Dr. Georgeta Liga este medic specialist în Radioterapie şi membră a European Society for Radiotherapy and Oncology, precum şi a European Society of Medical Oncology. Dr. Liga vorbeşte în rândurile ce urmează despre pasiunea pentru meserie şi despre cum trebuie să arate relaţia medic-pacient.


Când şi de ce aţi decis să deveniţi medic?

Dr. Georgeta Liga: Este un vis pe care l-am avut încă din adolescenţă. Am făcut această alegere prin clasa a VII-a, când am început să mă pregătesc pentru admiterea la liceu. Atunci m-am orientat către un profil unde să pot studia mai mult acele materii din care aveam să dau examen la Facultatea de Medicină.


Spuneţi-mi mai multe despre mentori şi modele!

Dr. Georgeta Liga: Primul model a fost chiar mama, care a lucrat ca asistentă medicală în secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ.

Mama îşi iubea efectiv meseria, iar pentru mine pasiunea pe care am văzut-o la ea a fost, cu siguranţă, primul şi cel mai important motiv în alegerea pe care am făcut-o mai târziu.

Mama era fascinată de munca în spital, iar viaţa ei era literalmente împărţită în două: familie şi locul de muncă.

Am simţit adesea că punea atât de mult suflet în tot ce făcea şi era atât de respectată de colegi şi de pacienţi, încât am început să îmi imaginez, copil fiind, că şi eu aş putea să urmez aceeaşi cale în viaţă.

Dacă mama a fost primul model, mentorul mi l-am întâlnit mult mai târziu, când eram deja studentă la Facultatea de Medicină „Carol Davilla” din Bucureşti, şi mai ales în perioada rezidenţiatului, când colaborarea medic rezident - profesor devine mai strânsă.

Mentorul nu era doar omul de la care învăţam, în mod direct, în stagiile de practică, ci şi un model de etică profesională, la care admiram capacitatea de a învăţa continuu şi care mă inspiră chiar şi astăzi, în postura de medic specialist. Vorbesc acum despre doamna prof. univ. dr. Rodica Anghel, alături de care am ales să profesez în prezent, iar tot ce am învăţat în specialitatea Radioterapiei i se datorează.


Formarea pentru această profesie este lungă şi complicată, aşa încât vă întreb: de unde perseverenţa de a rămâne ataşată de această decizie?

Dr. Georgeta Liga: Astăzi, ca şi în perioada studenţiei mele, sunt tineri care aleg o facultate din diferite motive, dar nu neapărat pentru că simt o chemare directă pentru o meserie anume. De altfel, mulţi îşi schimbă meseria după absolvirea studiilor universitare sau chiar sunt nevoiţi să şi-o schimbe de mai multe ori de-a lungul vieţii.

În lumea de astăzi, o asemenea adaptabilitate poate fi un avantaj, dar eu nu am luat niciodată în calcul faptul că aş putea face o altă alegere decât cea a carierei medicale.

Pentru mine au contat doar pasiunea, visul de a deveni medic şi mai ales dorinţa de a ajuta pacienţii.

Medicina îmi promitea o profesie prin care puteam să dăruiesc şi altora ceva, pe care nu o făceam doar pentru mine.

Am avut şi încă am convingerea că profesia m-a ales pe mine şi acesta este secretul perseverenţei mele.


Cum aţi ales specialitatea?

Dr. Georgeta Liga: Încă din facultate m-am gândit la două posibile specializări: Oncologia şi Radioterapia. Momentul decisiv a fost înaintea examenului de rezidenţiat, când am înţeles mai bine cum evoluează piaţa medicală din România şi din lume.

Ca şi astăzi, incidenţa cancerului era în creştere la nivel global, dar aveam convingerea că nu este o luptă pierdută atât timp cât cercetarea şi tehnologiile medicale vor evolua într-un ritm accelerat, oferindu-ne posibilităţi extraordinare de a curma suferinţa umană.

Am văzut ce impact teribil poate avea diagnosticul de cancer asupra vieţii pacienţilor şi a familiilor acestora şi mi-am dorit să fiu parte din soluţia acestei probleme, să fac parte din rândul profesioniştilor din sănătate care luptă împotriva acestei boli. Acesta este motivul pentru care am perceput Radioterapia ca fiind specialitatea cea mai dinamică, unde se fac progrese tehnologice uriaşe, într-un timp foarte scurt. M-am simţit motivată de faptul că specialitatea este într-o continuă dezvoltare.


Cea mai mare provocare a rutinei dvs de medic?

Dr. Georgeta Liga: Nu ştiu care ar fi cea mai mare provocare în meseria pe care am ales-o, dar aş putea să spun că orice consultaţie a pacientului oncologic este o provocare în sine.

Decizia de a prescrie cel mai bun tratament în cazurile complicate, unde nu se poate aplica un protocol standard, este foarte dificilă şi implică o mare responsabilitate. Sunt pacienţi care au afecţiuni oncologice complexe, care prezintă mai multe co-morbidităţi sau care vin la consultaţii în stadii avansate ale bolii. Acestea sunt situaţii limită, în care trebuie să analizez cu atenţie mai multe opţiuni de tratament şi să iau o decizie în funcţie de toţi factorii implicaţi.

Alegerea tratamentului adecvat implică o mare responsabilitate şi este o provocare curentă în Oncologie.


Sunteţi într-o zonă încărcată de emoţii grele, drame şi veşti dureroase. Cum reuşiţi să nu luaţi acasă aceste emoţii? Sau cum creaţi relaţii echilibrate cu pacienţii?

Dr. Georgeta Liga: Dacă stau să mă gândesc mai bine, iată o altă provocare în meseria pe care am ales-o.

Pacientul oncologic este de multe ori anxios, vine la consultaţii neştiind ce şanse de vindecare are.

Cancerul este o boală teribilă, adesea mutilantă. În discuţiile cu pacienţii trebuie nu doar să recomand o schemă de tratament, ci să răspund unor întrebări care de cele mai multe ori sunt alimentate de temeri profunde, fie ale pacienţilor, fie ale rudelor acestora.

Cu toate acestea, trebuie să păstrez un echilibru şi să gestionez empatia pe care o am pentru suferinţa celor care îmi intră în cabinet, precum şi resursele mele emoţionale. De multe ori realizez, în weekend, în concediu sau când ajung acasă, că sunt cu gândul încă la vreunul dintre pacienţi, la problemele sale sau la vreo soluţie de tratament pe care o caut cu determinare. Simt că nu mă pot detaşa emoţional complet, ca la carte.

Echilibrul este, deci, greu de găsit şi încă îl caut.

O relaţie bună cu pacientul se construieşte şi se menţine prin comunicare. Întâi de toate, un pacient trebuie ascultat şi înţeles. Este cea mai bună metodă prin care acesta ajunge să dezvolte relaţia cu medicul, pe baza unui capital pe încredere, căpătând astfel un anumit sentiment de siguranţă şi chiar un impuls pozitiv în lupta cu boala.

Cei mai mulţi solicită detalii tehnice despre acceleratoarele lineare de iradiere, dar am simţit că pentru pacienţi contează în mod special sentimentul de siguranţă pe care îl dezvoltă doar atunci când înţeleg că medicul este alături de ei şi profund implicat în procesul de vindecare. Rezumând, am convingerea că relaţia medic – pacient este cadrul fundamental în care se desfăşoară actul medical. În acest plan, o relaţie se poate construi doar prin intermediul unei comunicări deschise şi empatice.


Care este cazul pe care nu îl veţi uita niciodată?

Dr. Georgeta Liga: Acum îmi vine imediat în minte un caz extrem e dificil. Este vorba despre o pacientă pe care am cunoscut-o în urmă cu cinci ani, când s-a prezentat la mine la cabinet, cu un cancer mamar invaziv.

Avea 38 de ani.

Iniţial, a răspuns pozitiv la tratamentul oncologic, dar apoi boala a recidivat.

De-a lungul a patru ani, pacienta a suportat mai multe şedinţe de radioterapie, chimioterapie şi imunoterapie. Din păcate, anul trecut a pierdut lupta cu boala, dar m-au impresionat mult rezilienţa şi optimismul cu care a traversat ultimii şi cei mai grei ani din viaţă.

Am învăţat din experienţa acestei paciente că viaţa, chiar dacă este fragilă, are o valoare incomensurabilă şi că trebuie să o preţuim până în ultima clipă.


Oncolog