De mai bine de doi ani, întreaga omenire se confruntă cu pandemia de COVID-19. Cunoştinţele acumulate până în prezent despre infecţia cu SARS-CoV-2 sunt încă la început şi multe întrebări aşteaptă un răspuns, dar ceea ce este aparent evident, cel puţin până acum, sunt incidenţa scăzută şi gravitatea redusă a COVID-19 în rândul populaţiei pediatrice.

Deşi copiii nu sunt „faţa” acestei pandemii, aceştia riscă să fie printre cele mai importante victime ale sale, de­oa­re­ce viaţa copiilor a fost semnificativ schim­bată. Toţi copiii, indiferent de vârstă, au fost profund afectaţi, în special de impactul socioeconomic şi, în unele cazuri, de măsurile de atenuare a răspândirii infecţiei cu SARS-CoV-2(1).

Mai mult, efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra bunăstării copiilor nu au fost distribuite în mod egal. Copiii care proveneau din ţări şi zone geografice sărace, aflaţi în situaţii dezavantajoase, au purtat şi poartă o povară disproporţionată a implicaţiilor determinate de pandemia de COVID-19.

Pentru perioade lungi, şcolile au fost închise, afectând nu doar educaţia copiilor, ci şi nutriţia, creşterea şi dezvoltarea, precum şi protecţia socială a acestora.

Măsurile epidemiologice care au impus izolarea au crescut nivelurile de violenţă domestică asupra copiilor, existând consecinţe psihoemoţionale deosebite pe termen mediu şi lung(1).

Povara pandemiei de COVID-19 s-a materializat extrem de variat: a fost adân­cită sărăcia, a apărut o criză majoră în învăţământ, au apărit ameninţări lega­te de sănătatea şi supravieţuirea copiilor.

Aproximativ 42-66 de milioane de copii au ajuns să trăiască în sărăcie ex­tre­mă, ca o consecinţă a crizei actuale sa­ni­ta­re. Această cifră se adaugă celor 386 de mi­li­oa­ne de copii care se aflau în sărăcie ex­tremă în anul 2019.

La cifra menţionată se adaugă încă apro­xi­ma­tiv 150 de milioane de copii care tră­iesc în sărăcie multidimensională, fără ac­ces la servicii esenţiale precum educaţie şi/sau servicii de sănătate. Astfel, într-un studiu realizat de UNICEF, în care s-a com­pa­rat accesul la educaţie şi/sau asis­ten­­ţă medicală înainte de pandemia de COVID-19 şi în timpul acesteia, se arată că pandemia a determinat o creştere procentuală semnificativă (de la 47% la 56%) a numărului de copii care nu au mai putut să beneficieze de aceste servicii.

În anul 2020, în 188 de ţări s-a impus închiderea şcolilor, afectând peste 1,5 mili­ar­de de copii şi tineri. Peste două treimi din ţări au introdus distanţarea socială cu învăţarea pe platforme, dar în ţările sărace doar 30% dintre copii au putut să acceseze acest sistem, ceea ce a însemnat că cel puţin 463 de milioane de copii proveniţi din familii sărace nu au putut participa la ore/cursuri ca urmare a lipsei de fonduri care să fie investite în învăţământul digital (nu au avut acces la internet, nu au beneficiat de dispozitive electronice etc.).

Deschiderea/închiderea şcolilor, dis­tan­ţarea socială şi întreruperile în îngrijirea medicală ar putea avea un impact negativ asupra sănătăţii şi bunăstării co­pii­lor pe termen mediu şi lung.

Pentru mulţi copii şi adolescenţi, im­pac­tul negativ al închiderii şcolilor s-a ma­te­­ria­li­zat în scăderea competenţelor de citire şi rezultate modeste la testele de evaluare, resurse deficitare pentru co­piii cu dizabilităţi (inclusiv acces la edu­ca­tori specializaţi şi medii structura­te de învăţare), abilităţi reduse de gândi­re cri­ti­că, de creativitate, de procesare a in­for­­ma­­ţiilor etc.

Dificultăţile economice ale familiilor au avut drept consecinţe sute de mii de decese suplimentare în rândul copiilor, pe fondul carenţelor nutriţionale, al malnutriţiei şi accesului redus la serviciile de sănătate.

Este de aşteptat ca numărul copii­lor cu malnutriţie să crească, deoa­rece aproximativ 368,5 milioane de copii, provenind din 143 de ţări, nu mai primesc la şcoală o masă caldă pe zi. Încă 6-7 milioane de copii cu vârsta mai mică de 5 ani au suferit de malnutriţie acută în anul 2020.

Utilizarea serviciilor de sănătate s-a redus substanţial în perioada pandemiei, ceea ce a condus la redu­cerea ratelor de vaccinare cu 34%, a screeningului stării de sănătate a copiilor cu 49%, a îngrijirilor stomatologice cu 69% şi a serviciilor de sănătate mintală cu 58%.

Programele naţionale de imuni­zare au fost afectate semnificativ în timpul pandemiei de COVID-19, ameninţând obiectivele care privesc eradicarea şi eliminarea bolilor majore ce pot fi prevenite prin vaccinare, precum poliomielita şi rujeola(2).

OMS, UNICEF şi GAVI au raportat că peste 80 de milioane de copii cu vârsta de sub 1 an au fost afectaţi de întreruperi ale programelor de imunizare înregistrate în peste 68 de ţări. Peste 24 de milioane de copii au fost expuşi riscului de a se îmbolnăvi de boli precum poliomielită, rujeolă, difterie, tuse convulsivă (pertussis), tetanos, hepatită B, gripă, infecţii cu Haemophilus tip b, pneumococ şi infecţii cu rotavirus(2).

Din 129 de ţări în care datele sta­tis­tice au fost disponibile, mai mult de jumătate au raportat întreruperi mo­de­rate până la semnificative sau sus­pen­darea totală a serviciilor de vac­cinare în perioada martie-aprilie 2020, ca urmare a redirecţionării per­so­nalului medical către zonele în care erau trataţi pacienţii cu COVID-19(2).

Răspândirea infecţiei cu SARS-CoV-2, precum şi strategiile de abordare a pandemiei au avut implicaţii semnificative pentru sănătatea şi bunăstarea copiilor(3). Întreruperea serviciilor de sănătate şi asistenţă socială (schimbările în utilizarea asistenţei medicale de urgenţă pe­dia­trică în timpul pandemiei de COVID-19) s-au manifestat în di­fe­­ri­te moduri în departamentele de primiri urgenţe, cum ar fi creş­te­­­rea prezentărilor cazurilor de co­pii şi adolescenţi cu probleme psi­­ho­­so­ciale(3).

Mulţi copii s-au confruntat cu ba­rie­re importante legate de acce­sul la ser­vi­cii­le de sănătate, cu stres emo­ţio­nal şi dificultăţi financiare legate de pierderea locurilor de muncă de că­tre părinţi, care ar putea avea re­per­cu­siuni pe termen mediu şi lung asu­pra calităţii vieţii lor.

Pandemia de COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra sănătăţii mintale a copiilor şi adolescenţilor. S-a constatat o creştere alarmantă a depresiei şi anxietăţii în rândul copiilor şi adolescenţilor. A crescut numărul de apeluri telefonice la liniile de asistenţă socială, inclusiv liniile de asistenţă telefonică pentru tentative de suicid. Tulburările de alimentaţie sau agravarea simptomelor la cei cu tulburări de alimentaţie preexistente, inclusiv spitalizările, au crescut spectaculos(4).

Regândirea politicilor care asigură accesul la serviciile de sănătate, în special serviciile de sănătate min­ta­lă, precum şi facilitarea accesului la ser­vi­cii­le sociale pentru sprijinirea fa­mi­lii­lor sărace cu copii pot ajuta la abor­da­rea unora dintre consecinţele cu care se confruntă copiii şi ado­les­cen­ţii în prezent.

Impactul pandemiei de COVID-19 asupra copiilor şi adolescenţilor ar trebui apreciat din mai multe pers­pective:

  • aspecte legate de ratele de morbi­di­tate şi mortalitate secundare infecţiei cu SARS-CoV-2;

  • stresul produs de infecţia cu noul tip de coronavirus asupra co­mu­ni­tă­ţii;

  • traume ale copilului, adolescentului şi familiei;

  • consecinţe suplimentare (asistenţă medicală întârziată, întârzierea programelor de vaccinare, obezitate etc.).

În această perioadă dificilă pe care o traversăm cu toţii, trebuie să acor­dăm mai multă atenţie copiilor şi ado­lescenţilor, în vederea îm­bu­nă­tă­ţirii stării de sănătate fizică şi psihică şi, în final, a bunăstării aces­tora.

Trebuie subliniat totodată că, pe măsură ce pandemia continuă să progreseze, factorii de decizie politică şi furnizorii de servicii medicale trebuie să asigure continuu servicii medicale şi sociale esenţiale de bună calitate, inclusiv răspunsuri specifice pentru categoriile vulnerabile de pacienţi.