bacterii rezistente la terapie. În ceea ce priveşte agenţii antibacterieni, rezistenţa la nivel mondial a crescut foarte mult, astfel că, dacă la începutul anului 2000 nu se cunoşteau microorganisme care să fi dezvoltat rezistenţă la fluorochinolone sau cefalosporine, în anul 2012, procentul tulpinilor rezistente ajungea la 25%, respectiv 20%. De asemenea, începând cu anul 2004 s-a descoperit rezistenţa la carbapeneme, iar din anul 2011 se cunosc primele tulpini rezistente la polimixine.
În data de 27 mai 2016, s-a descoperit prima genă mcr-1 (mobilized colistin resistance-1) codificată plasmidic într-o bacterie în corpul omului, în SUA. Escherichia coli purtătoare de mcr-1 a fost izolată în urina unei femei din Pennsylvania, fără istoric recent de călătorii în afara SUA.
În ceea ce priveşte infecţiile sistemice datorate Klebsiella pneumoniae, se observă o creştere accelerată, în anul 2012, în SUA, fiind raportate 128 de cazuri, din care 82 (64%) erau rezistente la carbapeneme, iar 35 (41%) erau rezistente la carbapeneme şi colistin.
O femeie de 75 de ani, care a necesitat intubare endotraheală, survenită în cadrul complicaţiilor respiratorii ale unui accident vascular cerebral, la 5 zile de la internare a dezvoltat pneumonie asociată ventilaţiei. În aspiratul traheal, s-a izolat Serratia marcescens, sensibilă la fluorochinolone, meropenem, aminoglicozide, piperacilină/tazobactam. Deşi recomandările internaţionale susţin că tratamentul optim este de 7 zile, pacienta a fost tratată cu meropenem şi levofloxacină 10 zile, şi 4 zile doar cu levofloxacină. La trei săptămâni a dezvoltat o infecţie sistemică cu K. Pneumoniae, sensibilă doar la colistin.
Infecţia a fost tratată cu ceftazidim-avibactam (C-A), care este prima combinaţie beta-lactam/inhibitor de beta-lactamaze cu activitate împotriva unor CRE (carbapenem-resistant enterobacteriaceae), inclusiv K. pneumoniae producătoare de carbapenemaze (CPKP). C-A s-a dovedit superior altor combinaţii terapeutice, existând o proporţie de 85% de pacienţi vindecaţi, în comparaţie cu asocierile carbapenem-aminogliozid sau carbapenem-colistin, ce au avut o proporţie de 48%, respectiv 40% de pacienţi vindecaţi. Rezistenţa K. pneumoniae la C-A s-a observat la trei pacienţi trataţi pentru 10-19 zile. Un aspect cu un mare impact clinic este reprezentat de apariţia unor mutaţii identificate în plasmidele purtătoare de blaKPC-3, ce nu sunt prezente în izolatele iniţiale, dar care au apărut independent în izolatele descendenţilor cu o nouă secvenţă tip 258, ceea ce a condus la varianta KPC-3 enzymes. Mutaţia a redus concentraţia minimă inhibitorie a meropenemului de patru ori faţă de valoarea iniţială, restabilind susceptibilitatea K. pneumoniae la doi pacienţi.
O altă combinaţie terapeutică rezervată CRE, destinată de această dată infecţiilor de tract urinar, este meropenem-vaborbactam. Ceftolozan-tazobactam (C-T) a dovedit activitate in vitro bună până la excelentă împotriva Pseudomonas aeruginosa, E. coli şi K. pneumoniae. În urma testării sensibilităţii a 3851 de tulpini de P. aeruginosa la C-T, s-a văzut că tulpinile rezistente la meropenem prezintă sensibilitate la C-T în 87,6% din cazuri. În cazul P. aeruginosa multidrug resistant s-a observat o susceptibilitate de 84%, în timp ce P. aeruginosa extensively drug resistant a avut 76,9% de tulpini sensibile la C-T.
Întrucât astfel de descoperiri necesită mult timp şi multe resurse, ar trebui ca toată lumea să acorde o mai mare atenţie prevenţiei infecţiilor şi apariţiei de tulpini rezistente.