„Nu mai divizaţi biologicul de social! Trebuie să ne îndreptăm rapid către un model integrativ de îngrijire medicală”. Aşa afirma prof. dr. Rachid Bennegadi (Franţa), în alocuţiunea sa de învestire în funcţia de nou preşedinte al World Association of Social Psychiatry (WASP), eveniment petrecut cu ocazia celui de-al 23-lea Congres Mondial de Psihiatrie Socială, de la Bucureşti, 25-28 octombrie 2019.

Preşedintele în funcţie, prof. dr. Roy Kallivayalil, a descris istoricul asociaţiei astfel: „Asociaţia Mondială de Psihiatrie Socială a fost fondată în 1964 de Joshua Bierer şi de alţi psihiatri din cadrul psihiatriei sociale a acelor ani. Scopul WASP este definit prin statut şi urmăreşte:

  • Să studieze natura umană în mediul său cultural specific şi să prevină şi să trateze vicisitudinile şi tulburările de comportament ale persoanelor.

  • Să promoveze la nivel naţional şi internaţional colaborarea între profesionişti şi societate în domeniile relaţionate cu psihiatria socială.

  • Să pună la dispoziţie cunoştinţele şi practicile psihiatriei sociale altor specialităţi, dar şi publicului larg.

  • Să promoveze sănătatea totală şi bunăstarea pentru toţi oamenii din lume.

Iniţial, congresele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie Socială au fost denumite Congrese Internaţionale de Psihiatrie Socială, dar, începând cu al 6-lea Congres, s-a instituit denumirea de Congres Mondial de Psihiatrie Socială. Astfel că Al 23-lea Congres WASP s-a desfăşurat în Bucureşti. Al 24-lea Congres se va desfăşura în 2022, la Nara, Japonia. WASP este alcătuită din societăţi-membre din toate părţile şi regiunile lumii.”

Constat cu bucurie că Al 23-lea Congres WASP a înregistrat un mare succes, atât în termeni de participare (653 de delegaţi din 66 de ţări, cu cea mai numeroasă delegaţie provenind din România – 297 de participanţi, urmată de India cu 29, Marea Britanie – 25, Japonia – 23, Thailanda – 23, Franţa – 21, Australia – 18, SUA – 17, Portugalia – 17, Italia – 16, Germania – 13 etc.), cât şi conform criteriilor ştiinţifice (441 de prezentări ştiinţifice, incluzând 12 sesiuni plenare, 53 de simpozioane, 19 workshopuri, 97 de comunicări scurte şi 81 de e-postere). Un eveniment de mare calitate ştiinţifică a fost prilejuit de lansarea oficială a revistei asociaţiei,  World Social Psychiatry, avându-l ca redactor-şef pe prof. Debasish Basu (India), urmată de acordarea Premiului „Yves Pelicier” domnului prof. dr. Norman Sartorius, ca o încununare a realizărilor de‑o viaţă în domeniul sănătăţii mintale. Nu în ultimul rând, remarc şi atenţia acordată debutanţilor în profesie, prin oferirea distincţiei „Early Career Psychiatrists Fellowships” celor 21 de premianţi din rândul tinerilor psihiatri din toate părţile lumii.

În alocuţiunile prezentate s-au comunicat noi date în ceea ce priveşte dimensiunea socială şi cea medicală a sănătăţii în general şi a sănătăţii mintale în special. Există numeroase cercetări care vizează descoperirea rolului factorilor sociali în etiologia manifestărilor psihopatologice, dar şi în ceea ce priveşte repercusiunile bolii mintale asupra relaţiilor persoanei cu mediul său social. Relaţia dintre tulburările mintale şi apartenenţa la o clasă socială sau grup social defavorizat (imigranţi, şomeri, foşti deţinuţi, toxicomani, persoane cu handicap etc.) este luată în considerare în prezent, în tot mai mare măsură, în cadrul elaborării politicilor de sănătate publică.

S-a observat pe tot parcursul desfăşurării congresului că există o determinare a profesioniştilor de a propune măsuri destinate îmbunătăţirii sănătăţii mintale a populaţiei în cadrul unor strategii transsectoriale. Proiectele discutate nu se vor limita la sectorul sanitar, ci vor viza un scop mai general de asigurare a unui nivel ridicat de protecţie socială şi bunăstare mintală în toate domeniile care vizează societatea contemporană.

De altfel, încă din 2008, Comisia Europeană a adoptat Pactul european pentru sănătate mintală şi bunăstare, care prevede acţiuni comune ale ţărilor componente în cinci domenii: sănătatea mintală la locul de muncă; sănătatea mintală în şcoli; prevenirea depresiei şi a sinuciderii, dezvoltarea unor servicii de îngrijire comunitară oferite de comunitate persoanelor cu tulburări psihice severe; integrarea în toate politicile sociale a problemelor legate de sănătatea mintală.

Punerea în practică a acestor recomandări, care vin nu numai din partea profesioniştilor din sănătatea mintală, dar şi din partea forurilor competente din EU, impune cu necesitate intervenţia deciziei politice în strategiile de politică sanitară la nivelul fiecărei ţări, inclusiv în România.

Filozoful Ortega y Gasset parcă luminează din vremurile trecute ceea ce trebuie să realizăm în viitor: „Eu sunt eu şi circumstanţa mea şi, dacă n-o salvez pe ea, nu mă salvez pe mine.”(1)