Papilomul inversat – o continuă provocare pentru medicul rinolog
Inverted papilloma – a never-ending challenge for the rhinology practitioner
Vlad Budu1, Magda Chirilă2, Gheorghe Mühlfay3, Codruţ Sarafoleanu1
1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2. “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
3. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology of Târgu-Mureş, Romania
Papilomul inversat reprezintă o tumoră benignă ce ia naştere din epiteliul nazosinuzal, având o creştere lentă şi o etiologie virală (HPV) confirmată în peste 70% din cazuri. Caracteristicile principale ale papilomului inversat sunt reprezentate de distrucţia importantă a ţesuturilor de vecinătate, dar şi de caracterul recidivant frecvent, precum şi de potenţialul de degenerare malignă. Protocolul diagnostic preoperatoriu se bazează pe aspectul clinic şi simptomatologic, pe endoscopia nazală şi pe examinarea imagistică CT (completată în cazuri selectate şi cu o investigaţie de tip imagistică prin rezonanţă magnetică). Diagnosticul de certitudine se bazează pe examenele histopatologic şi imunohistochimic. Papilomul inversat evoluează distrugând structurile de vecinătate. Tratamentul acestei tumori benigne constă în rezecţia completă a tumorii, care se realizează prin chirurgie endoscopică sau clasică. Ţinând cont de etiologia virală, dar şi de potenţialul transformării maligne, este important de efectuat genotiparea HPV, pentru a putea evalua prognosticul afecţiunii. În faţa unui papilom inversat, pentru a evita restanţa tumorală locală, este necesară efectuarea unui diagnostic complet endoscopic şi imagistic, pe baza căruia să se stabilească stadializarea tumorală, care indică tehnica chirurgicală optimă. Reuşita se bazează pe însuşirea unor tehnici chirurgicale precise, a unui follow-up insistent şi a unui examen virusologic corect şi susţinut. Tumorile nazale – atât cele benigne, cât şi cele maligne – reprezintă o continuă provocare pentru chirurgul rinolog. Ţinând cont de rata crescută de recidivă, dar şi de potenţialul transformării maligne, tratamentul etiopatogenic al papilomului inversat trebuie luat în consideraţie. Astfel, în multe cazuri de papilom inversat, tratamentul chirurgical se asociază cu alte modalităţi terapeutice (tratament antiviral local şi sistemic, anticorpi monoclonali, factori antiangiogenetici etc.).
Cuvinte-cheie: papilom inversat, tumori rinosinuzale, HPV
Inverted papilloma is a benign tumor arising from the epithelium of the nose and sinuses, with a slow growing pattern and a confirmed viral etiology (HPV) in more than 70% of patients. The main characteristics of inverted papilloma are represented by the important destruction of the surrounding structures, the high risk of reccurence and the malignant degeneration. The preoperative diagnostic protocol consists in clinical examination, nasal endoscopy, radiologic imaging (CT scan) and biopsy with histopathology results and immunohistochemistry findings. The inverted papilloma can have an aggressive evolution. Its fundamental treatment is represented by the complete surgical resection. Yet, knowing that it has a viral etiology and a malignancy risk, it is important to determine whether it is a low-risk or a high-risk genotype. In order not to have any leftover tumor (the most important factor of recurrence and malignant transformation), it is mandatory to have a complete diagnosis of the inverted papilloma, a precise surgical technique and a rigorous follow-up. Sinonasal tumors, either benign or malignant, are a challenging pathology in rhinology practice. The high recurrence and the possibility of malignancy make the inverted papilloma an important pathology, and the therapeutic strategy must include an etiopathogenic treatment. In some cases, the surgical treatment is associated with other types of treatment (local or systemic antiviral therapy, monoclonal antibodies etc.).
Keywords: inverted papilloma, sinonasal tumors, HPV
Rolul HPV în etiopatogeneza papilomului invertit
The role of HPV in the etiopathogenesis of inverted papilloma
Magdalena Chirilă
ENT Department, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca; ENT Clinic, Emergency County Clinical Hospital Cluj-Napoca, Romania
Papilomul invertit, descris prima dată de Ward în 1854, are originea în epiteliul schneiderian sinonazal, cu un raport bărbaţi:femei de 3,4:1. În etiopatogeneza lui sunt incriminate virusurile papiloma umane, virusul Epstein-Barr sau factori angiogenici, neexistând nicio dovadă fără echivoc pentru niciunul dintre aceştia. Identificarea ADN-ului HPV atât în papiloamele invertite, cât şi în cele asociate carcinoamelor cu celule scuamoase sugerează rolul infecţiei cu HPV atât în patogeneza acestora, cât şi în apariţia malignităţii sau a recurenţelor, în special în coinfecţiile HPV 11/16 şi HPV 33/58. Cea mai comună modificare genetică din cancerele de cap şi gât este mutaţia genei supresoare p53, cu efect protector faţă de răspunsul apoptotic al celulelor cu ADN deteriorat. Oncoproteinele virale E6 şi E7 sunt implicate în supresia p53, cu perturbarea controlului ciclului celular. Supresia p21 (universal prezentă în leziunile de papilom invertit) asociată cu p53 a fost identificată în toate papiloamele invertite HPV-pozitive cu grad sever de displazie.
Cuvinte-cheie: papilom invertit, HPV 11/16, HPV 33/58 – recurenţe, malignizare
Inverted papilloma, first described by Ward in 1854, originates in the sinonasal Schneiderian epithelium, with a ratio of men:women = 3.4:1. In its etiopathogenesis, human papilloma viruses, Epstein-Barr virus or angiogenic factors are incriminated, and there is no unequivocal evidence for any of them. The identification of HPV DNA in both inverted papillomas and those associated with squamous cell carcinomas suggests the role of HPV infection both in their pathogenesis and in the occurrence of malignancy or recurrences, especially in HPV 11/16 and HPV 33/58 coinfections. The most common genetic change in head and neck cancers is the p53 suppressor gene mutation, with a protective effect against the apoptotic response of damaged DNA cells. Viral oncoproteins E6 and E7 are involved in the suppression of p53, with the disruption of cell cycle control. Suppression of p21 (universally present in inverted papilloma lesions) associated with p53 has been identified in all HPV-positive inverted papillomas with severe dysplasia.
Keywords: inverted papilloma, HPV 11/16, HPV 33/58 – recurrences, malignancy
Papilomul inversat nazosinuzal – ce este nou?
Sinonasal inverted papilloma – what is new?
Codruţ Sarafoleanu, Daniel Lupoi
ENT Clinic, “Sfânta Maria” Clinical Hospital, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Papilomul inversat este una din cele mai frecvente tumori benigne rinosinuzale cu origine epitelială. Până în prezent nu se cunoaşte cu certitudine etiologia, însă au fost incriminaţi mai mulţi factori: procese inflamatorii cronice, alergii, infecţii virale cu HPV. Caracteristică acestor tumori este capacitatea de expansiune, cu distrugeri mari în teritoriile învecinate, tendinţă la recidivă, dar şi cu posibilitatea de transformare malignă. Principala investigaţie paraclinică este examinarea computer-tomografică, ce poate oferi detalii despre originea tumorii, constând într-o zonă de osteocondensare care va trebui frezată în timpul intervenţiei chirurgicale pentru a preveni recidivele. Tratamentul este eminamente chirurgical. Se pot efectua tehnici chirurgicale endoscopice minim invazive (maxilectomie medială endoscopică), prin abord extern sau combinat. Lucrarea prezintă aspectele esenţiale ale algoritmului diagnostico-terapeutic, insistând asupra etiologiei HPV şi asupra transformării maligne.
Cuvinte-cheie: papilom inversat, expansiune, recidivă locală, transformare malignă, CT
Inverted papilloma is one of the most frequent rhinosinusal benign tumors with epithelial origin. The etiology is still unknown, various factors being proposed: chronic inflammation due to infection or allergy, and even viral infection (HPV). The greatest concern about this type of tumors is the high rate of expansion, with important destructions in the surrounding structures and the possibility of recurrence and malignant transformation. The main radiological investigation is represented by rhinosinusal CT scan, which can offer information about the tumor origin, as an osteocondensation area which must be drilled during surgery, in order to avoid further recurrences. The treatment is eminently surgical. There are several surgical techniques described, consisting in minimally invasive transnasal endoscopic approach (medial endoscopic maxillectomy), external or combined approach. This paper presents essential aspects of the diagnostic and therapeutic algorithm, focusing on the viral etiology and on malignant transformation.
Keywords: inverted papilloma, expansion, local recurrence, malignant transformation, CT
Infecţia HPV în tumorile rinosinuzale
HPV Infection in rhinosinusal tumors
Gheorghe Mühlfay1, Simona Mocanu2, Huba Mózes3, Maria Mereuţă4, Karin Ursula Horváth5
1. ENT Department, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology of Târgu-Mureş, Romania
2. Department of Pathological Anatomy, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş, Romania
3. PhD Student, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology of Târgu-Mureş, Romania
4. Nuclear Medicine Department, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş, Romania
5. Department of Ophthalmology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Sciences and Technology of Târgu-Mureş, Romania
Introducere. Patologia tumorală nazală şi a cavităţilor anexe ale foselor nazale constituie o problemă cotidiană redutabilă atât ca localizare, extindere, diagnostic şi tratament, dar mai ales ca tipologie histopatologică. La acest ultim criteriu foarte important – putem spune uneori chiar vital –, prezenţa unei infecţii cu HPV reprezintă un element de complexitate terapeutică atât radicală, cât şi conservativă. Materiale şi metodă. Cazuistica de peste 25 de ani, bogată în bolnavi cu neoplazii rinologice, din fericire benigne în majoritatea cazurilor şi numai unele maligne, trataţi în cadrul Secţiei clinice ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Târgu-Mureş, încununată de cazul excepţional al unei paciente cu un carcinom scuamos necheratinizant infiltrativ, de mucoasă sinuzală sfenoidală dreaptă, asociat cu HPV (p16-pozitiv), ne-a determinat să facem o evaluare retrospectivă, nu numai analitică, dar mai ales utilă în vederea formulării unor concluzii practice. Rezultate. Din studiul documentelor clinice, al imagisticii aferente şi al buletinelor histopatologice, au fost obţinute informaţii reprezentative pentru adaptarea celor mai potrivite atitudini curative faţă de această patologie. Înregistrând o creştere numerică importantă, alături de o diversificare tipologică a situaţiilor concrete, adoptarea unor soluţii personalizate reprezintă calea de urmat în vederea menţinerii unui control evolutiv riguros şi a obţinerii unor grade tot mai mari de reabilitare a cazurilor. Analiza comparativă şi prelucrarea statistică a datelor ştiinţific semnificative ne-au condus spre unele reconsiderări din punctul de vedere al protocoalelor aplicabile. Discuţie. Comparaţia rezultatelor noastre referitoare la un eşantion de peste 200 de cazuri, cu datele din literatura de specialitate română şi internaţională, a relevat, dincolo de similitudini, şi aspecte particulare inedite. O mare parte a lor se încadrează în problema colaborărilor interdisciplinare şi câteva speciale privesc echipa mixtă, care este absolut necesară în aceste situaţii nu o dată complicate. Concluzii. Prezente în activitatea de zi cu zi, atât în ambulatoriul de specialitate, cât şi pe secţia clinică de ORL, variatele forme ale tumorilor rinosinuzale pun la încercare experienţa, competenţa şi capacitatea de colaborare a rinologului pe acest teritoriu de graniţă complex, caracteristic fiecărui individ şi deosebit de valoros, în primul rând pentru calitatea vieţii în general şi pentru perspectivele individuale de supravieţuire în special.
Cuvinte-cheie: patologie tumorală, HPV, rinologie, interdisciplinaritate, calitatea vieţii
Introduction. The tumoral pathology of the nose, nasal cavities and paranasal sinuses is a formidable daily problem in terms of location, extension, diagnosis and treatment, especially when it comes to the histopathological types. Concerning this last very important criterion – sometimes we may say even vital –, the presence of an HPV infection represents an element of both radical and conservative therapeutic complexity. Materials and method. The patients examined over the past 25 years or more – with fortunately mostly benign rhinological neoplasms and only in a minority of cases malignant –, treated in the ENT clinical department of the Târgu-Mureş County Emergency Clinical Hospital, crowned by the exceptional case of an infiltrative non-keratinizing squamous carcinoma of the right sphenoid sinus mucosa associated with HPV (p16-positive), determined us to make a retrospective, and not only an analytical evaluation, especially useful in order to generate practical conclusions. Results. The clinical, imaging and histopathological records were reviewed, and representative information was obtained in order to adapt the most appropriate curative attitudes towards this pathology. With a significant numerical increase, along with a type diversity in precise situations, the adaptive treatment strategy is the way forward in order to maintain a rigorous control of the evolution and to obtain an increasing number of rehabilitated cases. The comparative analysis and the statistical processing of scientifically significant data led us to some reconsiderations in terms of applicable protocols. Discussion. The comparison of our results regarding a sample of over 200 cases, with data obtained from the literature, revealed similarities but also unique particular aspects. A large part of them is a subject of interdisciplinary collaborations and a few selected cases concern the mixed medical team that is extremely necessary in these not once complicated situations. Conclusions. Present on a daily basis, in the ENT both specialized outpatient clinic and on the clinical department, the various forms of rhinosinusal tumors test the experience, competence and ability of the rhinologist to collaborate with other medical specialities on this complex border territory, characteristic to each individual and particularly valuable primarily for the quality of life in general and the individual prospects for survival in particular.
Keywords: tumor pathology, HPV, rhinology, interdisciplinarity, quality of life
Adenopatie metastatică cervicală – semn de apel în cancerul rinofaringian
Cervical metastatic adenopathy – a sign of appeal in nasopharyngeal neoplasm
Elena Ioniţă, Carmen Aurelia Mogoanţă, Iulică Ioniţă, Sorin Mircea Ciolofan, Eduard Andrei Gheorghe
ENT Clinic, Craiova County Emergency Clinical Hospital, Romania
Scopul lucrării. Verificarea prezumţiei prezenţei unei adenopatii cervicale ca metastază a unui neoplasm de rinofaringe. Obiectivele lucrării. Investigarea caracterelor macroscopice ale adenopatiei cervicale înalte; examinarea în detaliu, clinică, imagistică şi histologică, a zonei-capcană ORL (epifaringele). Materiale şi metodă. Din arhiva Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Craiova, prezentăm cazul unui pacient admis în Clinica ORL pentru prezenţa unui bloc tumoral gigantic laterocervical. Rezultate şi discuţie. Pacientul D.G., în vârstă de 47 de ani, a fost admis în Clinica ORL pentru prezenţa unui bloc tumoral laterocervical drept, în evoluţie de 5 luni, asociind de două săptămâni algii locale intense. Obiectiv: formaţiune tumorală gigantică, situată laterocervical drept, rotund-ovalară, cu diametrul de 10/8/7 cm, relativ bine delimitată, de consistenţă fermă, uşor aderentă la planurile profunde, cu prezenţa unei zone fluctuante centrale. Rinoscopia posterioară: deformare infiltrativă, asimetrică a muoasei peretelui lateral drept al cavumului. Ecografie cervicală: formaţiune tumorală gigantică, greu măsurabilă, cu structură intens neomogenă, în interior multiple zone transsonice; formaţiunea pare bine încapsulată, fără spaţiu de clivaj cu pachetul vascular jugular. CT cervical: deformarea peretelui posterolateral drept al cavumului, prin prezenţa unei formaţiuni tumorale tisulare, iodofilă, cu minimă zonă de necroză în interior. Bloc adenopatic jugulocarotidian drept, cu diametrul de 8,4 cm, cu necroze în interior şi ştergerea planului de clivaj faţă de marile vase ale gâtului; adenopatii cu diametrul cuprins între 1 cm şi 1,5 cm, jugulocarotidian cervical profund şi superficial drept, spinal drept; adenopatie cu diametrul de 1,4 cm intraparotidian drept. Biopsie ghidată a cavumului – examen extemporaneu: structură microscopică de epiteliu pavimentos pluristratificat, cu zone de displazie agravată, carcinom in situ şi zone de microcarcinom, subiacent ţesut limfoid cu foliculi limfatici reactivi (limfoepiteliom?). Intervenţia chirurgicală: limfadenectomie jugulocarotidiană dreaptă de lanţ spinal drept şi parotidiană. Evoluţie: favorabilă, cu vindecare per primam şi suprimarea firelor de sutură la şapte zile postoperatoriu. Examen HP parafină – bloc adenopatic: ganglion limfatic cu metastază de carcinom nediferenţiat. Examen HP parafină – fragment tumora cavum: carcinom nediferenţiat de tip nazofaringian, subiacent ţesut limfoid cu foliculi limfatici reactivi. Radioterapie externă: iradiere externă (accelerator de particule – Betatron) pe tumora primară şi regiunea cervicală, 70 Gy în fracţii de 2 Gy. Supraveghere după tratament: bilanţ locoregional la 3 luni şi la 6 luni – fibroscopic fără tumoră; bilanţ aprofundat anual, timp de 5 ani (fibroscopie, CT cervicotoracic, ecografie hepatică, fosfatază alcalină) – indemn tumoral. Concluzii. Deoarece metastazele ganglionilor limfatici cervicali sunt foarte des primul şi pentru o lungă perioadă singurul simptom precoce în carcinomul nazofaringian, examinarea endoscopică riguroasă şi biopsia nazofaringelui sunt imperative în fiecare caz de interesare patologică a ganglionilor limfatici cervicali, chiar şi atunci când nu există constatări suspecte.
Cuvinte-cheie: carcinom nediferenţiat nazofaringian, adenopatie laterocervicală metastatică
Purpose. The verification of the presumption of cervical lymphadenopathy as a metastasis of a nasopharyngeal neoplasm. Objectives. The investigation of macroscopic features of high cervical lymphadenopathy; the detailed, clinical, imaging, histological examination of the ENT trap area (epipharynx). Materials and method. From the Craiova County Emergency Clinical Hospital archive, we present the case of a patient admitted to the ENT clinic for the presence of a giant laterocervical tumor block. Results and discussion. The patient D.G., aged 47 years old, was admitted to the ENT Clinic of Craiova for the presence of a right laterocervical tumor block, evolving for 5 months, associating intense local pain for two weeks. Objective: giant tumor formation, straight laterocervical, round-ovalar, with a diameter of 10/8/7 cm, relatively well delimited, with firm consistency, easily adherent to deep planes, with the presence of a central fluctuating area. Posterior rhinoscopy: infiltrative, asymmetrical deformation of the mucosa of the right lateral wall of the cavity. Cervical ultrasound: giant tumor formation, difficult to measure, with intensely inhomogeneous structure, inside multiple transsonic areas, which seemed well encapsulated, without cleavage space with the jugular vascular bundle. Cervical CT scan: deformation of the right postero-lateral wall of the cavity, by the presence of a tissue tumor formation, iodophilic, with minimal area of necrosis inside. Right jugulocarotid adenopathic block, 8.4 cm in diameter, with necrosis inside and the erasure of the cleavage plane from the large vessels of the neck; lymphadenopathy with a diameter between 1 cm and 1.5 cm, deep and superficial right cervical jugulocarotid, right spinal; lymphadenopathy with a diameter of 1.4 cm right intraparotid. Guided cavity biopsy – extemporaneous exam: microscopic structure of multilayered squamous epithelium, with areas of aggravated dysplasia, in situ carcinoma and areas of microcarcinoma, underlying lymphoid tissue with reactive lymph follicles (lymphoepithelioma?). Surgery: right jugulocarotid lymphadenectomy, right spinal chain and parotid. Evolution: favorable, with healing per primam and the suppression of sutures at 7 days after surgery. HP paraffin exam – adenopathic block: lymph node with undifferentiated carcinoma metastasis. HP paraffin exam – cavum tumor fragment: undifferentiated nasopharyngeal carcinoma, underlying lymphoid tissue with reactive lymphatic follicles. External radiotherapy: external irradiation (particle accelerator – Betatron) on the primary tumor and the cervical region, 70 Gy in fractions of 2 Gy. Surveillance after treatment: locoregional evaluation at 3 months and at 6 months – fibroscopy with no tumors; in-depth annual assessment for 5 years (fibroscopy, cervicothoracic CT scan, liver ultrasound, alkaline phosphatase) – tumor-free. Conclusions. Because cervical lymph node metastases are often the first and for a long time the only early symptom in nasopharyngeal carcinoma, the rigorous endoscopic examination and nasopharyngeal biopsy are imperative in every case of pathological interest of the cervical lymph nodes, even when there are no suspected findings.
Keywords: undifferentiated nasopharyngeal carcinoma, metastatic laterocervical lymphadenopathy
Rezolvarea endoscopică a tumorilor maligne rinosinuzale
Endoscopic approach to malignant rhinosinusal tumors
Bogdan Mocanu, Silviu Oprescu, Alexandra Ciocârlan
Brain Institute, Monza Hospital, Bucharest, Romania
Autorii prezintă experienţa lor în ablaţia endoscopică a tumorilor maligne rinosinuzale, exemplificată prin alegerea câtorva cazuri: carcinom rinoetmoidal, osteofibrosarcom sfenoetmoidal, condrosarcom rinosinuzal, neuroblastom olfactiv etc. Lucrarea pune accent pe momentele-cheie ale intervenţiilor (ablaţie macroscopică completă, abordul combinat endoscopic transnazal şi transcranian, hemostază eficientă intraoperatorie, managementul complicaţiilor, îngrijiri postoperatorii) şi încearcă să stabilească avantajele şi dezavantajele chirurgiei endoscopice faţă de cele ale chirurgiei clasice. Autorii recunosc limitele acestui tip de abord minim invaziv în unele cazuri (invazia peretelui anterior al sinusului maxilar, invazia sinusului frontal), dar subliniază rafinamentul metodei în interacţiunea cu elementele-cheie anatomice (periostul orbitar, baza de craniu), respectând în acelaşi timp regulile esenţiale de prezervare a calităţii vieţii bolnavului.
Cuvinte-cheie: tumori maligne rinosinuzale, endoscopie, limite abord, calitatea vieţii
The authors present their experience in the endoscopic ablation of malignant rhinosinusal tumors, exemplified by choosing some cases: nasoethmoidal carcinoma, osteofibrosarcoma, chondrosarcoma, olfactory neuroblastoma etc. This paper focuses on the key moments of the surgical intervention (the macroscopic complete ablation, endoscopic transnasal and transcranian combined approach, efficient intraoperatory hemostasis, the management of complications, the postoperative treatment) and tries to establish the advantages and disadvantages of the endoscopic versus classic surgery. The authors acknowledge the limits of this type of minimally invasive approach in some cases (invasion of anterior wall of maxillary sinus, invasion of frontal sinus), but emphasize the subtlety of this method in interaction with the key anatomic elements (orbital periosteum, skull base), respecting at the same time the essential rules of preserving the patient’s quality of life.
Keywords: rhinosinusal tumors, malignant, endoscopy, approach limits, quality of life
Infecţia HPV în sfera ORL
HPV infection in the ENT sphere
Mărioara Poenaru, Delia Horhat, Cristian Moţ, Raluca Morar, Alexandru Chioreanu, Nicolae Balica
“Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania
În această lucrare, prezentăm implicaţiile infecţiei cu HPV în sfera ORL, din punct de vedere epidemiologic, simptomatic, dar şi al managementului patologiilor asociate cu această infecţie. Virusul papiloma uman este un virus ADN necapsulat care face parte din familia Papilloma viridae, cu tropism epitelial. Există peste 200 de genotipuri, din care 40 pot infecta mucoasa, iar 15 sunt asociate cu stări precanceroase, diferenţele dintre fenotipurile oncogenice şi nononcogenice. HPV poate determina patologii benigne, cum ar fi papiloame scuamoase sau verucca vulgaris, cât şi neoplasme ale orofaringelui. Tratamentul chirurgical acoperă majoritatea formaţiunilor tumorale secundare infecţiei cu HPV şi se asociază cu radioterapie, chimioterapie, terapii noi anti-EGFR, cât şi cu vaccinarea, cu rol de prevenţie.
Cuvinte-cheie: HPV, orofaringe, vaccinare, neoplasm ORL
In this paper, we present the implications of HPV infection in the ENT sphere, from an epidemiological and symptomatic point of view, but also the management of the pathologies associated with this infection. HPV is an unencapsulated DNA virus which is part of the Papilloma viridae family, with epithelial tropism. There are over 200 genotypes, of which 40 can infect the mucosa and 15 are associated with precancerous conditions, the differences between oncogenic and non-oncogenic phenotypes. HPV can cause benign pathologies, such as squamous papillomas or verucca vulgaris, and oropharyngeal neoplasms. The surgical treatment covers most of the tumor formations secondary to HPV infection and is associated with radiation therapy, chemotherapy, new anti-EGFR therapies, and vaccination.
Keywords: HPV, oropharynx, vaccination, ENT neoplasm
Histiocitoza cu celule Langerhans – un diagnostic rar
Langerhans cell histiocytosis – an uncommon diagnosis
A. Zamfir-Chiru-Anton, Adelina Mertic, Adelaida Iorgulescu
“Grigore Alexandrescu” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania
Histiocitoza cu celule Langerhans este o neoplazie rară care constă din proliferarea unui subtip celular implicat în procesele macrofagice tisulare. Deşi localizarea bolii este variată, afectarea osoasă este manifestarea predominantă şi precoce în practica ORL pediatrică. Obiectiv. Prezentăm un caz cu aspect de otomastoidită cronică, a cărui diagnosticare a necesitat aplicarea unui protocol complet de investigaţii, pentru o abordare corectă terapeutică. Materiale şi metodă. Prezentare de caz, a unui pacient de 2 ani, cu supuraţie auriculară cronică, fără răspuns la tratamentele aplicate. Rezultate. Examenul otomicroscopic sub anestezie generală, biopsia formaţiunilor din conductul auditiv extern şi imagistica atentă au necesitat coroborare pentru a evidenţia prezenţa procesului de proliferare malignă a celulelor Langerhans. Concluzii. Prezenţa unei supuraţii cronice neobişnuite la un copil de vârstă mică trebuie să ridice întotdeauna suspiciuni asupra unor diagnostice rare, mai ales în contextul unei terapii efectuate corect. Imagistica poate fi înşelătoare la o primă examinare şi trebuie interpretată cu prudenţă.
Cuvinte-cheie: copil, histiocitoză, mastoidită
Langerhans cell histiocytosis is a rare neoplastic disease that is characterized by malignant proliferation of a specific local tissular macrophage cell. Although different forms of the disease have been described, the osseous involvement is a predominant and early manifestation seen in the pediatric ENT practice. Objectives. We present a case resembling chronic mastoiditis, whose diagnosis needed a complex investigation protocol to get a proper management. Materials and method. Case presentation of a 2-year-old child with chronic otorheea, resistant to all applied treatments. Results. The microscopic examination under general anesthesia, the histology of an extracted tumor from the external auditive canal and the thorough imagistics interpretation, all contributed to the diagnosis of Langerhans cells proliferation. Conclusions. Chronic ear discharge in a small child is always abnormal, especially when it does not heal after a proper therapeutic approach. Imagistics can be deceiving at first, but must be cautiosly interpreted and reexamined.
Keywords: child, histyocitosis, mastoiditis
Statusul curent al papilomatozei laringiene în patologia ORL pediatrică
Current status on laryngeal papillomatosis in pediatric ENT practice
D. Oprea, D.C. Gheorghe
“Marie Sklodowska Curie” Clinical Hospital for Children, Bucharest, Romania
Papilomatoza laringiană este o afecţiune recurentă ce determină o morbiditate semnificativă pentru pacienţi şi o încărcătură semnificativă asupra efortului parental, dar şi spitalicesc, prin evoluţia sa. Tratamentul afecţiunii rămâne eminamente simptomatic. Obiectiv. Prezentăm evoluţia cazurile adresate Clinicii ORL din Spitalul Clinic de Copii „Marie Curie”, pe o perioadă de 14 ani (2007-2020), cu înregistrarea tendinţelor evolutive ale acestei patologii, prin prisma cunoştinţelor acumulate despre afecţiune. Materiale şi metodă. Toate cazurile internate şi diagnosticate cu papilomatoză laringiană au fost reevaluate prin prisma foilor de observaţie, retrospectiv. Rezultate. 85 de pacienţi au fost internaţi şi trataţi în clinica noastră pe parcursul duratei studiate, cu o medie de 16,29 pe an. Numărul de intervenţii chirurgicale a variat între 1,1 şi 2,5 pe an, dar au existat variaţii extreme până la un maxim de 10. Vârsta pacienţilor trataţi la debut a fost cuprinsă între sub 1 an şi 17 ani (cu o medie de 6,4 ani). 37 de cazuri (43,5%) au debutat până la vârsta de 4 ani (inclusiv), iar 11 cazuri (12,9%) la peste 13 ani. 36% dintre pacienţi au necesitat o singură intervenţie de exereză a papiloamelor, iar alte 36% din cazuri au avut nevoie de mai mult de trei intervenţii. Concluzii. Papilomatoza laringiană a copilului rămâne o afecţiune prezentă în practica medicală curentă, fără o soluţie definitivă pe termen îndelungat. Tratamentul chirurgical simptomatic, de exereză a formaţiunilor dispneizante, rămâne baza abordului terapeutic. Metodele profilactice sunt încă în fază de introducere clinică şi fără aderenţă la nivelul populaţiei-ţintă.
Cuvinte-cheie: papilom, laringe, copil
Laryngeal papillomatosis is a recurrent disease with significant long-term patient morbidity and associated burden on parental and medical support. Its treatment approach remains mainly symptomatic. Objectives. We present the incidence of the disease and the trends recorded in patients with laryngeal papillomatosis in the ENT Department of the “Marie Curie” Clinical Hospital for Children, Bucharest, on a period of 14 years (2007-2020), noticing the natural tendencies regarded as a response to the medical knowledge acummulated over the years. Materials and method. All admitted and histologically diagnosed laryngeal papillomatosis cases were reviewed retrospectively by studying their medical records. Results. A total of 85 patients were diagnosed in our department over the study period, with a median incidence of 16.29 admissions per year. The number of surgeries needed for each patient varied between 1.1 and 2.5 per year. The variations were high, reaching a maximum of 10. The patients’ age at the debut was between less than 1 year old to 17 years old (median of 6.4 years old). A total of 37 cases (43.5%) were diagnosed before the age of 5, and 11 cases (12.9%) at more than 13 years of age. Thirty-six children needed only one surgical procedure for long-term stable results, but 36% needed more than three surgeries to get the same results. Conclusions. Laryngeal papillomatosis remains a current disease of childhood, without a definitive long-term solution. The symptomatic therapeutic approach, with surgical papilloma removal, is the mainstay of the management approach. HPV prophylaxis is still pending, with less than optimal adherence of the target population.
Keywords: papilloma, larynx, child
Vaccinul HPV şi cancerul orofaringian: ce ştim şi ce nu ştim
HPV vaccine and oropharingeal cancer: what we know and what we don’t know
Radu Vlădăreanu1, Andreea Boiangiu1, Simona Vlădăreanu2
1. Obstetrics and Gynecology Clinic, “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2. Neonatology Clinic, “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Infecţia cu virusul papiloma uman (HPV) reprezintă o problemă de sănătate la nivel global, întrucât aproximativ 80% din populaţie va fi expusă infecţiei până la vârsta de 50 de ani. HPV a fost demonstrat ca factor de risc pentru cancerele din sfera anogenitală, dar şi pentru cancerele de cap şi gât. Infecţia cu tulpini înalt oncogene cauzează circa 9% din totalul cancerelor la femei şi 1% la bărbaţi. Neoplaziile ginecologice induse de HPV au fost îndelung studiate şi documentate, dar s-a demonstrat că şi bărbaţii pot dezvolta forme de cancer induse de infecţia cu HPV, cum ar fi cancerul anal, penian sau orofaringian. În mod tradiţonal, cancerul orofaringian a fost legat de consumul de alcool şi de tutun, dar studiile din ultimii ani au arătat o creştere a incidenţei cancerelor orofaringiene asociate cu HPV, în mod deosebit a cancerului orofaringian cu celule scuamoase. Programele de vaccinare derulate la nivel global îşi propun să scadă rata cancerelor anogenitale, precum şi a celor orofaringiene. Se aşteaptă ca folosirea la scară largă a vaccinurilor profilactice care sunt înalt imunogene să ducă la o scădere a incidenţei cancerelor legate de HPV în anii ce urmează. Dezvoltarea vaccinurilor terapeutice care folosesc diverse tehnici – genice, bazate pe proteine, peptide sau celule dendritice – are ca scop dezvoltarea imunităţii mediate celular împotriva celulei-ţintă (celulă tumorală), dar aceste vaccinuri sunt încă în studiu, la momentul actual neeexistând licenţă pentru a putea fi folosite la scară largă. Conştientizarea acestei probleme globale de sănătate, dezvoltarea metodelor de profilaxie, alături de dezvoltarea vaccinurilor şi a metodelor de screening vor oferi oportunitatea unui diagnostic timpuriu şi a creşterii ratei de supravieţuire în cancerele orofaringiene induse de infecţia cu HPV.
Cuvinte-cheie: orofaringe, HPV, cancer, vaccin profilactic, vaccin terapeutic
Human papillomavirus (HPV) infection represents a global health issue, as more than 80% of the population will be exposed by the age of 50. Human papillomavirus has been proven to be an important risk factor for head and neck cancer, besides anogenital cancers. The infection with high-risk genotypes of the human papillomavirus is necessary and causative for almost 9% of cancer in women and for 1% in males worldwide. Although gynecological HPV malignancies have been intensely studied and documented, men can also be affected by HPV-related cancers – i.e., anal, penian and oropharyngeal. Traditionally, oropharyngeal cancers have been linked to tobacco and alcohol use, but the last decades have shown an increased incidende of HPV-associated oropharyngeal cancers, especially oropharyngeal squamous cell carcinomas. The vaccination programs along the world aim to reduce the incidence of anogenital cancers, as well as to protect against oropharyngeal HPV-associated cancers. The use of prophylactic vaccines that are highly immunogenic will likely decrease the incidence of HPV-associated cancers in the following years. The therapeutic vaccines are designed to generate cell-mediated immunity against tumoral cells by using different techniques – i.e., genetic vaccines, protein-based, peptide-based or dendritic cells-based vaccines, but at this time the studies are still ongoing and no vaccine has yet been licensed for therapeutic use. The awareness about this health issue, the development of prophylactic methods, along with vaccines and the further development of accurate and available screening methods will offer an opportunity to achieve better survival rates in HPV-induced oropharygeal cancers.
Keywords: oropharyngeal, HPV, cancer, prophylactic vaccine, therapeutic vaccine
Aspecte şi riscuri în infecţia orofaringiană HPV
Aspects and risks in the oropharyngeal HPV infection
Daniela Vrînceanu
Head of the ENT Department, Bucharest University Emergency Hospital; Senior Lecturer, ENT Department, Faculty of Medicine, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Introducere. Cancerele de cap şi gât de tip carcinom cu celule scuamoase sunt asociate, din punct de vedere etiopatogenic, cu factori de risc precum fumatul şi alcoolul. Cercetările din ultimii 10 ani au adus tot mai multe dovezi privind implicaţiile subtipurilor HPV 16 şi 18 în etiologia cancerului orofaringian. Materiale şi metodă. În această prezentare, vom trece în revistă principalele aspecte clinice ale infecţiei cu HPV la nivelul orofaringelui, tipurile de HPV asociate cancerului de orofaringe într-un mod similar cancerului de col uterin, dar şi particularităţile cancerului de orofaringe HPV-pozitiv. Discuţie. Vom discuta despre perspectivele imediate şi la distanţă derivate din aceste dovezi şi despre utilitatea solicitării fenotipării HPV în funcţie de anumite subtipuri de modificări histologice pe biopsiile/piesele de amigdală palatină. Concluzii. Stabilirea cu precizie a etiologiei HPV a unei malignităţi la nivelul orofaringelui poate duce la modificarea protocoalelor terapeutice oncologice în cancerul de orofaringe. Alături de dovezile legate de cancerul de col uterin, putem discuta şi despre posibila utilitate a vaccinării pe scară largă anti-HPV pentru prevenţie.
Cuvinte-cheie: infecţie HPV, orofaringe, risc, cancer, tratament
Introduction. Squamous cell carcinomas of the head and neck are etiopathogenically associated with risk factors such as smoking and alcohol. Research over the past 10 years has provided increasing evidence for the implications of HPV 16 and 18 subtypes in the etiology of oropharyngeal cancer. Materials and method. In this presentation, we will review the main clinical aspects of HPV infection in the oropharynx, the types of HPV associated with oropharyngeal cancer in a similar way to cervical cancer, but also the peculiarities of HPV-positive oropharyngeal cancer. Discussion. We will discuss the immediate and distant perspectives derived from this evidence and the usefulness of requesting HPV phenotyping depending on certain subtypes of histological changes on biopsies/pieces of the palatine tonsil. Conclusions. Precisely establishing the HPV etiology of an oropharyngeal malignancy may lead to changes in the oncological therapeutic protocols in oropharyngeal cancer. Along with the evidence related to cervical cancer, we can also discuss the possible use of large-scale anti-HPV vaccination for prevention.
Keywords: HPV infection, oropharynx, risk, cancer, treatment
Leziunile orofaringelui şi limbii induse de HPV – o perspectivă anatomopatologică
HPV-related lesions of the oropharynx and tongue – a pathologist insight
Oana Maria Pătraşcu1,2, Maria Sajin1,2
1. Department of Pathology, Bucharest University Emergency Hospital, Romania
2. Department of Pathology, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Carcinoamele scuamoase din regiunea capului şi gâtului reprezintă aproape 90% din malignităţile acestei regiuni, conform OMS 2005. O multitudine de studii au fost realizate până în prezent pentru a determina cu exactitate factorii de risc în cazul acestor tumori, precum şi factorii de prognostic. Rolul HPV în apariţia atât a carcinoamelor scuamoase, cât şi în cadrul unor leziuni benigne, unele cu potenţial malign, a fost intens studiat. Ultimele consensuri au separat total regiunea orală şi cea orofaringiană, iar carcinoamele din aria orofaringiană au fost, de asemenea, reclasificate în funcţie de statusul HPV (OMS 2016, AJCC ed. 8). De asemenea, numeroase studii susţin ca principal rezervor al HPV cavitatea bucală. În momentul de faţă, este unanim acceptat faptul că tumorile scuamoase ale feţei anterioare a limbii, ale mucoasei bucale şi ale buzei nu sunt HPV-induse, pe când carcinoamele scuamoase dezvoltate la baza limbii şi la nivelul amigdalelor pot fi HPV-induse, şi în mod particular induse de HPV 16. Acestea din urmă au, contrar aspectului lor mai puţin diferenţiat, un prognostic mai bun. Prezentarea se va axa pe descrierea carcinoamelor scuamoase şi a leziunilor considerate cu potenţial malign din aceste zone, pe importanţa imunohistochimiei, în mod specific a markerului p16, pe legătura acestuia cu statusul HPV, precum şi pe problemele apărute în diagnosticarea acestor fenotipuri din punct de vedere histopatologic.
Cuvinte-cheie: carcinom scuamos, leziuni HPV-induse, orofaringe şi limbă, p16
According to WHO 2005, squamous cell carcinomas of the head and neck region are thought to represent 90% of all the malignancies of this aria. Various studies have been made in order to clarify and determine the risk factors, as well as the prognosis of these pathologies. The role of HPV was frequently emphasized in head and neck squamous carcinomas, as well as for other benign but potentially malignant tumors. The latest consensuses have divided the oral cavity tumors from the oropharynx; furthermore, tumors of the oropharynx were reclassified depending on their HPV status (WHO 2016, AJCC 8th ed.). Moreover, a significant number of studies highlighted the oral cavity as an HPV reservoir. It is generally accepted that squamous cell carcinomas of the anterior region of the tongue, as well as those arising in the oral mucosa or on the lip are not HPV-related; on the other hand, squamous cell carcinomas of the tonsils and of the base of the tongue are HPV-induced lesions, and particularly HPV-16-induced lesions. The latter are thought to have a better prognosis, contrary to their less differentiated histological aspects. This presentation will focus on a short description of different squamous cell carcinomas of head and neck region, as well as on potentially malignant lesions, highlighting the importance of the immunohistochemistry – and especially of the p16 marker –, presenting the possible link between p16 and HPV, and also outlining the issues of histological diagnosis.
Keywords: squamous cell carcinoma, HPV lesions, tongue and oropharynx, p16
Managementul multimodal în carcinomul keratinizat lingual asociat infecţiei HPV
A multimodal assessment and treatment of HPV-related keratinizing squamous cell carcinoma of the tongue
Ana Maria Popa1,2, Cornelia Niţipir1,2, Mihaela Constantin1, Raluca Degeratu1, Oana Popescu1, Alexandra Boboc1, Dănila Stan1, Cristian Iaciu1,2
1. “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Cancerele orofaringiene sunt tot mai mult asociate cu infecţia cu papilomavirusurile umane. În cazul prezentat, subliniem importanţa unui tratament multimodal şi individualizat al unui pacient cu carcinom keratinizat lingual asociat infecţiei cu HPV.
Cuvinte-cheie: cancerele orofaringiene, HPV, carcinom keratinizat lingual
We present the case of a patient diagnosed with HPV-related keratinizing squamous cell carcinoma of the tongue, and the importance of the multimodal approaches to an individualized targeted treatment.
Keywords: keratinizing squamous cell carcinoma of the tongue, HPV infection
Metode sofisticate de biologie moleculară utilizate în diagnosticul leziunilor orofaringiene asociate HPV
The sophisticated molecular biology methods used in the diagnosis of HPV-driven oropharyngeal tumors
Maria Olinca1, Loredana Mitran2
1. “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2. ENT Department, “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
Infecţia cu virusul papilomatozei umane (HPV) este una dintre cele mai frecvente infecţii asociate cu carcinomul scuamos cervical şi de orofaringe. Numărul în creştere al infecţiilor orale cu HPV şi patologia asociată sunt corelate cu dezvoltarea metodelor eficiente de screening, cu o rată de cost-eficienţă cât mai bună. Descriem metodele actuale utilizate, alături de o corelare cu trăsăturile clinice şi histologice, începând cu tehnicile citologice şi histologice de bază şi terminând cu metodele de înaltă performanţă.
Cuvinte-cheie: virusul papilomatozei umane, cancer scuamos, detectarea HPV
The infection with the human papillomavirus (HPV) is one of the most common infections related to cervical and oropharyngeal squamous cell carcinoma. The rising number of oral HPV infection and the related pathology are correlated to the development of effective screening detection, with as good as possible cost-efficiency ratio. We describe the present methods used, with a correlation with the clinical and histological features, starting with basic cytological and histological techniques and ending with high-throughput methods.
Keywords: human papillomavirus, squamous cancers, HPV detection
Valoarea predictivă a HPV p53 şi p16 în prognosticul cancerului de orofaringe
Predictive value of HPV p53 and p16 in the prognosis of oropharyngeal cancer
Bogdan Mihail Cobzeanu, Dragoş Octavian Palade, Victor Vlad Costan, Gianina Bandol, Andrei Roşu, Luminiţa Rădulescu, Mihaela Moscalu, Mihai Danciu, Dragoş Negru, Maria Luiza Cobzeanu, Daniela Viorelia Matei, Mihail Dan Cobzeanu
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania
Introducere. Incidenţa în creşterea a cancerelor de orofaringe a orientat lumea ştiinţifică medicală spre căutarea unor noi etiologii, pe lângă cele tradiţionale (consumul de alcool şi tutun). Astfel, s-a demonstrat că virusul papiloma uman (HPV) aduce modificări în ADN-ul uman care afectează ciclul celular, ducând la o proliferare aberantă de celule tumorale, prin alterarea producerii proteinelor p53 şi p16. Materiale şi metodă. Autorii realizează un studiu retrospectiv asupra implicării HPV p53 şi p16 în stabilirea planului terapeutic a 107 cazuri de carcinom scuamocelular (CSC) de orofaringe, internate în Clinica ORL a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Spiridon” din Iaşi în perioada 2015-2019. Rezultate şi discuţie. S-a realizat o prelucrare statistică a datelor obţinute, care a permis evaluarea gradului de implicare a infecţiei cu HPV în prognosticul acestor cazuri şi în alegerea tratamentului. Concluzii. Rezultatele studiului au fost în concordanţă cu cele publicate în literatura de specialitate, iar extragerea de ADN HPV de la nivel tumoral ar trebui să schimbe planul terapeutic în cazul CSC de orofaringe. Elaborarea de noi ghiduri oncologice naţionale legate de această patologie ar duce la o îmbunătăţire a ratei de supravieţuire şi a calitaţii vieţii pacienţilor.
Cuvinte-cheie: carcinom, orofaringe, HPV
Introduction. The increasing incidence of oropharyngeal cancers has led the medical scientific world to look for new etiologies, in addition to the traditional ones (alcohol and tobacco consumption). Thus, it has been shown that the human papillomavirus (HPV) brings changes in the human DNA that affect the cell cycle, leading to an aberrant proliferation of tumor cells by altering the production of p53 and p16 proteins. Materials and method. The authors conducted a retrospective study on the involvement of HPV p53 and p16 in establishing the therapeutic plan of 107 cases of squamous cell carcinoma (SCC) of oropharynx admitted in the ENT clinic of the “Sf. Spiridon” Emergency Clinical Hospital Iaşi between 2015 and 2019. Results and discussion. A statistical processing of the obtained data was performed, which allowed the evaluation of the degree of involvement of HPV infection in the prognosis of these cases and in the choice of treatment. Conclusions. The results of the study were consistent with those published in the literature, and the extraction of HPV DNA from the tumor should change the treatment plan for oropharyngeal SCC. The development of new national oncological guidelines related to this pathology would lead to an improvement in the survival rate and the quality of life of patients.
Mots-clés: carcinoma, oropharynx, HPV
Chirurgia tumorilor benigne ale glandei parotide
Surgery for benign tumors of the parotid gland
Eugen Horaţiu Ştefănescu
MD, PhD, ENT Department, “Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania
Introducere. Gradul de extindere al intervenţiei chirugicale în tratamentul tumorilor benigne ale glandei parotide rămâne controversat. De-a lungul timpului, acesta a oscilat între enucleare şi parotidectomie superficială (laterală). Tendinţa actuală este spre chirurgie minim invazivă şi, astfel, s-a introdus disecţia extracapsulară (DEC). DEC este frecvent comparată (din punctul de vedere al eficienţei, al ratei complicaţiilor etc.) cu parotidectomia superficială (PS). Până nu demult, PS era considerată intervenţia standard în chirurgia tumorilor benigne ale parotidei, dar prezintă un risc destul de mare de afectare a nervului facial. Ţinând cont de aceste date, în ultima vreme DEC fără expunerea truchiului nervului facial a devenit o alternativă de tratament al tumorilor benigne de glandă parotidă. Materiale şi metodă. Am efectuat o analiză retrospectivă a unui grup de 89 de pacienţi operaţi pentru tumori benigne de parotidă în perioada 2014-2018. DEC a fost efectuată în 16 cazuri, iar PS în 72 de cazuri. Studiul nu a inclus cazurile la care a fost necesară o parotidectomie totală şi nici recidivele după o altă intervenţie pe glanda parotidă. Au fost analizate datele demografice, clinice şi histopatologice, iar tratamentul chirurgical a fost descris. Dată fiind diferenţa numerică foarte mare între cele două grupuri, acest studiu nu este o comparaţie, ci mai mult o analiză a rezultatelor şi complicaţiilor întâlnite. Perioada minimă de urmărire postoperatorie a fost de 24 de luni (37±12 luni). Rezultate. Studiul cuprinde un grup de 89 de pacienţi (38 de bărbaţi şi 51 de femei, cu vârste între 21 şi 77 de ani) operaţi pentru tumori benigne ale glandei parotide. 16 pacienţi (18%) au fost operaţi prin DEC, iar 73 de pacienţi (82%) prin PS ca intervenţie primară. Dimensiunile medii ale tumorii au fost de 2±0,7 cm în grupul operat prin DEC şi de 4,2±1,6 cm în grupul operat prin PS. Cea mai frecventă complicaţie postoperatorie a fost hipoestezia lobulului urechii, întâlnită la 54 de pacienţi (60%). Trei pacienţi (3%) au prezentat seroame (toţi operaţi prin PS), iar un pacient a dezvoltat un hematom (operat prin DEC). Opt pacienţi (9%) au prezentat o pareză temporară de nerv facial (House-Brackmann de grad II sau III), iar doi pacienţi (2%) au prezentat o pareză definitivă a nervului facial (House-Brackmann de grad II şi respectiv III, afectând doar ramul mandibular, în ambele cazuri). Toate complicaţiile legate de nervul facial au apărut în grupul pacienţilor operaţi prin PS. A fost constatată şi o recidivă în cazul unui pacient operat pentru un adenom pleomorf prin DEC. Nu a fost constatat niciun caz de sindrom Frey. Adenomul pleomorf a fost întâlnit la 68 de cazuri (76%). Concluzii. A compara între DEC şi PS ca metode de tratament al tumorilor benigne de parotid pare oarecum nepotrivit, având în vedere cel puţin faptul că indicaţiile celor două tipuri de intervenţie se suprapun doar într-o oarecare măsură. DEC prezintă o eficienţă şi o rată de complicaţii cel puţin la fel de bune precum ale PS şi poate fi considerată o metodă eficientă de tratament al tumorilor beigne de parotidă care sunt mici, superficiale şi/sau marginale.
Cuvinte-cheie: tumori benigne parotidiene, chirurgie minim invazivă, disecţie extracapsulară (DEC)
Background. The appropriate extent of surgery for benign parotid tumors remains controversial. Over time, it went from enucleating to superficial parotidectomy (SP) and back to extra capsular dissection (ECD), reflecting the tendency to minimal invasive surgery. ECD is often compared with conventional SP. This is probably inappropriate as both are helpful tools and their indications do not entirely overlap. SP is often said to be the gold standard; however, the risk of intraoperative damage to the facial nerve cannot be ignored. Lately, ECD without exposure of the main trunk of the facial nerve has been considered an alternative for the treatment of parotid benign tumors. Methodology. We performed a retrospective analysis of 89 patients operated for a benign parotid tumor between 2014 and 2018. ECD (16 cases) or SP (73 cases) was performed. No recurrences were included in the study, nor patients requiring total parotidectomy. Clinical and histopathology data were analyzed and the management was described. The study is not a true comparison – given the number of cases – but mainly an analysis of the differences in postoperative complication rates and outcomes. The minimum follow-up period was 24 months (mean: 37±12 months). Results. A total of 89 patients (38 men and 51 women, aged 21 to 77 years old) were operated on for a benign tumor of the parotid gland. Sixteen patients (18%) underwent extra capsular dissection and 73 patients (82%) underwent superficial parotidectomy as a primary intervention. The mean lesion size was 2±0.7 cm for the ECD group and 4.2±1.6 cm for the SP group. The most common postoperative complication was hypoesthesia of the earlobe, as reported by 54 patients (60%). Three patients (3%) developed a seroma (all SP group), and one developed a hematoma (ECD group). Eight patients (9%) presented temporary facial nerve paresis (House-Brackmann grade II or III) and two patients (2%) developed permanent facial nerve paralysis (House-Brackmann grade II and III, only affecting the mandibular nerve). All facial nerve paresis occurred in patients treated with SP. There was one recurrence of pleomorphic adenoma in the ECD group, but none in the SP group. No Frey’s syndrome was noted. Pleomorphic adenoma was encountered in 68 cases (76%). Conclusions. A comparison between extra capsular dissection and superficial parotidectomy as surgical procedures for the treatment of benign tumors of the parotid seems inappropriate, as their indications do not completely overlap. Extra capsular dissection showed similar effectiveness and fewer side effects than superficial parotidectomy and could be considered the treatment of choice for small, superficial and/or marginal tumors located in the lateral lobe of the parotid gland.
Mots-clés: benign parotid tumours, minimal invasive surgery, extra capsular dissection (ECD)
Strategii de dezescaladare a tratamentului oncologic al cancerului de orofaringe HPV-pozitiv
De-escalation strategies in the oncological management of HPV-positive oropharyngeal cancer
Renata Zahu1, Daniela Sturzu1, Gabriel Kacso1, Elisabeta Ciuleanu2
1. Amethyst Radiotherapy Center Cluj, Romania
2. “Prof. Dr. Ion Chiricuţă” Institute of Oncology, Cluj-Napoca, Romania
Cancerele orofaringiene HPV-pozitive prezintă o incidenţă crescută în ultimele decenii, în special în rândul adulţilor tineri nefumători. Studiile retrospective au arătat că prognosticul acestor cancere este mult mai bun comparativ cu cel al cancerelor HPV-negative, iar analiza supravieţuirii în funcţie de statusul HPV şi de stadiul TNM a dus şi la elaborarea unui nou sistem de staging, inclus în ediţia a opta a American Joint Committee on Cancer (AJCC). Tratamentele oncologice combinate – radiochimioterapia sau chirurgia urmată de radioterapie adjuvantă – prezintă efecte secundare acute şi tardive semnificative, cum ar fi mucozită, disfagie, xerostomie şi fibroză cervicală. Având în vedere grupa de vârstă tânără şi prognosticul mult mai bun comparativ cu al cancerelor orofaringiene HPV-negative, se încearcă o serie de metode de a scădea intensitatea tratamentului oncologic prin folosirea unor doze reduse de iradiere, omiterea chimioterapiei sau înlocuirea unor agenţi citotoxici cu alţii cu un profil de toxicitate diferit. Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea strategiei terapeutice standard în cazul cancerelor orofaringiene HPV-pozitive şi trecerea în revistă a studiilor publicate recent sau aflate în curs privind dezescaladarea tratamentului. De asemenea, ne-am propus trecerea în revistă a toxicităţilor tardive cu efect asupra calităţii vieţii.
Cuvinte-cheie: cancerele orofaringiene HPV-pozitive, prognostic mai bun, strategie terapeutică standard
HPV-positive oropharyngeal cancers have registered a rising incidence in the last two decades, especially among young nonsmoking adults. Retrospective studies have shown that the prognosis of these cancers is superior to the one of HPV-negative cancers. The multivariate analysis of prognosis taking into account the HPV status and the TNM staging has led to a new staging system for these particular cancers, published in the 8th AJCC manual. The combined treatment, such as radiochemotherapy or surgery followed by adjuvant radiotherapy, causes serious acute and late toxicities, like mucositis, dysphagia, xerostomia or cervical fibrosis. Given the young age group and the better prognosis of HPV-positive cancers, a series of new strategies to deintensify the treatment have been introduced, such as lower total dose of radiotherapy, omitting chemotherapy or replacing some cytotoxic agents with other less toxic agents. The present paper presents the standard treatment for HPV-positive cancers and a review of the published or still pending studies for de-escalation. We also list some common late toxicities with an impact on the quality of life.
Keywords: HPV-positive oropharyngeal cancers, superior prognosis, standard treatment
Analiză retrospectivă asupra posibilităţilor de tratament la pacienţii cu papilomatoză laringiană recidivantă
Retrospective analysis of therapeutic possibilities for patients with recurrent laryngeal papillomatosis
Codruţ Sarafoleanu, Elena Pătraşcu
ENT Clinic, “Sfânta Maria” Clinical Hospital, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Papilomatoza laringiană recidivantă este o afecţiune determinată de infecţia cu virusul papilomatozei umane (HPV), în special genotipurile 6 şi 11. Aceasta se caracterizează prin dezvoltarea unor formaţiuni tumorale laringiene exofitice care pot determina insuficienţă respiratorie. Strategia terapeutică este complexă, de-a lungul timpului propunându-se mai multe variante de tratament. Multe din soluţiile terapeutice au rezultate dezamăgitoare. Tratamentul chirurgical este de primă intenţie, scopul fiind permeabilizarea filierei respiratorii, cu îmbunătăţirea respiraţiei, a vocii şi chiar a deglutiţiei. Fiind un tratament simptomatic, intervenţia chirurgicală nu previne recidivele. Lucrarea prezintă experienţa clinicii ORL a Spitalului Clinic „Sfânta Maria” din Bucureşti în tratamentul papilomatozei cronice recidivante juvenile, insistându-se atât pe variantele de tratament chirurgical (cu avantajele şi limitele fiecărei tehnici), cât şi pe tratamentul antiviral prin injectare intralezională de cidofovir. De asemenea, sunt analizate variantele terapeutice cu anticorpi monoclonali sau vaccinarea anti-HPV.
Cuvinte-cheie: papilomatoza laringiană recidivantă, genotipuri 6 şi 11, tratament chirurgical, tratamentul antiviral (injectare intralezională de cidofovir)
Recurrent laryngeal papillomatosis is a condition caused by the HPV infection, especially genotypes 6 and 11. The disease is characterized by the development of multiple exophytic laryngeal papillomas that can be disabling, causing respiratory failure. The therapeutic strategy is complex. Over time, several treatment strategies have been proposed. Many of the therapeutic solutions have disappointing results. The surgical treatment is of first intention, the aim being the permeabilization of the respiratory tract, with the improvement of breathing, of the voice and even the swallowing. The surgical treatment is only symptomatic and does not prevent the recurrences. This paper presents the experience of the ENT&HNS Department of the “Sfânta Maria” Clinical Hospital Bucharest in the treatment of recurrent chronic laryngeal papillomatosis, insisting on both the surgical treatment (with the advantages and limitations of each technique) and the antiviral treatment by intralesional injection of cidofovir. Also, other therapeutic solutions, such as monoclonal antibodies and HPV vaccination, are being analyzed.
Keywords: recurrent laryngeal papillomatosis, genotypes 6 and 11, surgical treatment, antiviral treatment (intralesional injection of cidofovir)
Papilom laringian malignizat – caz clinic
Malignant laryngeal papilloma – clinical case
Celesta Drăgulescu, M. Chiţac, A. Weisman, Xenia Dolghii, Mădălina Militaru, M. Vasilica-Popa, Andreea Buzila-Micu
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and Functional ENT Surgery, Bucharest, Romania
Autorii prezintă cazul unei paciente în vârstă de 71 de ani, cu multiple comorbidităţi şi particularităţi anatomice, care se internează pentru disfonie debutată în urmă cu câţiva ani. Examenul clinic ORL şi investigaţiile paraclinice (examenul fibroscopic nazo-faringo-laringian, IRM, CT de gât şi părţi moi cu substanţă de contrast, radiografie toraco-pulmonară, examenul histopatologic) au pus diagnosticul de papilom laringian malignizat. În faţa acestui diagnostic, conduita terapeutică aleasă împreună cu medicul oncolog şi cu radioterapeutul a fost tratamentul chirurgical, constând în laringectomie totală, cu rezecţia primelor două inele traheale (întrucât tumora avea extensie în regiunea subglotică), evidare ganglionară jugulocarotidiană şi spinală bilaterală, urmate de tratament oncologic şi radioterapic. Cazul a avut particularităţi derivate din multiplele comorbidităţi şi caracteristici anatomice: pacientă scundă, cifotică (posibil malformată), cu trahee scurtă şi malacică.
Cuvinte-cheie: papilom laringian malignizat, laringectomie totală
The authors present the case of a female patient (71 years old) with multiple associated diseases and anatomical particularities, admitted in the ENT department for chronic dysphonia. The clinical ENT examination and the paraclinical exams, including nasopharyngolaryngoscopy, cervical MRI, contrast CT imaging of the neck, chest X-ray and histopathological exam, diagnosed a malignantly transformed laryngeal papilloma. Due to the fact that the subglottic extension was diagnosed, the therapeutic approach was total laryngectomy with a resection of the first two tracheal rings and selective neck dissection, followed by an oncological treatment (radiotherapy). The particularly difficult management of this case was due to the specific anatomy of the patient (short, kyphotic patient, undersized and malacic airways), as well as the associated diseases.
Keywords: malignant laryngeal papilloma, total laryngectomy
Laringectomia totală cu implant fonator – standardul de aur în tratamentul cancerului laringian avansat
Total laryngectomy with voice prosthesis – the gold standard treatment for patients with advanced laryngeal cancer
Mihail Tuşaliu
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and Functional ENT Surgery, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Diagnosticarea unui pacient cu cancer laringian are un impact sever asupra vieţii acestuia, cu consecinţe dramatice din punct de vedere psihologic, funcţional, estetic şi social. De aceea, managementul terapeutic al bolii trebuie să aibă obligatoriu în vedere şi reabilitarea funcţiei fonatorii, alterarea sau absenţa vocii fiind unul dintre cele mai mari prejudicii şi cu cel mai mare impact asupra calităţii vieţii acestor pacienţi. Lucrarea îşi propune să demonstreze avantajele protezelor vocale în obţinerea unei resonorizări a vocii şi a vorbirii pentru un pacient care a suferit o intervenţie chirurgicală de laringectomie totală. În acest sens, sunt prezentate rezultatele unui studiu observaţional retrospectiv care a cuprins 76 de pacienţi din cazuistica personală, internaţi în Institutul de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL „Prof. dr. Dorin Hociotă” Bucureşti, în perioada 2015-2019, diagnosticaţi şi trataţi chirurgical pentru o formă de cancer laringian. Analizând rezultatele acestui studiu, putem concluziona că laringectomia totală cu implant fonator reprezintă la ora actuală standardul de tratament pentru pacienţii cu neoplasm laringian avansat.
Cuvinte-cheie: cancer laringian, reabilitare vocală, implant fonator
Diagnosing a patient with laryngeal cancer has a severe impact on his life, with dramatic psychological, functional, aesthetic and social consequences. Therefore, the therapeutic management of this disease must take into account voice rehabilitation, the alteration or absence of voice being one of the most important consequences and with the greatest impact on the quality of life. The aim of this article is to show the benefits of voice prosthesis in obtaining a sound of voice and the ability to speak for a patient who has undergone total laryngectomy surgery. Therefore, the results of a retrospective observational study that included 76 patients are presented. Our patients were admitted to the “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and Functional ENT Surgery, Bucharest, between 2015 and 2019, diagnosed and surgically treated for a form of laryngeal cancer. Analyzing the results of this study, we can conclude that total laryngectomy with voice prosthesis is considered at present the gold standard treatment for patients with advanced laryngeal cancer.
Keywords: laryngeal cancer, vocal rehabilitation, voice prosthesis
Papilomatoza laringiană – consideraţii clinice şi terapeutice
Laryngeal papillomatosis – clinical and therapeutic considerations
Cristian Mârţu1,2, Corina Butnaru1,2, Bogdan Cobzeanu1,2, Ioan Piftor2, Constantin Guma2, Bogdan Cavaleriu1,2, Dan Mârţu1, Luminiţa Rădulescu1,2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania
2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital Iaşi, Romania
Papilomatoza laringiană este o afecţiune rară a căilor aeriene superioare, cauzată de infecţia cu virusul papiloma uman (HPV), caracterizată prin apariţia endoluminală de formaţiuni papilomatoase. Unele cazuri prezintă excrescenţe tumorale verucoase ce îngustează spaţiul glotic, cu apariţia insuficienţei respiratorii cronice. Abordarea acestei patologii este provocatoare, din cauza caracterului recurent, în pofida diferitelor tipuri terapeutice aplicate, incluzând chirurgia prin metode de disecţie cu instrumente reci, raza laser sau microdebrider. Posibilitatea de transformare malignă nu trebuie subestimată, în special în cazul pacienţilor cu anumite genotipuri de HPV. Posibilităţile actuale de diagnostic precis în papilomatoza laringiană şi relaţia unor genotipuri de HPV cu carcinomul scuamocelular laringian reprezintă aspecte importante în abordarea acestei patologii. În ceea ce priveşte tratamentul chirurgical, se preferă chirurgia cu laser CO2, realizată uneori în una sau două etape, pentru a evita în anumite cazuri necesitatea traheotomiei. Pacienţii trataţi prin tehnica laser au prezentat o evoluţie bună postoperatorie, cu timp de spitalizare redus şi cu un control bun local al afecţiunii. Complicaţiile postoperatorii pot fi prevenite printr-o igienă riguroasă şi prin terapie vocală. Tratamentul chirurgical este o parte (ce poate fi crucială în unele cazuri) din abordarea complexă necesară la pacienţii cu papilomatoză laringiană. Microchirurgia laser endolaringiană este o tehnică utilă în controlul local al afecţiunii, cu rezultate favorabile pe termen lung.
Cuvinte-cheie: papilomatoză, HPV, laser, recurent, carcinom scuamocelular
Laryngeal papillomatosis is a rare pathology caused by human papillomavirus (HPV) infection of the throat. Some cases develop important tumoral growth (verrucous epithelial lesions) in the glottic space and suffer from chronic upper airway obstruction. The management of this condition is challenging due to the recurrent behavior, even with various types of treatments, including surgery with cold laser or microdebrider. The possibility of malignant turnover must not be underappreciated, especially in some HPV genotypes. The awareness regarding this disease needs to be advocated especially due to the current precise diagnostic tools and the relationship of some HPV genotypes with squamous cell carcinoma of the larynx. In most cases, regarding the surgical treatment, we prefer the laser surgery, sometimes performed in stages, in order to diminish the need of tracheostomy. Due to the recurrent nature of the disease, some patients need multiple surgeries, and in some cases even tracheostomy. The clinical and therapeutic aspects are presented, including laser CO2 vaporization. The patients treated by laser CO2 have shown good postoperative results, with short hospitalization and good control of the disease at follow-up. The postoperative complications can be avoided by rigorous local hygiene and rehabilitation training. The surgical treatment is only a part (that can be crucial in some cases) of the complex management involved in controlling laryngeal papillomatosis. Endolaryngeal laser microsurgery is a useful tool in controlling the local spread of the disease, with good long-term results.
Keywords: papillomatosis, HPV, laser, recurrent, squamous cell carcinoma
Evoluţia favorabilă şi de lungă durată a unui neoplasm laringian asociat infecţiei HPV
Long-term outcomes in a patient with recurrent HPV-related laryngeal cancer
Andreea Paroşanu1, Luiza Purcari1, Radu Vrabie1, Cătălina Lăcustoiu1, Denise Păşoiu1, Anca Jianu1, Alexandra Puşcasu1, Cornelia Niţipir1,2
1. “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Deşi incidenţa cancerelor orofaringiene asociate infecţiei cu papilomavirusurile umane este în creştere, infecţia cu HPV reprezintă un factor de risc şi în cancerele laringiene. Cazul prezentat este al unui pacient cu carcinom scuamos laringian, multiplu recidivat şi cu o supravieţuire de peste 18 ani.
Cuvinte-cheie: cancerele laringiene, infecţia HPV
We report the case of a long-term survivor of recurrent HPV-related laryngeal carcinoma. Although the human papillomavirus infection was associated with head and neck cancers, particularly with oropharyngeal carcinoma, studies have shown that HPV infection may be a high-risk factor for laryngeal cancers too.
Keywords: laryngeal carcinoma, HPV infection
Crochiu HPV: „stil de viaţă”
HPV sketch of its lifestyle
Ruxandra Valentina Moroti-Constantinescu, Georgiana Neagu
“Prof. Dr. Matei Balş” National Institute of Infectious Diseases, Bucharest, Romania
Papilomavirusurile umane (HPV) sunt virusuri mici ADN, icosaedrice, neanvelopate, adaptate la gazda umană din timpuri ancestrale, încă de la apariţia primilor humanoizi, făcând parte din grupul mare al papilomavirusurilor, care au coevoluat odată cu primele specii de reptile, acum circa 350 de milioane de ani. Aceste virusuri persistă ani/decade/întreaga viaţă în gazda lor animală sau umană, şi anume în epitelii (piele şi mucoase), putând fi considerate mai degrabă comensali sau producând o infecţie cronică, inaparentă clinic, în majoritatea cazurilor. Sunt descrise peste 150 de specii de HPV, cuprinse în genurile alfa, beta, gama şi câteva în genurile miu şi niu. HPV poate provoca leziuni mucoase benigne, cum ar fi condyloma acuminatum şi hiperplazia epitelială focală, însă şi leziuni maligne, cum ar fi cancerul de col uterin, alte cancere anogenitale (de vulvă, vagin, penis, anus) şi cancerele de cap şi gât. Speciile de HPV care provoacă leziuni preneoplazice şi neoplazii sunt majoritar cuprinse în genul alfa-HPV. Leziunile cutanate provocate/asociate infecţiei cu HPV sunt majoritar benigne: verucile vulgare, verucile plantare, verucile plate, verucile filiforme şi chisturile epidermoide, însă infecţia cu HPV este asociată şi cu leziuni maligne ale pielii – cum ar fi boala Bowen, asociată cu unele beta-HPV. Există sugestii că anumite cancere de piele, nonmelanoame, pot fi provocate de specii din genul beta-HPV. Mecanismele prin care este permisă coevoluţia gazdă umană-HPV sunt complexe şi implică toleranţa imună din partea gazdei (cu bănuite „beneficii” pentru gazdă din partea HPV, pentru a fi tolerat) şi replicarea HPV, cu promovarea „persistenţei” celulei epiteliale în care se replică – ceea ce duce, în cazul speciilor de HPV cu risc de malignizare, la „imortalizarea” celulei-gazda şi, consecutiv, la transformare malignă.
Cuvinte-cheie: papilomavirus, fiziopatologia HPV, persistenţă intraepitelială, leziuni epiteliale
Human papillomaviruses (HPV) are small icosahedral DNA viruses, without an envelope, adapted to human beings from the very beginning, from the apparition of the first humanoids. They are part of the large papillomaviruses’ group, which co-evolved with the first reptile species, approximatively 350 million years ago. These viruses persist for years/decades/along the life of their animal or human hosts, in epithelial cells and/or mucosae, being considered rather commensals or producing chronic inapparent ‘infections’ in most cases. There are described more than 150 HPV species, included in alpha, beta, gamma, and some in mu and nu genera. The mucosal-associated HPV lesions – condyloma acuminatum and focal epithelial hyperplasia – are benign lesions provoked by mucosal HPV. But other are malignant, such as cervical cancer, other anogenital cancers (of vulva, vagina, penis and anus) and head and neck cancers. The HPV species associated with cancers are included mostly in alpha-HPV genus. Cutaneous-associated HPV lesions – common warts, plantar warts, flat warts, filiform warts, pigmented warts, epidermoid cysts – are benign lesions associated with cutaneous HPVs, but Bowen disease is a skin cancer associated with beta-HPVs. There are also suggestions that some of non-melanoma skin cancers could be associated with some beta-HPVs. The mechanisms of co-evolution between the human host and HPV are complex and imply the immune tolerance of the host (with unknown ‘advantages’ from HPV, in order to be tolerated) and HPV replication, with the promotion of host epithelial cell ‘persistence’, which in the case of HPV species with malignant risk could provoke an ‘immortality’ of the host-cell and consequently a malignancy.
Keywords: papillomavirus, HPV physiopathology, epithelial persistence, epithelial lesions
Rezervoarele HPV – localizare anatomică
HPV reservoirs – location, location, location!
Maria Olinca1, Loredana Mitran2
1. “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest; “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
2. ENT Department, “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
Papilomavirusurile umane au fost subiectul a numeroase studii legate de cancerul de col uterin. Însă tropismul acestor virusuri pentru epiteliul scuamos nu se termină la nişele epiteliale specifice de la nivel cervical. Leziuni similare din punct de vedere histopatologic pot fi identificate şi în alte epitelii, inclusiv în cele din sfera ORL. O distincţie clară a locului de origine a acestor tumori este deseori dificil de realizat, atât clinic, cât şi imagistic, îndeosebi în cazul leziunilor difuze extinse, depăşind limitele structurilor anatomice. Este important să înţelegem cum evoluţia poate influenţa tropismul viral, patogenicitatea şi procesele moleculare fundamentale, în diferite contexte clinice şi fenotipice.
Cuvinte-cheie: HPV, epiteliu scuamos, carcinom cu celule scuamoase
Human papillomaviruses have been the subject of numerous studies related to cervical cancer. But the tropism of these viruses for the squamous epithelium does not end at the specific epithelial niches of the cervical level. Histologically similar lesions can be identified in other epithelia, including those in the ENT sphere. A clear distinction of the place of origin of the tumor is often difficult to achieve both clinically and by imaging techniques, especially in advanced diffuse lesions, exceeding the limits of the anatomical structures. It is important to understand how evolution can influence viral tropisms, pathogenicity, and the underlying molecular processes in different clinical and phenotypic settings.
Keywords: HPV, squamous epithelium, squamous cell carcinoma
Metode de diagnostic în cancerul din sfera ORL asociat infecţiei HPV
Recent perspectives on the diagnosis of HPV-associated head and neck cancer
Mihaela Olaru1, Cornelia Niţipir1,2, Anca Pâslariu1, Simina Dinu1, Roxana Potop1, David Ciolacu1, Vlad Statescu1, Cristina Pârlog1
1. “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Incidenţa crescută a carcinomului orofaringian asociat infecţiei cu papilomavirusurile umane a determinat aprofundarea aspectelor sale histologice, diagnostice şi terapeutice. Diagnosticul corect şi precoce este o etapă esenţială în managementul acestui tip de cancer.
Cuvinte-cheie: cancer orofaringian, diagnostic, infecţia HPV
The increasing prevalence of human papillomavirus associated oropharyngeal cancer has triggered a wave of research and analysis of its diagnosis and management. There is real clinical utility of HPV testing to improve the oncological management.
Keywords: oropharyngeal cancer, diagnosis, HPV infection
Actualităţi în tratamentul cancerului din sfera ORL asociat infecţiei HPV
The latest research on HPV-associated head and neck cancer treatment
Cornelia Niţipir1,2, George Preda1, Andra Cristea1, Cristina Badic1, Daniela Celmare1, Adriana Mocanu1, Cristina Orlov1
1. “Elias” University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania
Carcinomul orofaringian a devenit în prezent cel mai frecvent cancer asociat infecţiei cu papilomavirusurile umane. Datorită prognosticului său excelent, actualul sistem de stadializare TNM a fost revizuit. Deşi asocierea infecţiei cu HPV în carcinoamele orofaringiene oferă informaţii prognostice, tratamentul este similar cu cel al pacienţilor HPV-negativi.
Cuvinte-cheie: carcinom orofaringian, HPV, tratament
HPV-associated oropharyngeal cancer is the most common cancer caused by the HPV infection. Due to its good prognosis, the current TNM staging system has downstaged locoregionally advanced HPV-related oropharyngeal carcinoma to an early stage. Although testing for HPV association provides prognostic information, the treatment for patients with HPV-associated oropharyngeal cancer is similar to those of HPV-negative.
Keywords: oropharyngeal cancer, HPV infection, therapy
Rolul infecţiei cu virusul papiloma uman în etiopatogeneza papilomului scuamos şi a carcinomului scuamos al urechii externe şi medii
The role of human papillomavirus infection in the pathogenesis of the external and the middle ear squamous papilloma and squamous cell carcinoma
A.A. Maniu, M.I. Tănase, M. Bulmaci, M.G. Dindelegan
ENT Department, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
Introducere. Virusurile papiloma umane reprezintă un grup eterogen de virusuri, fiind implicate în etiopatogeneza papiloamelor scuamoase din regiunea capului şi gâtului, cea mai frecventă localizare fiind la nivelul cavităţii orale sau al laringelui. Localizarea papilomului scuamos la nivelul urechii externe este mai puţin întâlnită. De asemenea, studiile epidemiologice şi de laborator au arătat legătura dintre patogeneza cancerelor situate la nivel genital, al pielii, foselor nazale şi al tractului aerodigestiv cu infecţia cu HPV. Puţine date sunt semnalate în literatură despre posibila implicare a acestor virusuri în geneza cancerelor urechii externe şi medii. Scopul acestei lucrări este de a prezenta datele recente din literatură referitoare la acest subiect. Materiale şi metodă. Au fost analizate articole din baza de date PubMed. Rezultate şi discuţie. Există puţine date în literatură referitoare la legătura dintre infecţia cu HPV şi geneza papilomului scuamos şi a carcinomului scuamos al urechii externe şi medii. În principal, se recunoaşte că subtipurile HPV 6 şi 11 sunt implicate în apariţia papilomului scuamos, iar subtipurile 16 şi 18 sunt asociate cu apariţia carcinomului scuamos. Totuşi, aceste date nu sunt concluzive. Concluzii. Sunt necesare studii genetice adiţionale pentru a clarifica implicarea HPV în special în geneza carcinomului scuamos al urechii externe şi medii.
Cuvinte-cheie: virusuri papiloma umane, ureche externă, ureche medie, papilom scuamos, carcinom scuamos
Introduction. Human papillomaviruses (HPVs) represent a diverse category of viruses that usually are involved in the development of squamous papilloma in the head and neck region. The most common sites affected are the oral cavity or the larynx, whereas their location appearance in the outer or middle ear is less common. In addition, epidemiology and laboratory data have shown that the infection with HPV plays a role in malignant tumors pathogenesis, particularly in genital cancers, cancers of the skin, of the nasal cavities and aerodigestive tract, while few data are presented in the literature about their connection with external or middle ear carcinomas. The aim of this paper is to present the current knowledge related to the potential association of the external and middle ear tumors with HPVs. Materials and method. An overall literature search of the PubMed database was performed on publications regarding the involvement of the infection with HPV in external and middle ear tumors genesis. Results and discussion. There are few studies in the literature that discuss the link between HPV and ear tumors. HPV low-risk types 6 or 11 appear to be involved in the pathogenesis of squamous papilloma of the external and middle ear, and high-grade risk HPV types 16 or 18 are confined to the external or middle ear carcinogenesis. However, the study results are not conclusive. Conclusions. Further genetic investigations are required to clarify the causal correlation specifically between HPVs and the pathogenesis of squamous carcinoma involving the external and middle ear.
Keywords: human papillomaviruses, external ear, middle ear, squamous papilloma, squamous cell carcinoma
Carcinoamele scuamoase ale osului temporal
Temporal bone squamous cell carcinoma
V. Necula, A.A. Maniu
ENT Department, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
Introducere. Patologia tumorală a osului temporal este relativ rară, iar abordarea ei presupune o bună cunoaştere a modalităţilor de diagnostic şi tratament. De aceea, o trecere în revistă a datelor din literatură poate contribui la îmbunătăţirea managementului carcinoamelor scuamoase cu această localizare. Metodologie. Un review al literaturii curente cu privire la diagnosticul şi managementul carcinoamelor scuamoase ale osului temporal. Rezultate. Carcinoamele scuamoase ale osului temporal reprezintă o patologie relativ rară, tumorile având origine la nivelul conductului auditiv extern, al osului temporal sau extratemporal. Simptomatologia, asemănătoare cu a otitei medii cronice supurate, poate duce la întârzierea diagnosticului şi la extinderea tumorii. Extensia tumorală este evaluată imagistic şi stadializată conform sistemului Pittsburgh, iar tratamentul constă în rezecţia osului temporal cu parotidectomie şi disecţia gâtului. Supravieţuirea este relativ bună pentru stadiile incipiente, în timp ce tumorile extinse au un prognostic rezervat. Concluzii. Carcinoamele scuamoase ale osului temporal reprezintă o patologie relativ rară. Abordul multidisciplinar a reuşit să îmbunătăţească prognosticul destul de rezervat al acestor tumori.
Cuvinte-cheie: subtipurile HPV 6 şi 11 – papilom scuamos de ureche externă şi medie, subtipurile 16 şi 18 – carcinom scuamos, cancere de ureche externă şi medie
Introduction. Temporal bone tumoral pathology is a relatively rare condition and its approach requires a good knowledge of the diagnostic and treatment methods. Therefore, a review of data from the literature can contribute to improving the management of the squamous cell carcinomas with this location. Methodology. A review of the current literature on the diagnosis and management of squamous cell carcinomas of the temporal bone. Results. Squamous cell carcinomas of the temporal bone are a relatively rare pathology, the tumors originating in the external meatus, in the temporal or extratemporal bone. The symptoms, similar to those of chronic suppurative otitis media, can lead to a delay in diagnosis and to tumor spread. The tumor extension can be evaluated based on imagistic assessment and staged according to the Pittsburgh staging system. The treatment consists in temporal bone resection with parotidectomy and neck dissection. The survival is relatively good for the early stages, while the extensive tumors have a poor prognosis. Conclusions. Squamous cell carcinomas of the temporal bone are a relatively rare pathology. The multidisciplinary approach has managed to improve the rather reserved prognosis of these tumors.
Keywords: types 6 or 11 – squamous papilloma of the external and middle ear, HPV types 16 or 18 – external or middle ear carcinogenesis
Tinitus unilateral descoperit după radioterapie craniană – prezentare de caz
Unilateral tinnitus diagnosed after cranial radiotherapy – case presentation
Andrei Osman1,2, Iulia Găvănescu2, Alina Odină2, Jianu Robert2, Martha Boeru2, Anghelina Florin1,2
1. University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania
2. Craiova County Emergency Clinical Hospital, Romania
Mai degrabă un simptom decât o afecţiune în sine, tinitusul subiectiv este reprezentat de percepţia unui sunet sau a unui ansamblu de sunete care nu există în realitate. O cauză frecventă de apariţie a tinitusului este hipoacuzia indusă de expunerea la zgomot. Dincolo de aceasta, spectrul declanşator se lărgeşte considerabil, incluzând cauze diverse, precum infecţii ale urechii, boli ale inimii sau ale vaselor de sânge, boala Ménière, tumori cerebrale, expunerea la anumite medicamente toxice şi terapii, traumatisme cerebrale, stres emoţional sau banala ceară existentă în conductul auditiv extern, dacă aceasta este în contact cu membrana timpanică. Tinitusul este mai frecvent depistat la pacienţi cu personalitate depresivă sau cu anxietate şi depresie. Diagnosticul tinitusului se bazează, de obicei, pe anamneză şi este susţinut în mod obişnuit de teste auditive extinse, în funcţie de caz, de la cele simple la cele mai complexe. Adesea, poate fi nevoie şi de examen otoneurologic. Gradul de impact asupra vieţii pacientului poate fi cuantificat cu ajutorul chestionarelor (de exemplu, Tinnitus Handicap Inventory Questionnaire). Această lucrare prezintă cazul unui pacient cu antecedente de radioterapie craniană şi tulburare depresivă în tratament, cu hipoacuzie neurosenzorială agravată şi tinitus unilateral.
Cuvinte-cheie: tinitus, hipoacuzie neurosenzorială, radioterapie craniană, depresie
More likely a symptom than a diseases in its own right, subjective tinnitus is represented by the false perception of sounds that are not present in reality. A frequent cause for the appearance of tinnitus is noise-induced hearing loss. Aside from this common perspective, the spectrum of afflictions that may trigger tinnitus broadens up considerably, including ear infections, heart and vascular diseases, Ménière’s disease, cerebral tumors, exposure to toxic medication or certain therapies, head trauma, emotional stress or commonplace earwax that rests in contact with our tympanic membranes. Tinnitus is more commonly identified in patients with depressive personality types or in patients in which anxiety and depression are both present. The diagnosis of tinnitus is usually based on the patient’s history, and is sustained by hearing tests ranging from simple to complex, depending on each individual patient. Most often, an otoneurological examination might be required. The impact score on a patient’s life may be evaluated using various questionnaires, such as the Tinnitus Handicap Inventory Questionnaire. The hereby paper presents the particular case of a patient with a history of cranial radiotherapy and antidepressive treatment who developed aggravated sensorineural hearing loss and tinnitus.
Keywords: tinnitus, sensorineural hearing loss, cranial radiotherapy, depression
Cancerul urechii medii privit prin prisma bolilor orfane
Middle ear neoplasia as an orphan disease
Luminiţa Rădulescu1, C. Mârţu1, D. Mârţu1, V. Cozma1, C. Alexe1, M. Danciu2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi; Rehabilitation Clinical Hospital Iaşi, Romania
2. Department of Pathology, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania
Introducere. În prezent, multe dintre bolile rare nu au fost suficient cercetate pentru a permite diagnosticarea lor inechivocă şi timpurie. În cazul tumorilor maligne de ureche medie, tratamentul este cel care trebuie standardizat. Materiale şi metodă. Prezentăm câteva cazuri de neoplazie a urechii medii diagnosticate şi tratate în clinica ORL a Spitalului de Recuperare din Iaşi. Discuţie. Numai prin raportarea detaliată a tuturor aspectelor legate de aceste cazuri (cu precizarea cu acurateţe a detaliilor privind evoluţia, stadiul, tipul anatomopatologic, tratamentul urmat, evoluţia după tratament, recăderile etc.) va fi posibilă – prin adunarea mai multor date – stabilirea unui protocol terapeutic optim. Concluzii. Încurajăm colegii să publice aceste cazuri astfel ca, prin experienţa multicentrică acumulată, să le oferim pacienţilor cea mai bună variantă terapeutică.
Cuvinte-cheie: cancer, ureche medie
Introduction. Many of the rare diseases have not been sufficiently researched in order to establish an early definite diagnosis. In the case of a malignant tumor of the middle ear, the treatment should be evaluated and standardized. Materials and method. We present a few cases of middle ear neoplasia diagnosed and treated in our ENT clinic of the Rehabilitation Clinical Hospital from Iaşi. Discussion. By reporting detailed aspects of these cases (with accurate information about evolution, stage, histopathology, classifications, treatment management, evolution, eventual relapses etc.), it would be possible to develop an optimal therapeutic protocol. Conclusions. We encourage our colleagues to publish their own experience about the middle ear neoplasia in order to gather more data, thus having the necessary information to offer the best healthcare options to our patients.
Keywords: cancer, middle ear