Elena Terecoasa este specialist neurolog în echipa Spitalului Universitar din Bucureşti şi s-a alăturat eforturilor ALIA (Asociaţia pentru Lupta împotriva Accidentului Vascular Cerebral) pentru a atrage atenţia asupra pacienţilor cu accident vascular cerebral (AVC) şi a noilor opţiuni de tratament şi de viaţă de calitate.

De ce v-aţi implicat în misiunea Asociaţiei pentru Lupta Împotriva Accidentului Vascular Cerebral?

Dr. Elena Terecoasa: Sunt de părere că accidentul vascular cerebral este o afecţiune extrem de severă, care afectează persoana cu o mortalitate sau o dizabilitate covârşitoare şi care poate schimba radical viaţa în câteva secunde. Întrucât, în ultimii ani, tratamentul AVC-ului a cunoscut un progres semnificativ, prin care mortalitatea şi dizabilitatea pot fi semnificativ reduse, cred că sunt necesare toate eforturile şi toată implicarea noastră pentru a îmbunătăţi prognosticul pacienţilor cu AVC din România.

Percepţia la noi este că AVC-ul intră în zona tragediilor. E greu de prevenit, se întâmplă spontan, iar, dacă intervenţia nu se petrece în primele minute, s-ar putea ca efectele să fie devastatoare. Cât din ce am spus până acum este adevăr şi cât a devenit mit?

Dr. Elena Terecoasa: Parte din ce spuneţi este mit, dar este foarte dificil de modificat, din pricina faptului că, mai bine de 20 de ani, am trăit cu ideea că, dacă un pacient suferă un AVC, nu mai este nimic de făcut pentru el, că este condamnat la sechele semnificative.

Înainte, tratamentul AVC consta doar într-o serie de măsuri de sprijin sau în prevenţia şi tratamentul tuturor factorilor care puteau să agraveze starea pacientului. În acest moment, avem două aspecte extrem de importante: AVC-ul poate fi prevenit şi trebuie să învăţăm oamenii că fumatul duce la AVC, că tensiunea arterială netratată duce la AVC, că fibrilaţia atrială şi alte afecţiuni ale inimii netratate pot conduce la un AVC, iar, pe de altă parte, trebuie să ştim că există la ora actuală terapii salvatoare de viaţă în AVC. Aceste terapii, însă, nu pot fi administrate tuturor pacienţilor, iar prima condiţie, esenţială, este ca pacientul să ajungă foarte devreme la spital, din momentul în care debutează semnele unui AVC. Dacă pacientul nu ajunge la spital în primele 4 ore, ne întoarcem la mitul despre care vorbeaţi, adică nu pot fi făcute multe lucruri pentru a preveni o viaţă cu sechele severe.

Care sunt aceste semne?

Dr. Elena Terecoasa: Semnele pe care trebuie să le ştie toată lumea sunt legate de dezvoltarea şi apariţia bruscă a acestor simptome: asimetria facială (faţa devine strâmbă); pacientul simte că nu mai are forţă într-o mână sau într-un picior sau în ambele; lipsa stabilităţii; slăbirea forţei în mână (pacientul scapă obiecte din mână, de pildă); precum şi tulburările de vorbire (pacientul nu se mai poate exprima, nu înţelege ce i se spune). Dincolo de acestea există şi alte semne, mai rare, ca de pildă pierderea bruscă a vederii la unul dintre ochi sau lipsa coordonării unei mâini sau a unui picior, or lipsa echilibrului.

Ce se întâmplă în creier, astfel încât apar aceste efecte?

Dr. Elena Terecoasa: Există două tipuri de AVC, cel ischemic, care reprezintă cam 85% din totalul lor, şi cel hemoragic, care reflectă restul accidentelor vasculare cerebrale.

Când se produce un accident vascular ischemic se blochează, se înfundă o arteră care duce sângele la creier. Când se petrece asta, o anumită zonă din creier nu mai funcţionează. Iar, pentru că fiecare zonă din creier este asociată cu o anumită funcţie a organismului nostru (motorie, vorbire, coordonare), semnele blocajului vor fi diferite.

În cazul AVC-ului hemoragic, se sparge o arteră ce duce spre creier, iar consecinţele clinice şi manifestările vor fi similare AVC-ului ischemic.

Dumneavoastră de ce aţi ales să deveniţi medic şi de ce neurolog?

Dr. Elena Terecoasa: Nu aş zice că am avut un model şi o inspiraţie. Nu am pe nimeni în familie care să fi fost medic, dar, uitându-mă la mai multe meserii posibile pe care le-aş fi putut alege în timpul liceului, mi s-a părut că medicina este ceva ce mi s-ar potrivi.

În privinţa neurologiei, aş zice că din timpul facultăţii mi s-a părut o ştiinţă fascinantă. În plus, cred că fiecare om are o soartă, iar cu mine, din fericire, soarta a fost darnică, pentru că, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege la fel, cu certitudine.

De ce? Ce este fascinant în această meserie?

Dr. Elena Terecoasa: Sunt foarte multe lucruri fascinante: sunt foarte multe afecţiuni care duc la un tablou clinic foarte sever, iar pacienţii ajung la spital cu manifestări care fac imposibilă administrarea unui tratament, dar care totuşi se fac bine. Iar asta este spectaculos şi cred că în puţine specialităţi ai parte de aşa ceva, ceea ce îţi aduce o mulţumire ce greu poate fi exprimată în cuvinte.

Pe de altă parte, spectrul patologiei neurologice este foarte bogat, motiv pentru care aş spune că, în neurologie, nu există rutină niciodată, întotdeauna apare ceva nou, întotdeauna tratezi o altă afecţiune, iar fiecare pacient este diferit faţă de cel anterior.

Sunt multe enigme încă ale creierului...

Dr. Elena Terecoasa: ... şi vor fi în continuare, dar, pe măsura trecerii anilor, multe dintre acestea vor fi şi rezolvate. Cercetările, începute cu mulţi ani în urmă, îşi arată deja rezultatele. Motivul pentru care multe dintre bolile neurologice pentru care nu aveam niciun tratament primesc scheme curative reale. Lucrurile s-au schimbat semnificativ pe parcursul ultimilor 10 ani.

De ce aţi rămas în ţară?

Dr. Elena Terecoasa: Este o întrebare pe care o primesc adesea, iar răspunsul cel mai potrivit este că am crezut şi încă mai cred că şi în România lucrurile se pot face cum trebuie, iar pacienţii de aici au dreptul, de asemenea, la cele mai bune servicii medicale.
În plus, am norocul să lucrez într-o clinică de neurologie de top din Bucureşti, unde m-am ataşat extrem de mult de echipa de medici şi cred că mi-ar fi foarte greu să plec în altă parte.

Dacă nu aţi fi fost medic, ce aţi fi fost?

Dr. Elena Terecoasa: Dacă nu aş fi fost medic, probabil că aş fi fost ceva din zona IT. Am terminat un liceu de informatică, am continuat parţial studiile în acest domeniu, în paralel cu medicina, şi cred că pe alocuri şi medicina este cumva o ştiinţă care seamănă cu informatica, ce ţine de logică.

Şi, totuşi, de ce aţi virat din ceva ce iubiţi şi vă însoţeşte încă spre ceva practic, cum e medicina?

Dr. Elena Terecoasa: Pentru că medicina, spre deosebire de alte meserii, este despre oameni, iar pentru a face medicină trebuie să simţi că ţi se potriveşte. Pe când o carieră în zona IT, de pildă, este destinată mai degrabă muncii individuale.

Ce vă doriţi să schimbaţi cu ALIA?

Dr. Elena Terecoasa: În România, până acum, nu a existat o organizaţie dedicată pacienţilor cu AVC şi cred că printr-o muncă de echipă, neurologi şi pacienţi, putem identifica şi îndeplini mai bine nevoile pacienţilor care nu încep şi nu se termină la spital. Pacientul cu AVC este unul complex şi ar trebui să fim conştienţi de acest lucru şi să încercăm să îi îmbunătăţim toate aspectele, de la ce trebuie să facă pentru a preveni un accident vascular cerebral, până la conduita supravieţuitorilor sau aparţinătorilor lui în contextul de după AVC.

În plus, ne dorim să îmbunătăţim calitatea vieţii pacienţilor cu AVC în toate spitalele din ţară.