În practica medicală veterinară, abordările interdisciplinare în evaluarea pacienţilor au devenit o reală necesitate în contextul clinic multimodal şi complex, impunând integrarea cunoştinţelor şi a abilităţilor din mai multe domenii pentru stabilirea diagnosticului etiopatogenetic şi pentru recomandarea precoce a intervenţiilor curative cu maximă acurateţe şi eficienţă terapeutică. La baza acestor abordări stau corectitudinea diagnosticului şi optimizarea recomandărilor terapeutice, pentru a limita progresul procesului patologic, expansiunea în efectiv şi coafectarea sistemică.
Prin abordarea multidisciplinară, medicii veterinari generalişti sau specialişti, respectiv experţii din alte domenii conexe, colaborează şi intervin în echipe/colective de lucru pentru o abordare exhaustivă şi atotcuprinzătoare a patologiilor individuale şi/sau de efectiv.
Această abordare inter- şi multidisciplinară a devenit şi constituie un imperativ pentru situaţiile particulare sau în cazul existenţei unui complex etiopatogenetic intricat, prin perspective multiple vizând integrarea şi implicarea unor specialişti din mai multe domenii, colaborare care permite o abordare holistică, facilitând identificarea şi înţelegerea completă a etiopatogenezei, în vederea stabilirii unor orientări terapeutice care să se adreseze atât agenţilor etiologici inductori, cât şi vătămărilor de ordin patogenetic la nivel de organ, respectiv la nivel sistemic.
Managementul unor astfel de cazuri în practica medicală veterinară presupune parteneriate între specialişti din domenii clinice, preclinice şi paraclinice: fiziopatologie, morfopatologie, medicină legală, neurologie, cardiologie, endocrinologie, toxicologie, biosecuritate, boli infecţioase, imagistică (endoscopie, RMN, CT, Rx, ultrasonografie, termografie), diagnostic de laborator (virusologie, bacteriologie, micologie, biologie moleculară etc.). Expertiza complementară derivă din faptul că aceşti specialişti, prin expertiză, furnizează clarificări şi recomandări personalizate, în domenii specifice, care se completează reciproc. În acest cadru, atât animalele de companie, cât şi cele de rentă beneficiază de exprimarea potenţialului genetic (productiv şi reproductiv), caracteristic speciei, rasei şi vârstei.
În contextual modern actual, abordarea holistică a pacientului presupune colaborarea dintre specialişti din diferite domenii de nişă, care acoperă şi vizează toate aspectele sănătăţii şi bunăstării animalului, incluzând sănătatea fizică, cea comportamentală şi emoţională, elemente care asigură, astfel, o îngrijire completă a pacientului.
Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
