Implicaţiile stresului de transport asupra bunăstării şi sănătăţii suinelor

În practica medicală veterinară şi în creşterea semiintensivă/intensivă a animalelor de interes economic, grija pentru bunăstarea acestora este esenţială pentru succesul comercial şi durabilitatea tuturor sistemelor de producţie.

Este unanim acceptată şi conştientizată importanţa interrelaţiilor multiple şi intricate dintre sănătatea fizică şi performanţa productivă şi reproductivă la animalele de rentă şi modul în care stresul în diferitele sale forme le poate afecta negativ (ca urmare a efectelor negative generate de consecinţele reprezentate în principal de frică, durere, disconfort, frustrare, oboseală şi suferinţă).

Cercetări recente fundamentate ştiinţific au demonstrat că mecanisme moleculare identice stau la baza răspunsurilor la stres, atât la oameni, cât şi la animale, inclusiv în suinicultură. La baza acestei teorii stă faptul că un stresor, odată apărut, duce la eliberarea de adrenalină şi cortizol, care sunt responsabile de creşteri ale frecvenţei cardiace şi de vasodilataţie la nivelul musculaturii scheletice, iar pe de altă parte, de închiderea căilor critice pentru bariera intestinală şi de efecte sistemice, în special reducerea funcţionării sistemului imunitar (Moeser A.J. şi colab., 2007).

În acelaşi sens, existenţa şi importanţa potenţială a stresului în diferitele etape ale sistemelor de producţie la porci a făcut obiectul unor cercetări în domeniu (revizuite de Roldan-Santiago et al., 2013, şi Sutherland et al., 2014). Aceste rezultate raportate se concentrează pe cuantificarea impactului stresului de transport (maritim) asupra sănătăţii şi performanţelor suinelor şi oferă câteva recomandări practice privind modul de minimizare a impactului acestuia. De aceea, în acest sens, se impune o apreciere integrată şi procedurală a practicilor de transport în sistemele de creştere industrială a porcilor, cu limitarea factorilor de stres (în diferitele sale forme) şi reducerea impactului asupra indicilor productivi.

Pe lângă efectele induse de stresul de transport însuşi, adiţional intervin şi alţi factori, alte variabile care pot influenţa indicii productivi, respectiv randamentul la sacrificare şi calitatea cărnii, cum ar fi: densitatea de încărcare, durata transportului, temperaturile externe, tipul de aşternut, pauzele/perioadele de tranzit, posibilitatea adăpării şi furajării etc.

Cunoaşterea, cuantificarea şi evitarea acestor factori inductori ai stresului de transport, alături de respectarea regulilor şi reglementărilor în transportul porcilor, împreună cu respectarea normelor de bunăstare a animalelor, limitează pierderile economice generate de acestea, pe toate segmentele lanţului productiv-financiar. Pentru aceasta, producătorii de carne de porc ar trebui să cunoască şi să evalueze critic practicile de management al transportului pentru a reduce pierderile generate şi înregistrate de transport.

Legat de sezon, este cunoscut faptul că pierderile cele mai mari se înregistrează în lunile călduroase/de vară (Ellis şi Ritter, 2006, Sutherland, 2009), din cauza stresului termic. În schimb, cel mai mare număr de cazuri caracterizate prin modificări ale stării generale şi care dezvoltă diferite forme de insuficienţă sistemică/de organ, traumatisme (urmare a acţiunilor mecanotraumatice) este înregistrat în timpul lunilor de toamnă târzie şi începutul iernii (Ellis şi Ritter, 2011; Rademacher şi colab., 2005; Sutherland, 2009).

Alte studii (Fitzgerald şi colab., 2008) au evidenţiat înregistrarea celor mai importante pierderi economice în cazul transporturilor efectuate în decembrie, iar în cazul celor efectuate în iunie şi iulie acestea au fost mai mici comparativ cu cele realizate în noiembrie şi decembrie.

Un alt factor este reprezentat de prezenţa, tipul şi cantitatea aşternutului pe perioada transportului porcilor. Folosirea aşternutului la îmbarcare şi pe perioada transportului a devenit obişnuită în industrie. Cu toate acestea, alegerea cantităţii potrivite de aşternut a suscitat dezbateri şi studii numeroase. Această practică acoperă în principal cerinţe legate de bunăstarea animalelor şi nu în ultimul rând impactul economic pentru producători. Cercetări recente au încercat să definească cerinţele de aşternut pentru porci în timpul transportului în funcţie de anotimp/temperaturile externe, subliniind oportunitatea folosirii unui număr de 6 baloţi paie/remorcă în cazul temperaturilor sub 0ºC, de 3 baloţi/remorcă la temperaturi între 0 şi 21ºC, iar în sezonul cald (>21ºC) mai mult de 3 baloţi/remorcă au avut chiar efecte negative (Sapkota, 2012).

Alte studii au urmărit impactul modului, spaţiului oferit şi duratei transportului, asupra scroafelor destinate reproducţiei, loturilor de înlocuire (Bryer şi colab., 2011). Au fost evaluaţi indicatorii de stres şi greutatea. Modificările metaboliţilor, activităţilor enzimatice specifice şi cortizolemia au fost nesemnificative şi fără corelaţii directe. Modificări ponderale (în sensul scăderii greutăţii corporale) au fost înregistrate la scroafele de reproducţie, preponderent în primele 6 ore, fără diferenţe notabile până la o durată a transportului de 30 de ore, indiferent de spaţiul oferit, atribuibile majoritar deshidratării şi lipsei de hrană. Aceste rezultate indică faptul că aceşti factori au o importanţă apreciabilă şi se impun studii/observaţii cu privire la gestionarea transportului diferitelor categorii de suine, pentru a putea identifica şi limita factorii asociaţi pierderilor generate de transport. În acest sens, se impune recomandarea ca îngrijitorii, manipulatorii şi transportatorii de animale să evalueze/reevalueze practicile de management al transportului pentru fiecare sezon al anului.

Legat de bunăstarea porcilor în timpul transportului, aceasta depinde de mulţi factori care intervin intricat în asigurarea acestui deziderat, amintind aici în principal categoria de producţie/reproducţie, temperaturile ambientale, densitatea de încărcare, durata transportului, timpul de tranzit etc.

Pierderile prin mortalitate în timpul transportului porcilor pot varia de la 0,06% în condiţii de temperatură normală până la un maxim de 6,8% în condiţii de temperatură foarte ridicată.

Durata transportului este de asemenea importantă, studiile indicând faptul că transporturile pe o durată foarte scurtă pot fi mai stresante decât cele lungi (în acest caz, în timpul călătoriilor mai lungi, porcii pot avea timp să-şi revină din stresul de încărcare înainte de a fi descărcaţi).

Se cunoaşte faptul că sistarea hranei înainte de transport/în noaptea dinaintea zilei de sacrificare şi menţinerea camioanelor în mişcare pentru a îmbunătăţi ventilaţia ajută la reducerea stresului.

Spaţiul minim care să asigure un confort optim în timpul transportului este de 0,564 m2 pentru un porc de 100 kg, de 0,62 m2 pentru un porc de 110 kg şi, respectiv, de 0,6708 m2 pentru un porc de 130 kg.

La nivel european, există prevederi legislative clare privind bunăstarea animalelor, în principal ca normă este considerat Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2005. Legislaţia actuală a UE privind protecţia animalelor în timpul transportului se bazează pe un aviz ştiinţific adoptat în 2002. În acest context, Comisia Europeană a solicitat Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) să ofere o viziune independentă cu privire la protecţia animalelor în timpul transportului pentru diferite grupuri şi categorii de animale de crescătorie. De asemenea, Comisia Europeană a solicitat EFSA să propună măsuri detaliate pentru a preveni pericolele şi a atenua consecinţele asupra bunăstării specifice.

Evaluările ştiinţifice şi recomandările specifice privind bunăstarea pe durata transportului vizează patru etape distincte şi anume pregătirea, încărcarea/descărcarea, durata transportului şi pauzele de călătorie.

Pentru transportul rutier, care este cea mai comună practică de transport, fiecare etapă a fost descrisă în termeni de practică curentă şi evaluată în termeni de consecinţe asupra bunăstării, măsuri bazate pe animale şi pericole care conduc la consecinţe asupra bunăstării. În plus, au fost elaborate recomandări pentru prevenirea pericolelor şi pentru corectarea sau atenuarea consecinţelor bunăstării. Au fost elaborate şi recomandări în ceea ce priveşte pragurile cantitative pentru condiţiile microclimatice şi pentru pragurile spaţiale (alocare minimă de spaţiu) în mijlocul de transport. În plus, evoluţia consecinţelor bunăstării în timp a fost evaluată în raport cu durata maximă a călătoriei. Acest document se concentrează în principal pe transportul rutier al suinelor, dar există secţiuni specifice care vizează şi transportul aerian şi cel feroviar. Datele arată aproximativ 31 de milioane de porci/an au fost transportaţi în perioada 2019-2021 între statele membre (pe toate mijloacele de transport), indicând faptul că porcii sunt printre animalele transportate în cel mai mare număr în UE, iar transportul rutier a reprezentat 99% din totalul transporturilor.

Sunt identificate zece consecinţe dominante, identificate ca fiind relevante pentru bunăstarea porcilor în timpul transportului (grupate în baza severităţii, duratei şi frecvenţei apariţiei): stresul de grup, stresul de manipulare, stresul termic, injuriile mecanotraumatice (rănirile), stresul de mişcare, privarea de hrană, privarea hidrică, lipsa odihnei, restrângerea/limitarea mişcării şi suprastimularea senzorială. Practic, apariţia fiecărui tip de consecinţă asupra bunăstării a variat în principal în funcţie de mijlocul de transport.

Se consideră, de asemenea, că, de fapt, în timpul transportului porcii sunt expuşi la o serie de pericole/stresori, care, fie ca atare, fie în combinaţie, conduc la consecinţe asupra bunăstării.

În literatura ştiinţifică de specialitate este unanim acceptat că asigurarea faptului că animalele sunt apte pentru transport înainte de efectuarea acestuia este de cea mai mare importanţă. Cu toate acestea, nu există o definiţie ştiinţifică agreată a conceptului de aptitudine pentru transport.

Pentru a evita dubiile şi clasificarea greşită a animalelor în ceea ce priveşte capacitatea de transport, conceptul ar trebui definit în mod corespunzător, grupurile profesionale (inclusiv fermieri, crescători, şoferi, transportatori, inspectori şi medici veterinari) ar trebui să fie bine educate şi instruite, iar întrebările privind responsabilitatea dintre grupuri ar trebui armonizate şi lămurite.