Dr. Raluca Mitran este medic primar în Geriatrie, iar proiectul ei de suflet este acum Enayati Home, un centru rezidenţial dedicat seniorilor, în care fiecare beneficiar este aşteptat ca acasă.

Cum aţi ales cariera în Geriatrie?

Dr. Raluca Mitran: Nu am ales eu Geriatria, ci ea m-a ales pe mine. Sunt absolventă de UMF Iaşi şi, la examenul de rezidenţiat, în ordinea mediilor, aveam a opta între mai multe variante, nu foarte spectaculoase: Medicină Internă, Recuperare şi Geriatrie.

Pentru mine, venită din provincie, „Ana Aslan” era o promisiune euforică, chiar dacă nu făcusem deloc Geriatrie în facultate, deci nu prea ştiam cum să o abordez.

Cu toate acestea, am ales Geriatrie „Ana Aslan” la rezidenţiat.

Primul impact cu Geriatria la Institutul „Ana Aslan” nu a fost foarte spectaculos. Clădirea este veche, pacienţii erau şi ei „vechi”, 70 - 80 de ani, primul contact pe care l-am avut nu a fost unul spectaculos, dar medicul îndrumător cu care am lucrat m-a făcut să-mi schimb puţin viziunea.

Au urmat stagiile de Medicină Internă toată patologia pentru că, de fapt, Geriatria este o combinaţie de mai multe specialităţi. Vârstnicul are o patologie diversă, de la Neurologie – AVC-uri, demenţe, depresii, până la Medicină Internă – cardiologie, recuperare, artroze, fracturi. Toată patologia complexă este inclusă în Geriatrie.

O diversitate copleşitoare...

Dr. Raluca Mitran: Este copleşitor, dar ce contează este că nu vedem vârstnicul ca pe un pacient plin de boli şi de patologii.

Prin felul meu de-a fi, am încercat să văd partea bună a lucrurilor, să-l ajut pe pacientul vârstnic cum am putut şi cu resursele pe care le-am avut, pentru că este un întreg, să-i ameliorez şi să-i amplific starea de bine.

Cred că acesta e secretul: să nu vedem vârstnicul ca pe un depozitar al tuturor patologiilor, să încercăm să ameliorăm pe bucăţele, ci în ansamblu şi integrat, astfel încât să-i fie bine.

Care este cel mai apropiat pacient pe care l-aţi avut până acum?

Dr. Raluca Mitran: După ce am terminat rezidenţiatul, am lucrat în centre rezidenţiale: cu pacienţi vârstnici care veneau pentru recuperare medicală – ne referim la recuperare neurologică, ortopedică sau, pur şi simplu, îngrijire.

Cel mai apropiat pacient – nu mi-a fost pacient, de fapt, fiindcă se află într-un centru rezidenţial - a ajuns la mine într-un moment mai dificil, când era într-o depresie, cu simptom depresiv destul de urât, cu somatizări, în special cardiologice, după moartea soţiei. Trecuse, pentru teste, pe la toate specialităţile medicale: de la Neurologie la Cardiologie sau Recuperare medicală dar, de fapt, problema era o depresie, care-şi avea rezolvarea la Psihiatrie. Aceea a fost abordarea mea, iar, după tratamentul adecvat, toate celelalte simptome s-au remis.

Domnul trăieşte şi acum, este acasă, va împlini în curând 89 de ani şi este prietenul meu şi acum. Îl vizitez o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni şi mă bucur că-mi împărtăşeşte cu prietenie din experienţa sa de viaţă, din cea profesională – e diplomat de carieră - şi cred că este, la momentul actual, cel mai bun confident al meu. Are o maturitate care-l apropie de bunicul meu. Mă duc la el, îi povestesc ce se întâmplă şi reuşeşte puţin să mă sistematizeze şi să mă organizeze. Îmi face foarte bine când merg la el.

Prin comparaţie cu ceilalţi provideri de astfel de servicii, care e valoarea în plus pe care o aduce Enayati Home?

Dr. Raluca Mitran: Enayati Home cred că este unic pe piaţa din România sau, cel puţin, pe piaţa din Bucureşti, pentru că este un centru rezidenţial, nu un azil.

Centrul rezidenţial este un centru în care vârstnicii cu diverse patologii vin la solicitarea familiei. Sunt pacienţii care vin la spital şi îşi rezolvă problema acută pe o perioadă de 10 - 14 zile, după care vin în centrul rezidenţial pentru continuarea recuperării: cardiologică, neurologică, oncologică, ortopedică şi pentru îngrijire. Alţi rezidenţi vin din exterior, la solicitarea familiei, care vor un centru medical. Deosebirea dintre acasă şi acest loc este că aici găseşte permanent medicul geriatru, iar toate serviciile sunt integrate la noi. Avem Policlinica, Spitalul cu toate consulturile şi posibilitatea de investigări clinice şi paraclinice. Este un fel de spital cu aspect de casă, în care vârstnicii îşi desfăşoară activităţile de zi cu zi: de la mic dejun, terapie ocupaţională, gimnastică de grup, socializare, stimulare cognitivă, dar care sunt, în acelaşi timp, supravegheaţi medical şi cu intervenţii medicale inclusiv pe partea acută.

Ce vă place în acest loc?

Dr. Raluca Mitran: Îmi place că, spre deosebire de spital, pe partea de rezidenţial ai posibilitatea să ai nişte satisfacţii atât medicale, cât şi sufleteşti. Pentru că vârstnicii vin cu o patologie importantă. Pentru ei recuperarea nu e ca la tineri. Resursele lor sunt limitate şi atunci recuperarea e de mai lungă durată. Poate să fie recuperare de două săptămâni, o lună, două luni, trei luni.

Pe lângă recuperarea medicală propriu-zisă, noi intervenim cu rezolvarea patologiei integrate: cardiovascular sau depresie sau tulburare cognitivă. Intervenim integrat, astfel încât să-i dăm o stare de bine. Aparţinătorii observă şi ei.

Este o evoluţie lentă, dar se recuperează foarte bine. Şi atunci poţi să-i cunoşti altfel, după o perioadă mai lungă. Se stabilesc nişte relaţii de prietenie, de comunicare şi vezi vârstnicul altfel decât este văzut acum, în deplinătatea şi frumuseţea maturităţii şi experienţei sale.