Dr. Iulia Nacea este specialist în chirurgie plastică şi lucrează la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti. Numele ei, alături de cele ale colegilor ei, a fost adesea pomenit în contextul salvării şi recuperării Măriucăi, tânăra de 17 ani, victima agresiunii unui fost condamnat penal, eliberat anticipat, care a ales să se răzbune pe fata care îl denunţase într-un mod greu de imaginat: a udat-o cu benzină şi a aruncat un chibrit aprins pe ea.


De multe ori, după ce Măriuca a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii  „Grigore Alexandrescu”, din Bucureşti, supravieţuirea ei a fost asociată cu miracolul, câtă vreme tânăra a fost preluată de medici cu leziuni pe 90% din suprafaţa pielii şi cu arsuri de căi aeriene, intubată, ventilată şi instabilă.

Iulia Nacea, medicul care, împreună cu echipa de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii  „Grigore Alexandrescu”, zi de zi, vreme de cinci luni, a tratat-o pe Măriuca cu certitudinea că, făcându-şi meseria cât de bine poate, va provoca miracolul să se petreacă, ne povesteşte întreaga experienţă în acest dialog.


De ce ai ales tu să devii medic şi de ce această specializare?

Dr. Iulia Nacea: Nu-mi aduc aminte de ce am ales să devin medic. (râde) E mult de atunci. A fost o decizie luată la sfârşitul liceului. Îmi plăceau atât biologia şi chimia, cât şi matematica, pendulam între medicină şi matematică, iar, în clasa a XII-a, am ales medicina.

După ce am fost admisă la medicină, m-au atras mai multe specialităţi chirurgicale , dar, într-un final, am optat pentru chirurgie plastică.


De ce?

Dr. Iulia Nacea: În anul V, am făcut un curs opţional de chirurgie plastică, care s-a ţinut la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, condus de domnul profesor Dan Mircea Enescu, care, în prezent, este şeful secţiei în care îmi desfăşor activitatea. Atunci, mi-au plăcut entuziasmul şi dăruirea cu care prezenta patologiile ce fac obiectul chirurgiei plastice şi rezolvarea lor.

În anul VI, Chirurgia Plastică a devenit obligatorie, aşa încât am reluat cursul, doar că, de data asta, am ajuns la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, care este un spital pentru adulţi.

Aceste experienţe m-au ajutat să-mi dau seama că doream să practic chirurgie plastică într-un spital cu profil pediatric.


Povesteşte-mi despre ziua în care Măriuca a devenit pacienta ta!

Dr. Iulia Nacea: Măriuca a ajuns să fie pacienta mea datorită faptului că în ziua transferului ei de la Craiova eram medicul de gardă. Aşadar, a fost oarecum o întâmplare că Măriuca a devenit pacienta mea şi nu a altui coleg din secţie. Aflasem despre caz de la colega care îmi predase garda.

Ştiam că este vorba despre un copil de 17 ani, cu arsuri pe 90% din suprafaţa corpului, produse prin flacără, ca urmare a unei  tentative de omor.


Ce înseamnă 90% arsuri pe suprafaţa corporală?

Dr. Iulia Nacea: Înseamnă că vorbim despre un caz extrem de grav, cu şanse de supravieţuire foarte mici. Cam aşa am interpretat eu acea informaţie.


Ce-ai făcut mai departe?

Dr. Iulia Nacea: Am anunţat colegii de gardă din ATI despre caz şi am solicitat ajutorul colegilor de secţie, deoarece noi suntem o singură linie de gardă. Aşadar, ne-am organizat rapid să facem faţă situaţiei.

După ce a fost admisă în spitalul nostru, a fost dusă în cel mai scurt timp în  blocul operator, unde am constatat că procentul de 90% suprafaţă arsă nu era deloc exagerat. Uneori, se întâmplă ca cei care solicită transferul să supraevalueze pacientul şi să ai surpriza când îl examinezi că situaţia nu este atât de gravă pe cât ţi-a fost prezentată.

Nu a fost cazul Măriucăi.


Când ai văzut situaţia fetei ce ai gândit, ce ai făcut?

Dr. Iulia Nacea: M-am apucat să o tratez, în strânsă legătură cu colegii de la ATI. Dat fiind leziunile atât de extinse tegumentare, la care se adăugau leziunile de căi respiratorii şi instabilitatea hemo-dinamică, Maria a fost iniţial un pacient de ATI.

Am intrat în blocul operator, am evaluat-o, am constatat că medicii de la Craiova au făcut o treabă bună, în sensul că au asigurat tratamentul urgenţei chirurgicale, sindromul de compartiment, şi au iniţiat reechilibrarea pacientei. Noi am continuat tratamentul, colegii de la ATI au făcut eforturile de a o stabiliza, iar, cu prima ocazie când starea generală a pacientei a permis, am început intervenţiile chirurgicale de excizie-grefare.

Intervenţiile chirurgicale în cazul arsurilor extensive, uneori, pot destabiliza şi mai mult pacientul, dar în lipsa lor rezultatul fatal este o certitudine. Aşa încât, singura soluţie validă este să faci tot ce ştii tu mai bine pentru a-i creşte şansele de supravieţuire. Iar acesta a fost principiul care ne-a ghidat în tot tratamentul acestui copil.


Prin câte operaţii a trecut Măriuca?

Dr. Iulia Nacea: Dacă te referi strict la operaţiile de excizie şi grefare, au fost şapte. În afară de acestea, a necesitat însă şi un număr mare pansamente zilnice, cu anestezie generală, fiecare în parte durând cât o operaţie. Realizarea lor impune toaleta chirurgicală riguroasă a fiecărui centimetru de suprafaţă corporală, urmată de pansarea fiecărei leziuni în parte în concordanţă cu aspectul ei din ziua respectivă.

Fiecare pansament zilnic, pentru mai bine de trei luni, a urmat paşii unei intervenţii chirurgicale.


Cum îţi explici tu rezistenţa acestui copil?

Dr. Iulia Nacea: Rezistenţa ei cred că are legătură, printre altele, cu vârsta. Este o pacientă tânără, fără comorbidităţi, iar acesta este un aspect care face diferenţa între rata deceselor la copii şi la adulţi.


Ai vorbi vreo clipă de miracol în acest caz?

Dr. Iulia Nacea: Sinceră să fiu, tot ce s-a întâmplat cu Maria din momentul în care a ajuns la spital, mi s-a părut miracol. La cât de grav a fost cazul ei nu poţi să-ţi asumi singur rezultatul, trebuie să ai un ajutor de sus să poţi să scoţi la capăt un astfel de pacient.


Câte cazuri de acest gen ai mai văzut?

Dr. Iulia Nacea: Arsuri de acest gen am mai văzut şi pot spune că ea a fost unul dintre cele mai grave cazuri pe care le-a avut secţia.


Când ţi-ai dat seama că lucrurile merg spre bine?

Dr. Iulia Nacea: Arsurile extinse sunt asociate cu un risc de deces proporţional cu suprafaţa cutanată arsă. Deci, cu cât sunt mai întinse leziunile de arsură, cu atât riscul este mai mare.

E greu să-ţi asumi pronosticuri, fiindcă pot apărea oricând complicaţii. Până nu vezi integrate grefele tegumentare pe o suprafaţă semnificativă din corp, nu poţi fi optimist.

Ce poţi face este să urmăreşti din aproape în aproape pacientul, de la o zi la alta şi, în funcţie de analize, de evoluţia locală şi de starea sa generală, să iei cele mai bune decizii pentru acel moment.


Când au apărut primele raze de speranţă?

Dr. Iulia Nacea: Razele de speranţă au apărut când au început să se integreze grefele, intervenţiile chirurgicale aveau succes, iar defectele tegumentare se restrângeau.


Ce se întâmplă acum cu Maria? Unde este ea?

Dr. Iulia Nacea: În momentul în care Măriuca era aproape vindecată din punct de vedere chirurgical, împreună cu reprezentanţii asociaţiei „În numele lui Alexandru”, care ne-au ajutat foarte mult, am început să căutăm soluţii pentru recuperarea Măriucăi şi continuarea tratamentului.

La noi în ţară nu există centre de recuperare specializate în recuperarea pacientului cu arsuri, aşa încât au fost căutate clinici de recuperare în străinătate.

Maria este acum la Moritz-Klinik, în Germania, unde face recuperare.

Am tot vorbit cu ea, am aflat că are o îmbunătăţire semnificativă a mobilităţii, poate face singură din ce în ce mai multe lucruri şi stă foarte bine cu moralul.

Măriuca este un copil extrem de optimist, iar acest aspect a ajutat la evoluţia favorabilă a cazului. Din momentul în care a devenit conştientă de ce se întâmplă în jurul ei, Maria a luptat alături de noi. E un copil foarte puternic, iar acest lucru cred că ne-a ajutat.


Pediatru