Sucurile naturale şi medicamentele

Problema în discuţie este determinată de o serie de întrebări puse deseori de pacienţi referitoare la modul de administrare a medicamentelor cu sucurile de fructe sau legume, pentru o satisfacţie mai mare. Timp de mai mulţi ani, atenţia a fost focalizată preponderent pe calităţile benefice ale sucurilor şi adesea erau recomandate pentru anihilarea gustului neplăcut al medicamentelor.

Se cunoaşte că sucurile sunt o alternativă excelentă la legumele şi fructele proaspete, fiind bogate în nutrienţi, vitamine, microelemente etc., dar pot ele oare influenţa eficienţa tratamentului medicamentos?

Consumul zilnic, la fiecare masă, al sucurilor de fructe şi legume este o recomandare de care trebuie să ţină seama toţi cei care doresc să aibă cât mai puţine probleme de sănătate. Sucurile sau/şi consumul de fructe şi legume proaspete au rolul de a proteja organismul de maladii, dar şi de a ameliora starea generală în unele afecţiuni.

Sucurile naturale sunt recomandate la toate categoriile de vârstă (adulţi, copii, bătrâni, femei gravide) ­obţinându-se multiple beneficii: un gust plăcut şi o gamă largă de efecte pozitive. Printre cele mai sănătoase şi recomandate de experţi, în special femeilor însărcinate, sunt sucul de nap, cel de struguri verzi, de castraveţi şi cel de mere verzi, excelent pentru sănătatea sistemului cardiovascular şi a funcţiei musculare. În acelaşi timp, sucurile oferă organismului doza necesară zilnică de vitamina K, foarte importantă pentru hemostază şi sănătatea oaselor. Sucurile de mere, pere şi cireşe, fiind bogate în vitaminele A, B, C şi E, sunt recomandate pentru proprietăţile lor benefice asupra pielii şi asupra sistemului osos.

Un remediu excelent în cazul răcelilor şi chiar al gripei este sucul obţinut din amestecul fructelor de portocale, grepfrut şi kiwi. Pe lângă gustul deosebit de plăcut datorat aromei celor trei fructe, sucul oferă organismului o doză semnificativă de vitamină C.

Un alt suc recomandat, atât cu scop terapeutic, cât şi pentru efectele estetice considerabile este cel din rodii, benefic pentru sănătatea inimii, tratarea cancerului şi a inflamaţiilor.

Foarte eficiente pentru persoanele cu exces de masă corporală s-au dovedit a fi sucurile din afine, căpşune, mango, ţelină, morcovi, castraveţi şi mere, care mai oferă şi energia necesară în această perioadă. Sucul din ananas, morcovi, portocale, spanac, varză roşie şi lămâie este un bun antioxidant care-şi face efectul în diete, conferind energia şi puterea de muncă zilnică.

Sucul de banane, kiwi, ananas şi sfeclă roşie protejează ficatul şi este o sursă bogată în nitraţi naturali, care asigură buna circulaţie a sângelui spre creier, inimă şi muşchi.

Sucul din germeni de grâu se numără printre cele mai sănătoase şi eficiente metode de tratare a maladiilor, fiind un puternic detoxificant, care ameliorează funcţia ficatului, rinichilor, plămânilor, dar şi a tractului gastrointestinal. Astfel, doar 30 de mililitri de suc din germeni de grâu echivalează cu consumul unui kilogram de legume proaspete.

Datele din literatura de specialitae ne confirmă că sucurile, în special cele naturale, sunt necesare pentru o alimentaţie echilibrată. Dar pot fi ele oare utilizate împreună cu medicamentele?

Cercetările efectuate în domeniul interacţiunii medicamentelor cu sucurile demonstrează că utilizarea concomitentă a acestora poate influenţa eficienţa medicamentelor, atât prin intensificarea efectului, cât şi prin diminuarea lui. Ambele tendinţe pot influenţa viaţa pacientului, uneori punând-o în pericol^(4-7). Această interacţiune poate apărea în orice etapă a farmacocineticii medicamentului: absorbţie, metabolizare, distribuţie şi eliminare, pe care vom încerca să le discutăm.

De ce se întâmplă toate acestea? Medicamentele, utilizate pentru anumite efecte terapeutice, reprezintă xenobiotice, care sunt compuşi străini organismului. Drept consecinţă, organismul îşi fortifică toate mecanismele pentru inactivarea şi eliminarea lor. Metabolizarea medicamentelor se petrece în mai multe sisteme de organe, inclusiv în ficat, intestine, plămâni, rinichi, plasmă etc. Rolul principal în metabolismul medicamentelor îi revine ficatului, care contribuie la detoxificarea şi excreţia xenobioticelor (medicamente sau substanţe chimice străine) prin transformarea enzimatică a compuşilor liposolubili în compuşi hidrosolubili, eliminaţi ulterior de organism. Metabolizarea medicamentelor se realizează atât prin reacţii de fază I (biotransformarea), cât şi prin reacţii de fază II (conjugare) sau ambele. Cea mai mare parte din xenobiotice se metabolizează prin reacţii de fază I şi preponderent prin oxidare, cu implicarea sistemului citocrom 450 (CYP450)⁽¹⁰⁾.

Citocromul P450 (CYP) reprezintă un sistem de enzime care joacă un rol-cheie în metabolismul medicamentelor şi al altor xenobiotice⁽¹¹⁾. Înţelegerea funcţionării acestui sistem CYP este esenţială pentru medicii practicieni, deoarece consecinţele interacţiunilor medicament–medicament şi/sau medicament‑aliment pot modifica esenţial răspunsul organismului la preparatele medicamentoase utilizate.

La citocromul P450 se referă un număr mare de familie, care sunt notate cu cifre (de exemplu, CYP1, CYP2 etc.) şi subfamilia, care sunt notate cu litere mari (exemplu, CYP1A, CYP2D) după care se indică izoforma sau enzima individuală, iar prin număr (de exemplu, CYP1A1, CYP2D6).

Medicamentele care au o cale comună de metabolizare au şi un potenţial mai mare de interacţiune medicament‑medicament⁽⁹⁾. Există şi medicamente cu activitate asupra CYP P450, care pot fi inhibitori, inductori sau substraturi pentru o cale enzimatică specifică CYP, modificând astfel metabolismul agenţilor administraţi concomitent. Medicamentele sau orice aliment care inhibă o cale enzimatică a CYP pot cauza concentraţii crescute ale altor medicamente metabolizate pe aceeaşi cale, intensificând toxicitatea acestora. De asemenea, medicamentele şi alimentele care induc enzima CYP P450 pot reduce concentraţiile de medicamente metabolizate pe aceeaşi cale, ceea ce duce la niveluri de medicamente subterapeutice sau la eşec al tratamentului. Cele mai frecvente enzime implicate în metabolizarea hepatică sunt: CYP3A4, CYP2C9, CYP2D6 şi CYP2C19, care reprezintă majoritatea proceselor de oxidare. Prin urmare, sunt importante atât sistemul citocromului P450, cât şi factorii care îl influenţează, printre care şi sucurile din fructe şi legume⁽¹²⁾.

Este cunoscut că sucul de grepfrut conţine o substanţă numită naringină, iar sucul de portocale conţine hesperidină, ambele fiind inhibitoare ale citocromul P450, iar administrarea concomitentă a medicamentelor cu aceste sucuri va duce la încetinirea metabolizării ultimelor şi la acumularea lor în organism, prin urmare, dezvoltarea reacţiilor adverse şi chiar la supradozarea cu aceste medicamente⁽³⁾.

De asemenea, au fost raportate interacţiuni medicamentoase cu sucul de afine. Aceste interacţiuni au fost studiate şi descrise pentru warfarină, iar mecanismul exact nu este bine argumentat. Se presupune că flavonoidele din afine interacţionează cu enzimele CYP450, ceea ce duce la scăderea metabolismului warfarinei şi la acumularea acesteia. Alte ipoteze ale mecanismului de acţiune sunt atribuite interacţiunii acidului salicilic prezent în afine, care potenţează efectul warfarinei, cu risc de dezvoltare a hemoragiei⁽⁸⁾.

S-a constatat că şi compuşii sucului de lămâie şi pomelo manifestă interacţiuni medicamentoase similare cu cele ale grepfrutului, în special prin inhibarea CYP3A4 intestinal. Recent s-a dovedit că şi sucul de tomate, inofensiv la prima vedere, are o acţiune inhibitoare asupra CYP-3A4 intestinal, iar la administrarea concomitentă cu midazolamul sunt modificate proprietăţile farmacocinetice ale acestuia⁽¹⁾.

Trebuie menţionat că enzimele microzomale variază cantitativ de la o persoană la alta şi este determinat ereditar⁽¹²⁾. În consecinţă, şi proprietăţile aceluiaşi medicament, administrat la pacienţi diferiţi concomitent cu sucurile, pot fi diferite.

Cercetările de pe parcursul mai multor decenii au demonstrat că sucul de grepfrut poate creşte toxicitatea anumitor medicamente în organism. Riscul este real şi poate să se manifeste destul de semnificativ chiar la administrarea a mai puţin de 200 ml de suc, cu creşterea de 2-3 ori a concentraţiei de medicamente în organism, ajungând până la pragul toxic⁽⁵⁾.

De exemplu, dacă pacientul consumă sucul de grepfrut în timpul tratamentului cu statine (medicamente pentru micşorarea nivelului de colesterol în sânge), o mare parte din medicament este reţinut în organism, cu risc crescut de leziuni hepatice şi musculare, care poate duce, în final, la insuficienţă renală^(2-4).

Conform datelor Food and Drug Administration (FDA) medicamentele antiaritmice (amiodaronă), statinele (simvastatină, atorvastatină, pravastatină), betablocantele (atenolol, celiprolol şi talinolol), blocantele canalelor de calciu (nifedipină), fluorochinolonele (ciprofloxacină, levofloxacină), antifungicele (itraconazol), citotoxicele (ciclosporină), H1-antihistaminicele (fexofenadină), anxioliticele (buspiron) pot interacţiona cu sucul de grepfrut şi pot cauza probleme grave sănătăţii. Severitatea interacţiunii poate fi diferită în funcţie de persoană, medicament şi de cantitatea de suc de grepfrut consumată concomitent⁽²⁾. Medicamente cu interacţiuni semnificative cu sucul de grapefut sunt: felodipina, estrogenii, simvastatina, cvetiapina, oxicodonul, zolpidemul şi cafeina. S-a dovedit că sucul de grepfrut inhibă CYP3A4, enzimă microzomală hepatică responsabilă de inactivarea a aproximativ 40 de medicamente⁽⁴⁾.

D. Bailey şi colab. determină interacţiunile medicament‑suc de grepfrut cu risc foarte mare şi efectele adverse dependentede doză, prezentate în tabelul 1⁽⁵⁾.

Dovezile recente demonstrează că, alături de sucul de grepfrut, şi alte sucuri de fructe, în special cel de mere şi cel de portocale, pot modifica în mod semnificativ eficacitatea mai multor medicamente⁽⁶⁾. Se presupune că aceste sucuri inhibă transportorii de recaptare renală şi transportorii de anioni organici OAT, ceea ce poate creşte concentraţia plasmatică a medicamentelor a căror excreţie este dependentă de OAT, iar prin inhibarea glicoproteinei P, poate creşte expunerea la alte medicamente transportate de glicoproteina P, care sunt mai sensibile la inhibarea intestinală a glicoproteinei P, de exemplu etexilatul de dabigatran⁽⁸⁾.

Medicamente cu interacţiuni semnificative cu sucul de mere şi de portocale: atenolol, digoxină, aliskiren, rosuvastatină, eritromicină, tiroxină. Conform datelor dr. Geraldine Moses, anumite medicamentele interacţionează cu sucul de grepfrut, cu sucul de mere şi cu sucul de portocale⁽⁷⁾.

Din toate cele expuse mai sus, putem trage concluzia că persoanele care primesc tratament medicamentos ar trebui să consulte medicul înainte de a lua medicamente cu sucuri de fructe sau fructe întregi. Şi totuşi, luând în consideraţie faptul că multe interacţiuni nu sunt încă pe deplin cunoscute, pacienţii ar trebui să primească medicamentele numai cu apă, pentru a evita orice fel de interacţiuni posibile, care să ducă la diminuarea eficacităţii tratamentului, cu pierderea timpului preţios, cât şi, în unele cazuri, la dezvoltarea supradozării medicamentoase, cu risc major pentru viaţă^(3-6).