Impactul legislativ asupra imunizărilor sezoniere antigripale

Introducere

Începând cu sezonul rece 2023/2024, în România a fost implementată o nouă modalitate de abordare a vaccinării antigripale. Această noutate a constat în administrarea vaccinului antigripal atât în cabinetul medicului de familie, cât şi în farmaciile autorizate, iar vaccinul antigripal a putut fi achiziţionat de către populaţie printr-o reţetă simplă sau compensată eliberată de medicul de familie.

Aceste campanii anuale se datorează faptului că gripa este o boală virală acută transmisibilă, care afectează tractul respirator superior şi inferior. Infecţia virală poate fi cauzată de un spectru larg de virusuri gripale, motiv pentru care anual sunt actualizate vaccinurile în funcţie de tulpinile virale circulante. Contagiozitatea are loc din cauza faptului că virusurile gripale sunt transmisibile prin intermediul picăturilor respiratorii expulzate din cavitatea orală şi din sistemul respirator în timpul tusei, al vorbirii şi al strănutului.

Gripa este o infecţie respiratorie acută cauzată de un virus ARN din familia Orthomyxoviridae. Există trei tipuri distincte de virusuri gripale: A, B şi C^(1,2). Dintre acestea, tipul A este înalt virulent, iar tipul B are o patogenitate mai redusă. Aceste două tipuri de virus gripal sunt implicate anual în epidemii sezoniere. Cel de-al treilea, tipul C de virus gripal, este mai puţin frecvent, iar acesta nu produce epidemii⁽³⁾.

Epidemiologie

Gripa sezonieră apare îndeosebi în lunile reci din regiunile temperate. Principalul mod de transmitere este prin inhalarea particulelor respiratorii de către persoanele infectate^(4,5). Perioada tipică de incubaţie este de 24 de ore până la 48 de ore. Pacienţii devin purtători infecţioşi înainte cu una sau două zile înainte de apariţia simptomelor şi de la cinci zile până la şapte zile postinfecţie. Copiii şi persoanele imunodeprimate pot prezenta o excreţie virală prelungită^(6,7).

Populaţiile cu risc crescut pentru infecţia cu virusul gripal şi/sau complicaţii grave sunt persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (această categorie fiind responsabilă de peste 90% din decesele asociate infecţiei gripale), pacienţii cu boli cronice, femeile însărcinate (prezintă un risc de internare în spital de şapte ori mai mare decât populaţia generală), copiii (prezintă un risc de infectare de două-şase ori mai mare decât populaţia generală) şi personalul medico-sanitar, deoarece acesta poate contracta şi transmite infecţia la persoanele vulnerabile^(8,9,10).

Gripa evoluează sezonier, începând cu lunile de toamnă-iarnă, putând avea caracter epidemic sau pandemic^(11,12). În zonele tropicale, însă, gripa este prezentă pe tot parcursul anului. Activitatea gripală atinge un vârf în timpul lunilor de iarnă, în emisfera nordică, iar focarele de gripă apar de obicei în perioada octombrie-martie. În emisfera sudică, focarele de gripă apar între luna aprilie şi luna august⁽¹⁾.

Aspecte clinice ale infecţiei gripale

În general, simptomele infecţiei cu virusul gripal prezintă un debut brusc^(13,14). Simptomatologia clinică variază în funcţie de vârstă, comorbidităţi, starea de vaccinare şi imunitatea naturală la virusul gripal⁽¹⁾. Populaţia prezintă următoarele simptome: febră, frisoane, cefalee, tuse, mialgii, odinofagie, rinoree, senzaţie de nas înfundat, fatigabilitate, vărsături şi diaree, acestea din urmă fiind mai frecvente la pacienţii pediatrici⁽¹⁵⁾.

Diagnosticul pozitiv

În scopul stabilirii diagnosticului pozitiv al infecţiei gripale sunt utile anamneza epidemiologică, simptomatologia pacientului şi rezultatele paraclinice.

Complicaţiile gripei

Complicaţiile respiratorii sunt cele mai frecvente şi grave ale infecţiei gripale. Aceste complicaţii includ pneumonia gripală, suprainfecţia cu bacterii şi fungi, sindromul de detresă respiratorie sau exacerbarea bolii preexistente⁽¹⁶⁾. La populaţia pediatrică pot să apară drept complicaţii: crupul, bronşiolita, traheita şi otita medie^(17,18,19). Frecvent, la copii apare coinfecţia cu alte virusuri respiratorii^(20,21).

Complicaţiile nonrespiratorii. Pacienţii de toate vârstele care suferă de gripă pot prezenta deshidratare sau exacerbarea bolilor cronice preexistene. Complicaţiile cardiace ale gripei includ: miocardită, pericardită, cardiopatie ischemică acută, insuficienţă cardiacă. Ultimele două complicaţii apar la pacienţii cu boli cardiovasculare existente^(22,23). Complicaţiile neurologice sunt descrise la scurt timp după debutul simptomatologiei gripale sau cu debut în a doua săptămână, cum ar fi encefalopatia, encefalita, mielita transversă sau encefalomielita acută diseminată^(24,25). Gripa poate precipita convulsii febrile la pacienţii pediatrici şi status epilepticus la persoanele cu tulburări convulsive⁽²⁶⁾.

Complicaţii mai rare sunt sindromul Guillain-Barré⁽²⁷⁾ şi sindromul Reye (copii cu expunere la salicilaţi), mai frecvent asociat cu virusul gripal B decât cu virusul gripal A⁽²⁸⁾.

Diagnosticul diferenţial

Cel mai frecvent diagnostic diferenţial se face între gripă şi faringită. Faringita poate avea ca etiologie atât infecţiile virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr, virusul herpes simplex, citomegalovirus, virusul sinciţial respirator, coronavirusul, virusul influenzae sau parainfluezae, cât şi infecţiile bacteriene: Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A). Pentru diagnosticarea faringitei streptococice este utilă efectuarea testului rapid de detectare a antigenului, iar pentru identificarea tipului patogen sunt necesare un exsudat faringian şi cultură⁽²⁹⁾.

O altă provocare a diagnosticului diferenţial este reprezentată de SARS-CoV-2. Atât virusul gripal, cât şi SARS-CoV-2 sunt infecţii contagioase, cu transmitere pe cale aeriană. Ambele virusuri pot prezenta simptome comune, precum febră, frisoane, congestie nazală, tuse, mialgii, odinofagie sau fatigabilitate. Gripa se diferenţiază de COVID-19 prin gradul de contagiozitate şi perioada de incubaţie, care este mai scurtă la gripă, în jur de unu-patru zile, iar la COVID-19 este între două şi 14 zile. Anumite simptome, precum anosmia şi ageuzia, pot ajuta la diferenţierea COVID-19 de gripă⁽³⁰⁾.

Profilaxia gripei

Cea mai importantă modalitate de prevenţie a infecţiei gripale o reprezintă vaccinarea antigripală anuală⁽³¹⁾. Anual, prin vaccinul antigripal se oferă protecţie împotriva tulpinilor A (H1N1), A (H3N2) şi a unuia sau două tipuri de virus gripal B. Vaccinarea anuală împotriva gripei este recomandată deoarece imunitatea scade pe parcursul anului şi are loc devierea antigenică a virusurilor gripale circulante. Cele mai multe vaccinuri răspândite la nivel mondial sunt vaccinurile tetravalente. Există şi vaccinuri trivalente, conţinând cele două tulpini de virus gripal A şi o linie de virus gripal B⁽³²⁾.

Conform legislaţiei în vigoare, populaţia aflată în grupele de risc, care îndeplineşte criteriile de eligibilitate pentru prescripţia medicală, sunt: copiii cu vârsta mai mare sau egală cu 6 luni şi copiii sub 19 ani, gravidele, persoanele cu vârsta de peste 45 de ani sau sub 65 de ani, fără boli cronice, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, personalul medico-sanitar şi auxiliar. Alte categorii beneficiare sunt persoanele cu vârsta de peste 19 ani şi sub 65 de ani care au cel puţin una dintre următoarele boli cronice: obezitate, boli cardiovasculare, pulmonare, neurologice,  hepatopatie, boli metabolice, malformaţii congenitale, neoplazii, terapii imunosupresoare, transplant, boli autoimune, asplenie sau infecţie HIV/SIDA⁽³³⁾.

Materiale şi metodă

Am utilizat un chestionar format din 11 întrebări la care au răspuns 30 de medici de familie, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, din judeţul Mureş, în cadrul unui eveniment medical desfăşurat în martie 2024. Pe baza acestui chestionar, s-au urmărit atitudinea medicilor faţă de vaccinarea antigripală şi impactul pe care l-a avut modificarea legislaţiei intrate în vigoare din sezonul rece 2023-2024 privind vaccinarea antigripală.

Rezultate

Răspunsurile furnizate de medicii de familie au fost centralizate şi prelucrate statistic, iar rezultatele au fost prezentate prin intermediul unor grafice.

Majoritatea respondenţilor (60%) au fost medici de familie care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban.

87% dintre medicii de familie au recomandat vaccinarea antigripală pacienţilor aflaţi în grupele de risc, iar 13% dintre aceştia au recomandat vaccinarea antigripală doar pacienţilor fără contraindicaţii.

Majoritatea medicilor de familie (83,33%) şi-au informat toţi pacienţii cu privire la modificările legislative privind vaccinarea antigripală, în timp ce 16,67% dintre medicii de familie chestionaţi au informat doar pacienţii aflaţi în grupele de risc.

53% dintre medicii de familie care au participat la sondaj au fost decişi să se imunizeze în acest sezon gripal, în timp ce 47% nu au optat pentru imunizarea proprie.

În ceea ce priveşte rata vaccinării antigripale din acest sezon gripal faţă de anii precedenţi, 20% dintre respondenţi consideră că acest sezon gripal a fost un succes faţă de anii precedenţi, pe când 20% dintre aceştia au menţionat că a fost un succes doar la pacienţii aflaţi în grupele de risc, iar 60% dintre respondenţi nu consideră că a existat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte rata de vaccinare antigripală.

Toate răspunsurile oferite de medicii de familie chestionaţi au arătat că nu au existat reacţii adverse postvaccinare.

23,33% dintre răspunsurile oferite de respondenţi au subliniat că, odată cu modificarea legislaţiei privind vaccinarea antigripală, pacienţii aflaţi în grupele de risc au prezentat o rată mai crescută de vaccinare, pe când 60% dintre respondenţi nu au constatat o rată mai crescută de vaccinare la pacienţii aflaţi în grupele de risc, iar proporţia celor nehotărâţi a fost de 16,67%.

În privinţa ratei de vaccinare antigripală, prin modificările legislative, 16,67% dintre respondenţi consideră că rata de vaccinare a crescut, dar 56,66% dintre ei nu consideră că au fost schimbări în ceea ce priveşte rata de vaccinare, iar la polul opus, 26,66% dintre medicii de familie chestionaţi au fost nehotărâţi.

56,66% dintre medicii de familie chestionaţi au avut pacienţi care au dezvoltat forme medii sau severe de boală, dar care nu au dorit să se vaccineze, pe când 43,33% nu au avut astfel de cazuri.

Referitor la măsurile ce ar trebui luate în considerare pentru a creşte rata de vaccinare antigripală în următorul sezon gripal, 56,66% dintre medicii de familie au considerat că nu sunt necesare alte măsuri, pe când, la polul opus, 43,33% au considerat că prin mediatizare (TV, radio) ar putea creşte rata de vaccinare.

Referitor la medicii prescriptori, conform legislaţiei, răspunsurile respondenţilor au indicat medicii de familie în proporţie de 32,35%, pe când 22,05% din răspunsuri au evidenţiat medicii prescriptori ca fiind orice medic cu atestat de vaccinologie. Medicii pediatri au fost nominalizaţi de către 19,12% dintre răspunsurile oferite, iar medicii de boli infecţioase, de 16,18%, în timp ce medicii epidemiologi, de 10,29%.

Concluzii

Actele normative pot influenţa rata de imunizare a populaţiei, iar optimizarea acestora se poate face pe baza comunicării dintre decidenţii politici şi personalul medical, care poate observa din punct de vedere practic atât beneficiile, cât şi dificultăţile pe care le generează modificările legislative. Având în vedere rata de imunizare a medicilor de familie care au răspuns la acest chestionar, se poate observa o atitudine rezervată a acestora în ceea ce priveşte vaccinarea antigripală, iar această atitudine poate să afecteze rata globală a imunizării.   

Autor pentru corespondenţă: Emese Orban E-mail: orban.emese@yahoo.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.