SINTEZE

Importanţa testării în infecţia cu HIV

 The importance of HIV testing

First published: 09 ianuarie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Inf.52.4.2017.1378

Abstract

Although preventive measures were implemented worldwide, the number of cases of HIV infection still remains high. In addition, currently there is a large number of undiagnosed cases, which represent an important source of infection. It is important to identify the groups at risk and it is necessary that those individuals be aware of the risk of contracting the infection. Early diagnosis of infection is associated with better prognosis.

Keywords
HIV infection, diagnosis

Rezumat

Cu toate că, la nivel mondial, au fost implementate măsuri de prevenție, numărul cazurilor de infecție cu HIV rămâne crescut. În plus, în prezent există un număr semnificativ de cazuri nediagnosticate. Acestea reprezintă o sursă importantă de infecție. Este esențială identificarea grupurilor la risc și este necesar ca acele persoane să fie conștiente de riscul de contractare a infecției. Diagnosticarea precoce a infecției se asociază cu un prognostic mai bun.

Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) rămâne în continuare o problemă importantă de sănătate publică. La nivel mondial, 36,7 milioane de indivizi sunt infectați cu HIV, în Africa subsahariană înregistrându-se 65% dintre cazurile noi. Numărul deceselor ca urmare a infecției rămâne în continuare ridicat, în 2015 fiind raportate 1,1 milioane(1). Conform recomandărilor Centrului de Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), toți indivizii cu vârste între 13 și 64 de ani trebuie testați cel puțin o dată în cursul vieții, iar indivizii aflați la risc înalt (homosexuali, bisexuali etc.) trebuie testați cel puțin anual(2).

Pentru o treime dintre cazurile noi de infecție cu HIV, sursa de infecție este un caz nediagnosticat încă(3). Statisticile din SUA arată că un procent important dintre persoanele infectate cu HIV nu sunt conștiente de acest fapt, reprezentând o importantă sursă de infecție. Totuși, s-au realizat progrese în această direcție și campaniile de testare implementate au condus la rezultate favorabile, astfel că în 2014 aproximativ 85% dintre cei infectați erau conștienți de acest fapt, ținta națională fiind de 90% în 2020. Se pare că factori precum stigmatizarea, teama și discriminarea pot fi implicați în întârzierea diagnosticului(4).

În ceea ce privește testarea pentru HIV, sunt trei modalități principale de abordare, și anume: testare diagnostică în cazul pacienților care prezintă semne și simptome care pledează pentru diagnosticul de infecție cu HIV, realizarea unei testări țintite care se adresează subiecților care prezintă factori de risc asociați și testarea, ca modalitate de screening pentru pacienții aparent sănătoși, fără simptome(5).

Întârzierea diagnosticului în cazul celor infectați cu virusul HIV este o problemă frecventă. Se estimează că, actualmente, există un număr semnificativ crescut de indivizi infectați cu HIV încă nediagnosticați(6). Astfel, în 2014, 17,1 milioane nu erau conștienți de acest fapt. Un studiu realizat în Brazilia, care a inclus 11052 de subiecți cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, a evidențiat că 55,3% dintre femei și 72,7% dintre bărbați nu fuseseră niciodată testați pentru infecția cu HIV(7).

Trebuie avut în vedere că, atunci când infecția este depistată în stadiile incipiente, este mai ușor de tratat, în stadiile avansate prognosticul fiind mai rezervat(6). Un studiu realizat de CDC a pus în evidență că 38% dintre cei care au fost diagnosticați cu infecție cu HIV, într‑un an au progresat către SIDA, ceea ce atrage atenția asupra efectelor întârzierii diagnosticului(8). Prezentarea tardivă se asociază cu un risc crescut de mortalitate și morbiditate(9). De asemenea, conform unui studiu realizat în Marea Britanie, rata mortalității la un an în rândul pacienților diagnosticați într-un stadiu avansat al infecției (limfocite CD4 sub 200 celule/µL) a fost de șase ori mai mare. În rândul acestor pacienți, în primul an rata dezvoltării semnelor și simptomelor specifice stadiului SIDA a fost de 35%, crescând la aproximativ 50% la cei cu limfocite CD4 sub 50 celule/µL. Astfel, Kozak și colaboratorii concluzionează că diagnosticul tardiv și prezentarea tardivă pentru inițierea tratamentului reprezintă cei mai importanți factori de risc pentru deces din cauza SIDA(10).

Cunoașterea statusului cu privire la infecția cu HIV cât mai timpuriu aduce beneficii atât pentru pacientul infectat, având în vedere că tratamentul antiretroviral inițiat precoce oprește distrugerea sistemului imun și scade încărcătura virală, dar și pentru societate, scăzând rata de transmitere a infecției. Astfel, un studiu a arătat o scădere cu 53% a numărului de contacte sexuale neprotejate în rândul celor conștienți de statusul lor, față de cei care nu erau conștienți(11).

De-a lungul timpului au fost imaginate și folosite mai multe programe care aveau același scop, și anume testarea indivizilor pentru HIV. Printre acestea se numără voluntary counselling and testing (VCT), provider-initiated testing and counselling (PITC), și home-based HIV counselling and testing (HBCT). O regiune în care este foarte importantă implementarea unor astfel de programe este Africa de Sud, unde numărul cazurilor este ridicat. Un grup aflat la risc sunt adolescenții. Astfel, Madiba și colaboratorii au realizat un studiu în Africa de Sud pentru a evalua acceptabilitatea implementării programului de testare și consiliere pentru HIV în licee. Autorii au observat un nivel crescut de acceptabilitate, rezultat promițător pentru programele de prevenție(12).

La nivel european, procentul indivizilor nou diagnosticați cu infecție cu HIV care se prezintă tardiv pentru diagnostic variază între 12% și 60%, iar studiile în acest sens sunt destul de puține(13). De exemplu, un studiu realizat în Germania în 2012, care a inclus 22925 de subiecți, a arătat că 49,5% primeau un diagnostic tardiv. În ceea ce privește prezentarea pentru tratament, cifrele au fost asemănătoare(9). Cercetarea condusă de Widgren a pus în evidență că diagnosticul precoce a fost mai frecvent la homosexuali decât la heterosexuali. Diagnosticul tardiv a fost înregistrat cu precădere la imigranți și la cei cu risc scăzut de infecție cu HIV(13). Studii realizate în mai multe țări din Europa (Franța, Spania, Italia), dar și în SUA au identificat factori comuni implicați în diagnosticul tardiv, printre cei mai importanți numărându-se vârsta mai înaintată și statutul de imigrant(9).

Un studiu realizat în Peru, care a avut ca țintă bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați (engl.: men who have sex with men – MSM), a pus în evidență că aproape jumătate dintre aceștia nu au fost niciodată testați pentru HIV și, într-un procent asemănător, nu au folosit prezervativul la ultimul act sexual. Principalele motive pentru care nu au efectuat nicio testare pentru HIV au fost teama de un rezultat pozitiv și necunoașterea locurilor unde se poate efectua un astfel de test, rezultate care atrag atenția asupra necesității unor campanii de informare, având ca țintă grupurile aflate la risc ridicat de contractare a infecției(14).

În concluzie, diagnosticarea precoce a infecției cu HIV este foarte importantă, având implicații majore asupra evoluției bolii, dar și asupra transmiterii infecției în populație. Rezultatele actuale atrag atenția asupra necesității implementării unor programe de informare și de testare pentru infecția cu HIV.

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. https://www.cdc.gov/actagainstaids/basics/testing.html.
  2. Recommendations for HIV Screening of Gay, Bisexual, and Other Men Who Have Sex with Men - United States, 2017:66(31);830–832.
  3. https://www.cdc.gov/hiv/testing/index.html.
  4. Dailey AF. Vital Signs: Human Immunodeficiency Virus Testing and Diagnosis Delays ‑ United States. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report. 2017;66.
  5. Darling KE, Hachfeld A, Cavassini M, et al. Late presentation to HIV care despite good access to health services: current epidemiological trends and how to do better. Swiss medical weekly. 2016;146(w14348):w14348.
  6. Graham JL, Grimes RM, Slomka J, et al. The role of trust in delayed HIV diagnosis in a diverse, urban population. AIDS and Behavior. 2013;17(1):266-73.
  7. Barros CR, Zucchi EM, Schraiber LB, França Junior I. Individual-and contextual-level factors associated with client-initiated HIV testing. Revista Brasileira de Epidemiologia. 2017;20:394-407.
  8. Late HIV testing – 34 states, 1996‑2005. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. Jun 26; 2009 58(24):661‑665.
  9. Zoufaly A, Heiden M, Marcus U, et al. Late presentation for HIV diagnosis and care in Germany. HIV medicine. 2012;13(3):172-81.
  10. Kozak M, Zinski A, Leeper C, Willig et al. Late diagnosis, delayed presentation and late presentation in HIV: proposed definitions, methodological considerations and health implications. Antivir Ther. 2013;18(1):17-23.
  11. DiNenno EA, Prejean J, Irwin K, et al. Recommendations for HIV screening of gay, bisexual, and other men who have sex with men ‑ United States, 2017. MMWR Morb Mortal Wkly Rep 2017;66:830‑2. 
  12. Madiba S, Mokgatle M. "Students want HIV testing in schools"; a formative evaluation of the acceptability of HIV testing and counselling at schools in Gauteng and North West provinces in South Africa. BMC public health. 2015;15(1):388.
  13. Widgren K, Skar H, Berglund T, et al. Delayed HIV diagnosis common in Sweden, 2003–2010. Scandinavian journal of infectious diseases. 2014;46(12):862-7.
  14. Blas MM, Alva IE, Cabello R, et al. Risk behaviors and reasons for not getting tested for HIV among men who have sex with men: an online survey in Peru. PLoS One. 2011;6(11):e27334.

Articole din ediţiile anterioare

SINTEZE | Ediţia 2 / 2016

Infecţiile nosocomiale

Vasilica Ungureanu

Infecțiile contractate în spital reprezintă o complicație serioasă, o problemă importantă de sănătate publică, destul de des întâlnită pe întreg gl...

16 aprilie 2016
SINTEZE | Ediţia 2 54 / 2018

Manifestări cutanate în infecţii bacteriene sistemice

Simona Roxana Georgescu, Mădălina Irina Mitran, Cristina Iulia Mitran, Mircea Tampa, Maria Isabela Sârbu, Mircea Ioan Popa

Leziunile cutanate pot reprezenta indicii ale unei infecţii bacteriene sistemice. Tegumentul este uşor de examinat, de aceea este importantă cunoaş...

26 iunie 2018
STUDII ORIGINALE | Ediţia 2 50 / 2017

Limitele diagnosticului de laborator în toxocaroza umană

Carmen Michaela Crețu, Mădălina Preda, Patricia Mihăilescu, Florin-Dan Popescu, Camelia Elena Berghea, Gabriela-Loredana Popa

Toxocaroza reprezintă o boală parazitară produsă de larvele de nematode Toxocara canis și Toxocara cati, care au ca gazdă definitivă animalele, dar...

11 iulie 2017

Infecţii intestinale ale epocii moderne: diareea călătorului, prin lupa microbiologului

Gabriela-Loredana Popa, Mădălina Preda, Silvana-Adelina Gheorghe

Diareea călătorului (DC) este una dintre cele mai frecvente boli întâlnite la persoanele care călătoresc din zone industrializate în țări în curs d...

15 ianuarie 2016