Virusul Papilloma Uman (sau HPV, Human Papillomavirus) cunoscut ca fiind responsabil de cancerul de col uterin este un virus ce infectează atât celulele epiteliale de la nivelul pielii, cât şi de la nivelul mucoaselor. Infecţia cu HPV poate provoca leziuni precanceroase, însă acest risc este unul destul de mic, excepţie făcând infectarea cu HPV ce se transmite sexual. De asemenea, s-a demonstrat fără nici un dubiu implicarea acestor virusuri în producerea cancerului de col uterin.
Virusurile nu pot fi cultivate în culturi de celule convenţionale, iar testele serologice efectuate au arătat o precizie limitată. Infecţia cu HPV este urmată de un răspuns imun umoral împotriva proteinei majore cu anticorpi rămaşi detectabili, serologia existentă neputând distinge între infecţiile prezente şi cele trecute. Prin urmare, diagnosticul precis al infecţiei HPV se bazează pe detectarea acizilor nucleic virali(1).
Studiile de prevalenţă HPV în diferite populaţii la nivel mondial au arătat o gamă largă de rate de pozitivitate(2). În general, prevalenţa HPV este mai mare la femeile tinere, comparativ cu femeile cu vârste de peste 30 de ani. Majoritatea infecţiilor cu HPV la femeile tinere se rezolvă spontan, cel mai adesea într-o perioadă de 24 de luni(3). Rezultatul studiilor epidemiologice se poate datora mai multor factori importanţi. În primul rând, se pare a fi marcantă diferenţa în prevalenţa HPV la diferitele populaţii cu privire la vârstă, frecvenţa anomaliilor citologice şi diversitatea de genotipuri de HPV. În al doilea rând, au fost folosite mai multe tehnici de prelevare de probe şi de detectare a HPV-ADN, cu diferite sensibilităţi şi specificităţi care pot avea un impact semnificativ asupra ratelor de detecţie(4).
Istoria infecţiei cu HPV, modul de transmitere a virusului, dezvoltarea infecţiei persistente, inclusiv clearance-ul virusului şi interacţiunea cu sistemul imun, sunt numai parţial cunoscute. În prezent, nu există o definiţie pentru stabilirea infecţiei persistente cu HPV. Cu toate acestea, detectarea HPV-ADN în probe consecutive ar trebui să includă o analiză amănunţită pentru a confirma persistenţa aceluiaşi virus în timp. Astfel, studii epidemiologice extinse sunt necesare pentru a detecta cancerul de col uterin la nivel mondial şi de a evalua distribuţia geografică a genotipurilor de HPV. Având în vedere heterogenitatea substanţială de HPV şi relevanţa clinică a subtipurilor specifice, instrumente moleculare specifice vor fi necesare pentru depistarea precoce a infecţiei cu HPV, scăzând astfel şansele de malignizare.
Date noi şi interesante vin din studiile asupra transmiterii materno-fetale a virusului HPV, ceea ce poate deschide perspective interesante de conduită şi terapie.