Dr. Denisa Tutunaru este absolventă a Facultăţii de Medicină Dentară din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti. Din dorinţa de a le asigura pacienţilor săi acces la tratamente stomatologice de talie internaţională, dr. Denisa Tutunaru şi-a continuat formarea profesională prin absolvirea a două mastere de top – unul în Germania (Master în Stomatologia Laser) şi unul în New York (Master în Estetica Dentară). Spune că satisfacţia profesională cea mai mare vine din zâmbetele pacienţilor.
Când, cum şi de ce ai decis să devii medic stomatolog? Ce te-a atras?
Dr. Denisa Tutunaru: Decizia am luat-o undeva în anul 2008. Eram în clasa a XI-a, mă pregăteam deja de câţiva ani pentru admiterea la Drept şi eram foarte sigură că o să fac acest lucru. Dar, pentru că mi-au plăcut întotdeauna foarte mult dulciurile, am avut de mică probleme cu dinţii, iar mama mea m-a dus la foarte mulţi medici stomatologi, unde am fost chinuită şi traumatizată. Cu toţii probabil că avem măcar poveşti ale cunoscuţilor, dacă nu ale noastre, cu anumite traume întâmpinate la stomatolog, pentru că în anii ‘90 se foloseau anestezii pe bază de xilină, care se trăgeau din fiole şi se făceau cu seringi normale. Vin pacienţi şi acum la mine şi îmi spun că le e frică de anestezie, că aud pârrr, pârrrr. Acum, fiind în domeniu, ştiu de unde era acel sunet, acea traumă de la anestezie. De la seringile care se folosesc acum la injecţii intramusculare, de exemplu, cu ace groase, pentru că nu se găseau acele atraumatice. Un ac atraumatic, acum, e de 20 de ori mai subţire ca unul cu care se făcea anestezie atunci. Şi mergeam la stomatolog, mă puneau să aştept în sală în policlinică sau unde mai mergeam eu, mă chemau înapoi. Mergeam pentru un dinte de 20 de ori. Mi se părea ceva foarte greu, iar, după multe încercări de a găsi un stomatolog potrivit, în ziua de Paşte sau Crăciun - era un eveniment, o sărbătoare în familie - am avut o durere dentară foarte mare, iar fratele meu avea un coleg de şcoală a cărui mamă era stomatolog. Şi m-a primit în urgenţă în zi de sărbătoare. Doamna doctor respectivă mie mi-a fost şi îmi este mentor profesional, pentru că a fost extrem de caldă, extrem de drăguţă, mi-a explicat tot ceea ce trebuia să ştiu şi mi-am dat seama că, de fapt, mulţi copii sunt traumatizaţi, ca şi mine, cum eram atunci, pentru că nu au parte de un medic care să fie foarte dedicat meseriei. Şi cumva, asta m-a inspirat foarte mult şi am renunţat la planurile mele de a deveni avocat. Şi am luat-o pe drumul acesta. Un pic târziu m-am apucat de pregătire şi de învăţat pentru Medicină, dar am fost norocoasă şi am reuşit să intru la facultatea de stat, la „Carol Davila”, chiar cu bursă. Am fost în primii 20 din promoţia mea. Sunt foarte fericită că am ales acest drum, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.
Dincolo de faptul că oamenii îşi înving temerile după ce vin la tine, ce anume te mai ţine ataşată de această meserie, care bănuiesc că este una costisitoare, din punct de vedere al timpului şi al energiei?
Dr. Denisa Tutunaru: În fiecare zi vin pacienţi la prima vizită, la consultaţie, iar eu îmi aloc foarte mult timp acestei prime vizite. Mi se pare foarte important să cunoşti pacientul şi să vezi exact care sunt dorinţele lui, care sunt nemulţumirile lui, care sunt fricile lui. Majoritatea pacienţilor vin cu trauma, pentru că asociază dentistul cu durerea, pentru că au avut tratamente dentare care au fost dureroase. Mă bucur că descoperă atât în clinicile mele, cât şi în rândul colegilor din generaţia nouă că nu mai există durere la stomatolog, pentru că avem extraordinar de multe metode şi extrem de multe tehnologii să facem durerea asta să dispară. Satisfacţia profesională vine în momentul în care pacienţii mei zâmbesc. Am pacienţi tineri care şi-au pierdut dinţii de la vârste premature. Am pacienţi care reuşesc să capete încredere la dentist după ce au avut experienţele acelea traumatizante. Ne ajută şi tehnologia foarte mult. Pentru că acum există inhalosedarea, există protoxidul de azot pe care noi îl dăm pacienţilor şi pur şi simplu se relaxează - cei care au atacuri de panică, anxietate, foarte, foarte uşor reuşim să-i facem să considere că sunt la o vizită plăcută la stomatolog, nu la una în care vin cu teamă. Dar satisfacţia cea mai mare este în momentul în care le dau pacienţilor reabilitarea orală completă, adică în momentul în care pot să mestece. Absolut toţi pacienţii de peste 30 de ani au cel puţin o măseluţă de 6 ani pierdută şi de acolo încep nişte probleme ca un domino: îşi pierd dinţii mult prea devreme, basculează, au nevoie de implanturi dentare, pentru că ei nu mai fac masticaţie aşa cum trebuie. În momentul în care noi avem toţi dinţii în gură, în momentul în care avem o muşcătură corectă, mestecăm mâncarea, avem o igienă orală mai bună, saliva ajută la această curăţare, reuşim să avem un bol alimentar corect, nu mai avem probleme cu stomacul, nu ne mai trosnesc maxilarele şi, în timp, toată sănătatea generală a organismului este îmbunătăţită. Bineînţeles că ei trebuie să menţină acasă aceste rezultate şi să vină la controale periodice, la 6 luni, dar, când îi văd după un an sau după un an şi jumătate la control şi vin şi spun că şi-au schimbat cu totul stilul de viaţă, că pot să mănânce - o banală asociere: pot să muşc din măr sau am reuşit să mestec alune, ceea ce nu puteam să fac niciodată - lucruri de genul acesta îţi umplu inima de bucurie şi e minunat când se întâmplă lucruri de genul acesta. Dar sunt şi doamne şi domnişoare care îşi doresc un zâmbet mai alb, mai frumos, mai luminos şi optează pentru faţetele dentare sau pentru albirea dentară. Am paciente care mi-au adus poze de la nuntă să îmi spună „uite ce frumos am zâmbit la nuntă”. Avem multiple motive de fericire ca medici stomatologi, pentru că după ochi, eu zic că zâmbetul este foarte important.
Care sunt primele criterii după care alegi un stomatolog? Tu cum l-ai ales pe stomatologul tău?
Dr. Denisa Tutunaru: Din momentul în care am devenit medic stomatolog, considerentele mele pentru care aleg un medic stomatolog sunt mult mai riguroase. Atunci când eram micuţă, părinţii mă duceau la stomatologul cel mai recomandat şi când spun recomandat este „din gură în gură”. Unde mergea toată lumea, acolo ne duceau şi pe noi. Consider că alegerea medicului stomatolog trebuie să fie una bazată pe nevoi. De exemplu, copiii trebuie duşi la medici care tratează exclusiv copii. Este extraordinar de important să ne ducem copiii la medici stomatologi dedicaţi, pentru că există cursuri speciale, tehnologii speciale, chiar şi psihologie specială pentru a lucra cu copiii. Pacienţii care au nevoie de implanturi dentare sau de reabilitări orale complexe trebuie să-şi găsească un medic stomatolog care să aibă studii în această direcţie. Şi noi, ca stomatologi, în momentul în care terminăm Facultatea de Medicină Dentară, suntem stomatologi generalişti. Putem să lucrăm absolut orice, dar tendinţa anilor pe care îi trăim este ca fiecare medic stomatolog să se nişeze pe o anumită specializare. Acum există medici care fac doar tratamente de canal, banalul scos de nerv. Asta fac în fiecare zi. Scot nervii dinţilor la microscop şi ei se numesc endodonţi. Toate problemele gingivale: parodontoză, gingivită, boli ale gingiilor şi orice are legătură cu gingiile le tratează medicul parodontolog. Dacă avem nevoie de extracţii sau de chirurgie, de orice implantologie, trebuie să ne găsim un chirurg. Şi atunci este foarte important să găsim un medic stomatolog generalist care să lucreze interdisciplinar, adică să aibă colegi lângă el, care să poată să-l ajute şi să-i facă toate aceste lucruri, pentru că nu mai putem să le facem pe toate. La fel cum există specializări în orice domeniu sau pentru orice parte a corpului nostru, aşa a ajuns să fie şi în stomatologie. Şi cred că nu mai există să ai un stomatolog. Ai un singur stomatolog care îţi coordonează cazul, care îţi ştie toate problemele şi care te direcţionează spre colegii lui, iar considerentul pentru care mi-aş alege eu stomatologul ar fi să lucreze într-o echipă multidisciplinară. Să lucreze într-o clinică medicală.
Care este cazul pe care n-o să-l uiţi niciodată?
Dr. Denisa Tutunaru: Cel mai frumos caz al meu, pe care nu o să-l uit niciodată, este al unei paciente în vârstă de 38 de ani. Este o pacientă care, din cauza unor probleme de sănătate pe care le-a avut în timpul sarcinii şi a tratamentelor pe care le-a avut şi a refluxului gastroesofagian, refluxului de vomă - a avut o sarcină toxică - şi-a pierdut dinţii la o vârstă foarte fragedă. Ajunsese la 38 de ani de mai avea câteva resturi radiculare şi a ajuns la proteze mobile. A trebuit să-i refacem muşcătura, să facem reconstrucţii ghidate de os - a fost un tratament care a durat trei ani şi jumătate. Dar fericirea din ochii pacientei mele, în momentul în care s-a văzut cu dinţii frumoşi… M-a impresionat acest caz, pentru că doamna respectivă mi-a spus că îşi doreşte să aibă nişte dinţi care să fie de aceeaşi formă ca dinţii mei. Eu am o formă feminină a dinţilor, triunghiulară şi cumva a trebuit să le transmit tehnicienilor forma dinţilor mei, pentru că asta îşi dorea foarte mult pacienta. Este o doamnă foarte frumoasă, este profesor şi a avut complexe foarte mari timp de doi-trei ani, pentru că purta acea proteză mobilă. I-am pus doisprezece implanturi, i-am refăcut dantura şi cumva este cel mai frumos caz al meu, la care am muncit împreună cu toată echipa medicală şi e unul dintre cazurile la care am avut cea mai mare satisfacţie profesională. Ea a avut încredere în noi, adică s-a lăsat pe mâinile noastre sută la sută şi a ştiut că rezultatul final va fi unul extraordinar.
Când cauţi pe internet Denisa Tutunaru, apare negreşit Tulcea în discuţie. De ce?
Dr. Denisa Tutunaru: Eu sunt din Târgu Jiu, sunt de-a lui Brâncuşi. M-am mutat în Bucureşti în anul 2009, când m-am înscris la Facultatea de Medicină Dentară „Carol Davila”. Am locuit în Bucureşti şi am muncit în extraordinar de multe clinici - vreo 4 - 5 clinici din Bucureşti - pentru că doream să acumulez cât mai multă informaţie şi să văd cât mai mulţi medici stomatologi. Asta din timpul facultăţii, cât îmi permitea programul, lucram ca asistent medical. Am stat lângă medici de toate felurile: şi stomatologi, şi chirurgi, şi de parodontologie. Eu credeam că o să fiu chirurg, ăsta era visul meu. Acum nu fac chirurgie, fac estetică dentară. L-am cunoscut pe soţul meu în 2013. El locuieşte în Tulcea şi m-am mutat în Tulcea în anul 2016. Aşa mi-am deschis prima mea clinică stomatologică acolo. Iar satisfacţia profesională cea mai mare , pe care o am acum, pentru că de doi ani am şi o clinică în Bucureşti, pot să spun din tot sufletul meu că este la Tulcea. Pentru că este, în primul rând, clinica-mamă. Acolo am crescut frumos împreună cu toţi colegii mei care sunt medici stomatologi, care fac naveta din Bucureşti. Sunt foarte mândră de ei, sunt colegii mei de mulţi ani. Nu am reuşit să găsesc pentru echipa medicală din Tulcea decât trei membri tulceni şi alături de ei am reuşit să facem şi primul centru pediatric din Tulcea. Şi avem nu doar stomatologie, ci şi pediatrie. Deci, cumva, în Tulcea, avem un arbore dezvoltat pentru comunitatea tulceană şi nu aş renunţa niciodată la acest lucru, pentru că provincia mi-a adus întotdeauna cea mai mare satisfacţie profesională. Să fac aşa o analogie… dacă la Bucureşti oamenii nu se pun pe primul loc în ceea ce priveşte sănătatea - mi se întâmplă des să mi se spună „O să revin” şi să nu revină pacienţii sau să revină după doi, trei ani cu problemele pe care le-am spus în trecut şi nu şi le-au reglat - la Tulcea nu se întâmplă acest lucru. Oamenii sunt foarte dedicaţi sănătăţii lor, atenţi la ceea ce le spune medicul, îşi încep planurile de tratament. Într-adevăr, unii dintre ei, cu probleme financiare, nu reuşesc să şi le facă într-o perioadă scurtă de timp, dar am pacienţi care intră în tratament şi durează tratamentul stomatologic doi - trei ani, dar îl finalizează. Şi asta este minunat. La Tulcea am deschis prima clinică în 2016, cu patru cabinete pentru adulţi. În 2019 ne-am apucat de construcţia centrului pediatric, care are patru cabinete: trei de stomatologie şi unul de pediatrie. Clinica din Bucureşti am gândit-o ca fiind un loc unde să îmi adun toată echipa. Colegii mei, care fac naveta la Tulcea, o săptămână sunt la Bucureşti, o săptămână sunt la Tulcea. Iar ei lucrau în mai multe locuri din Bucureşti şi am vrut să le creez acelaşi mediu şi în Bucureşti, să fim o echipă care să poată să le ofere pacienţilor servicii medicale. Avem pacienţi care vin din afară, atât români, cât şi străini, pentru că, fiind aproape de Delta Dunării, unde este extrem de frumos, vin prin turism medical. Ei vin să îşi rezolve diverse probleme şi uneori mai fac o vacanţă în Deltă. Aşadar, rămânem la Tulcea şi în Bucureşti. Nu ne extindem mai mult, deşi toată lumea mă întreabă dacă nu fac ceva şi la Târgu-Jiu, acasă.
