Dr. Amit Beedasy este medic specialist Chirurgie Plastică, Estetică şi Microchirurgie Reconstructivă şi vine din Insulele Mauritius, dintr-o familie în care medicina a mai fost o opţiune profesională. Tatăl lui Amit este ortoped, iar sora sa, neurolog. Dr. Amit Beedasy a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, apoi a început rezidentiatul alături de prof. dr. Ioan Lascăr pentru a deveni ulterior un apropiat colaborator al doctorului Dragoş Zamfirescu, alături de care lucrează şi acum în cadrul Spitalului Zetta.


Doctore, de ce aţi venit în România?

Dr. Amit Beedasy: Voiam să studiez medicina. Aveam 17 ani, această dorinţă, iar celelalte opţiuni de studiu m-ar fi costat destul de mult. Primisem o bursă, dar nici aceasta nu era de ajuns, aşa încât, pentru că voiam neapărat să fac medicină, am ales România unde, aparent, ne încadram în buget.


De ce aţi vrut neapărat medicina?

Dr. Amit Beedasy: A fost visul meu din copilărie. Am tot zis că vreau să mă fac medic şi, când a apărut opţiunea România, mi-am spus: ok, cât de rău poate să fie?


Şi cât de rău a fost?

Dr. Amit Beedasy: Nu a fost rău. Mai mult, am ales să rămân aici.

Eu provin dintr-o familie de medici: tata este ortoped, iar sora mea e neurolog. Poate că şi ei au venit ca un argument în plus pentru alegerea mea. Principalul motiv însă a fost dorinţa de a fi aproape de oameni.

Când eram mai mic, mi-am petrecut o perioadă mare de timp într-un spital , în secţia de Oncologie. Ajunsesem în spital împreună cu cineva care avea o patologie oncologică şi aş zice că acela a fost începutul, momentul când m-am gândit că trebuie să facem ceva în viaţa asta să ajutăm oameni.

Ca să fiu cinstit 100%, am vrut, mai întâi, să fiu medic veterinar, pentru că iubesc foarte mult animalele, apoi m-am gândit că oamenii au mai multă nevoie de mine decât animalele.


Ce au spus părinţii când a trebuit să plecaţi din ţară?

Dr. Amit Beedasy: La noi e ceva natural. La vremea respectivă, nu exista facultate de Medicină în Mauritius şi, automat, toată lumea pleca la facultate în străinătate. Chit că avem şi noi două facultăţi.


Nu v-aţi gândit să vă întoarceţi în ţara dvs., să practicaţi acolo Medicina?

Dr. Amit Beedasy: Ăsta era planul iniţial, dar, după ce am terminat facultatea, am făcut specializarea în Chirurgie Plastică, apoi am zis să mai stau un an, doi aici, în cadrul clinicii Zetta, ca să mai învăţ, să mă perfecţionez şi să mă întorc bine pregătit. Dar, 7 ani mai târziu, încă sunt aici. România îmi place deja de mult timp, e ţara mea adoptivă.


Cât de greu vi s-a părut să învăţaţi limba?

Dr. Amit Beedasy: Nu mi s-a părut atât de greu. Eu vorbesc deja 6 limbi: engleză, franceză, creolă, română, un pic de hindi, un pic de ebraică, am făcut şi germană 4-5 ani. Le-am învăţat prin prisma împrejurărilor. În statul Mauritius se vorbesc cel puţin 3 limbi: engleza, franceza şi creola; sunt limbi naţionale. Iar insula are o influenţă din India, strămoşii sunt indieni, aşa că de acolo, şi hindi. E o limbă destul de vorbită acolo, unde toată lumea urmăreşte Bollywood, toată lumea ştie ceva hindi. Ebraica am învăţat-o de la un prieten, cel mai bun din facultate, care era din Israel. Nu am mai vorbit de mult, dar în facultate înţelegeam foarte bine şi mă descurcam în ebraică.


Cum aţi ales specialitatea?

Dr. Amit Beedasy: Am ales chirurgia plastică, pentru că mi s-a părut cea mai frumoasă în termeni de fineţe; este foarte elegantă, foarte rafinată, îmi oferă abilitatea de a reconstrui, de a repara. Iniţial, mi-a plăcut ortopedia, care mergea pe aceeaşi premisă: ceva stricat, pui nişte şuruburi şi ai reparat. Dar chirurgia plastică mi s-a părut mai rafinată, mai elegantă. Mie îmi plac lucrurile de fineţe, în general, şi asta e chirurgia plastică.


Faceţi intervenţii care sunt absolut necesare sau mai mult ce ţine de estetică?

Dr. Amit Beedasy: Depinde. În cadrul clinicii Zetta, clinică privată, am activitate de înfrumuseţare. Clinica este şi centru de reconstrucţie, ne adresăm unor pacienţi care au o patologie de reconstrucţie destul de complexă, ceva ce în spitalul de stat din România nu prea se găseşte. Nu prea se găseşte rezolvarea. Sunt colegi şi în spitalele de stat care fac reconstrucţie. Eu asta am la bază: chirurgia plastică de medicină, de reconstrucţie, pe care o practic în cadrul Asociaţiei Zetta, unde se fac intervenţii pro-bono. Mie îmi place partea asta de reconstrucţie.

E extraordinar să vezi cum se schimbă radical un om: cum vine în cabinet, apoi se transformă şi pleacă. Femeile cu rezecţie de sân, de exemplu, trec prin multe etape psihologice dramatice, aşa încât ajung la noi îngenuncheate. Apoi, vine reconstrucţia de sân şi, după 6 luni, un an, persoana care a intrat umilă în cabinet este radical schimbată. Deja se îmbrăcă altfel, este aranjată şi zâmbitoare. Acest lucru îl văd şi la pacientele care vor înfrumuseţare a sânilor din punct de vedere cosmetic, estetic. După intervenţia de mărire de sâni, când vin la controlul de 6 luni sunt pline de energie, au altă vibraţie. E frumos să vezi cum se schimbă omul.


Care este cel mai de neuitat caz pe care l-aţi avut?

Dr. Amit Beedasy: Nu vreau să vorbesc despre asta, ci mai degrabă despre câţi oameni am întâlnit care au găsit puterea în ei de a merge mai departe în ciuda necazurilor şi a problemelor de sănătate. Pentru mine, ei sunt inspiraţie şi ştiu că trebuie să merg mai departe, ştiind prin ce au trecut ei, cum şi-au găsit puterea şi curajul de a veni în continuare la tratament, de a-şi continua viaţa. Eu cred că asta e inspiraţia. Nu neapărat din punct de vedere medical.


Unde vă place mai mult: la stat sau în privat?

Dr. Amit Beedasy: Nu am lucrat la stat, pentru că nu am avut loc acolo. Dar sunt avantaje şi dezavantaje. Avantajul de a fi în privat este că ai tot ce îţi trebuie, toate materialele, toate instrumentele, condiţiile tale, poţi să asiguri tot ce vrei tu pentru pacientul tău. Dar costă. Şi nu toată lumea are posibilitatea asta. Din acest motiv avem şi Asociaţia Zetta, să ajutăm oameni care nu vin din această sferă. Pe de altă parte, în spitalul de stat e foarte frumos, pentru că poţi să operezi, nu trebuie să te gândeşti deloc la anumite chestii, cum ar fi bani sau cum o să se descurce pacientul, unde şi cum o să stea. Pentru că te afectează ca medic lucrurile astea. Sunt anumite intervenţii care cer spitalizare mai mare şi nu poţi să le faci la privat, pentru că sunt costisitoare şi poate pacientul nu şi le permite. La stat însă, le poţi face, pentru că pacientul nu achită nimic. În privat, vii cu mai multe variante de intervenţii, de produse, aşa încât pacientul să decidă ce îşi permite.


Cum aţi proceda dacă v-ar fi pacient cineva din familie?

Dr. Amit Beedasy: În străinătate, sunt nişte reguli care spun că nu ai voie să operezi pe cineva apropiat, pentru că asta îţi poate afecta actul medical şi deciziile pe care poţi să le iei, pentru că ar putea să nu fie 100% obiective, ci bazate pe alegeri emoţionale. Dar, pe parcursul anilor, am avut prieteni care au venit la mine să se mai aranjeze, să se înfrumuseţeze şi încerc să diferenţiez partea profesională de cea personală. Să zicem că pot fi două persoane total diferite: unul este doctorul Amit, care este chirurgul, cu care nu se negociază şi nu există divergenţe, şi altul este Amit prietenul. Când vine vorba de Medicină încerc să trag nişte linii, să fiu ferm şi funcţionează lucrurile aşa.


Oncolog