Femei celebre în stomatologie – secolele XVIII-XIX

Introducere

După cum am arătat deja şi în prima parte a acestui material, emanciparea femeilor, atât în Europa, cât şi în SUA, a început cu adevărat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Astfel, într-o primă etapă, femeia a reprezentat elementul de bază în ceea ce priveşte însăşi existenţa familiei. Concret, femeia nu avea voie să fie un element fundamental în asigurarea suportului financiar al unei familii, acest lucru neputând fi realizat decât de membrii familiei de sex masculin^(1,2).

În fapt, Primul Război Mondial a fost cel mai important eveniment istoric ce a adus femeia într-o ipostază inedită. În urma încorporării în armată a majorităţii bărbaţilor apţi fizic cu scopul de a lupta pe front, aproape toate îndatoririle acestora au fost preluate de către mamele, soţiile şi/sau fiicele lor. Ulterior, după încheierea acestei mari conflagraţii mondiale, femeile au dobândit şi dreptul de a practica profesii care altădată le erau cu desăvârşire interzise.

Printre profesiile care le-au fost interzise mult timp femeilor, acestea fiind practicate cu precădere de reprezentanţii sexului masculin, se numără şi profesia de medic stomatolog sau medic dentist. În continuare, în baza aceluiaşi studiu amplu de bibliotecă, am continuat să aducem în atenţia dumneavoastră scurte biografii ale unor reprezentante ale sexului frumos care au fost primele care au practicat în lume profesia de medic dentist şi/sau medic stomatolog.

Date generale

1. Henriette Hirschfeld-Tiburtius (1834-1911). Categoric, una dintre cele mai importante reprezentante ale sexului feminin care au activat în domeniul stomatologiei a fost Henriette Hirschfeld-Tiburtius^(2,3-7). Reprezentantă a uneia dintre cele mai importante puteri ale lumii, nu doar militară, ci şi economică, şi anume Imperiul Prusac, îndrăzneaţa femeie a fost nu doar o specialistă în stomatologie extrem de iscusită, ci şi una dintre cele mai importante militante pentru emanciparea femeilor din Prusia.

Concret, practicând stomatologia într-un stat cu reguli foarte stricte, condus în cea mai mare parte a timpului de către un cancelar cu principii extrem de rigide, nimeni altul decât marele Otto von Bismarck, Henriette Hirschfeld-Tiburtius, o femeie foarte dură, dar perfect integrată în acele vremuri, a fost nevoită să practice stomatologia într-o societate monotonă şi opacă, unde femeia era aservită în totalitate problemelor familiale, precum şi unor obligaţii mai mult sau mai puţin solicitante ale comunităţii din care făcea parte.

Henriette Hirschfeld-Tiburtius s-a născut la data de 14 februarie 1814 în localitatea Westerland din insula Sylt din Prusia, fiind al treilea copil al pastorului luteran Pagelsen^(2,3-7).

Pentru a putea oferi copiilor săi o situaţie mai prosperă, viaţa pe insula Sylt fiind extrem de grea, pastorul Pagelsen s-a mutat cu familia în Prusia continentală, unde posibilităţile pentru un trai decent erau mult mai variate. Astfel, tânăra Henriette, la vârsta de doar 19 ani, s-a căsătorit cu un prosper proprietar de terenuri, Christian Hirschfeld, cu 11 ani mai în vârstă. Cuplul proaspăt căsătorit a gestionat o fermă lângă oraşul Kiel, un important oraş-port la Marea Baltică. Din păcate, lipsa de experienţă financiară a cuplului şi patima pentru băutură a lui Christian Hirschfeld au dus nu doar la un faliment financiar al proaspetei familii, dar şi foarte rapid la producerea unui divorţ cu mari probleme pentru tânăra Henriette^(2,3-7).

În consecinţă, liberă, dar foarte săracă, viitoarea specialistă în dentistică s-a mutat în Berlin, o capitală extrem de prosperă a Imperiului Prusac, pentru a-şi câştiga existenţa. Întâmplarea a făcut ca Henriette Hirschfeld-Tiburtius să citească în presa vremii un articol extrem de interesant, care povestea cu lux de amănunte cum surorile de naţionalitate britanică Elizabeth şi Emily Blackwell, după ce au parcurs studii de medicină, res­pectiv de stomatologie în SUA, au fost lăsate să practice această nobilă profesie chiar în statul american New York^(2,18-22). Şi cum durerile de dinţi o chinuiseră adesea în copilărie şi în adolescenţă, iar tratamentul stomatologic ce îi fusese oferit i s-a părut unul brutal şi foarte empiric, tânăra Henriette a luat o decizie radicală şi extrem de curajoasă pentru acele vremuri tulburi: să călătorească în Statele Unite ale Americii şi să studieze stomatologia în cadrul Colegiului de Chirurgie Dentară din Pennsylvania^(2,3-7).

Cum în Prusia la acel moment studiul stomatologiei în universităţile de stat nu exista, şi cum femeilor le-a fost efectiv interzis accesul la studii universitare de orice fel până la începutul secolului XX, Henriette Hirschfeld-Tiburtius a plecat singură către Statele Unite ale Americii, mai precis în oraşul Philadelphia, unde, cu foarte mare greutate şi după mai multe încercări, a reuşit să fie admisă în luna octombrie a anului 1867 în cadrul prestigioasei instituţii de învăţământ medical superior americane Colegiul de Chirurgie Dentară din Pennsylvania (Pennsylvania College of Dental Surgery)^(2,3-7).

Dar, după cum am amintit deja, Henriette Hirschfeld-Tiburtius s-a dovedit o femeie dintr-o consistenţă mult mai dură faţă de femeile cu care avuseseră de-a face până atunci cadrele didactice şi studenţii care activau în cadrul Colegiului de Chirurgie Dentară din Pennsylvania: a dovedit o perseverenţă extraordinară, a învăţat limba engleză într-un timp record şi a absolvit la data de 27 februarie 1869, la vârsta de 35 de ani, devenind astfel prima femeie care a terminat un colegiu de chirurgie dentară cu durata de doi ani în SUA^(2,3-7).

Ambiţia, perseverenţa, dar mai ales îndemânarea în efectuarea procedurilor de stomatologie au făcut-o pe Henriette Hirschfeld-Tiburtius să fie respectată şi admirată nu doar de colegii săi de sex masculin de pe tărâm american, dar şi de pacienţi. Concret, aceasta a devenit un simbol în lupta de emancipare a femeii atât din SUA, cât şi, ulterior, din Europa.

Reîntoarcerea şi reintegrarea socială a Henriettei Hirschfeld-Tiburtius în Prusia, mai exact în oraşul-capitală Berlin, au fost relativ dificile. Cu toate acestea, proaspăta specialistă în chirurgie dentară şi-a deschis un cabinet privat de stomatologie împreună cu o altă curajoasă colegă, tot o pionieră în stomatologie, Franziska Tiburtius (aceasta nu avea studii de specialitate, ulterior a urmat cursuri universitare de medicină în Elveţia), pe Behrenstrasse nr. 9, o stradă paralelă cu celebrul bulevard Unter den Linden din Berlin^(2,3-7).

Dar, conform principiilor extrem de stricte ale burgheziei germane din acea perioadă, cele două specialiste în stomatologie au tratat în marea majoritate doar femei şi copii şi doar în cazuri excepţionale au efectuat tratamente de specialitate şi pacienţilor de sex masculin. Până la urmă, cabinetul de stomatologie al celor două doamne s-a bucurat de un succes uriaş, beneficiile materiale fiind pe măsură^(2,3-7).

Ca o recunoaştere a meritelor sale deosebite, Henriette Hirschfeld-Tiburtius a devenit specialistul dentist preferat al Casei Imperiale a Prusiei, efectuând tratamente de specialitate extrem de laborioase, inclusiv Principesei Victoria Adelaide Mary Louisa, nimeni alta decât viitoarea Regină Victoria a Regatului Marii Britanii^(2,3-7).

În ceea ce priveşte viaţa personală, Henriette Hirsch­feld-Tiburtius s-a căsătorit în iarna anului 1872 cu medicul militar Karl Tiburtius, cei doi având împreună doi fii. Deşi devenise mamă şi avea o familie extrem de reuşită, Henriette Hirschfeld-Tiburtius a continuat să practice stomatologia cu aceeaşi perseverenţă. Ulterior, a convins-o pe cumnata sa, Franziska Tiburtius, să urmeze cursuri universitare de medicină în frumosul oraş Zürich din Elveţia^(2,3-7).

Henriette Hirschfeld-Tiburtius a fost o femeie de o modestie aparte, care, aparent, nu prea se potrivea cu societatea strictă şi rigidă din Prusia celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Dar, cu toate acestea, a fost şi o femeie extrem de inimoasă, foarte dură şi foarte ambiţioasă. Totodată, a fost şi o mare militantă pentru emanciparea femeilor din Prusia. Alături de cumnata sa, dr. Franziska Tiburtius, şi de colegul său, dr. Emile Lehmus, Henriette Hirschfeld-Tiburtius a mai deschis un cabinet de stomatologie într-un cartier muncitoresc al Berlinului, unde a efectuat asistenţă stomatologică socială pentru femeile fără posibilităţi financiare. Tot­odată, pentru a veni în sprijinul reprezentantelor sexului frumos fără posibilităţi materiale, aceasta a înfiinţat mai multe asociaţii caritabile, cum ar fi Asociaţia pentru Salvarea Fetelor Minore (Verein zur Rettung minorener Mädchen) şi Căminul pentru Fete în Căutarea unui Loc de Muncă (Heimathaus für stellungsuchende Mädchen)^(2,3-7).

După mai bine de 30 de ani de practică stomatologică asiduă, Henriette Hirschfeld-Tiburtius s-a retras din activitate. Din păcate, nu s-a bucurat foarte mult de perioada de pensie. S-a stins din viaţă la data de 25 august 1911 în Berlin, după o scurtă, dar foarte intensă suferinţă.

Ca o recunoaştere a abilităţilor şi a meritelor sale re­mar­ca­bile, o alee pietonală din oraşul natal Wester­land din insula Sylt poartă astăzi numele Henriettei Hirschfeld-Tiburtius. Totodată, un simpozion de stomatologie care se desfăşoară anual în Germania poartă numele acestei excepţionale femei care şi-a dedicat cu pasiune întreaga viaţă stomatologiei: Dr. Henriette Hirschfeld-Tiburtius^(2,3-7).

2. Hedvig Eleonora Ståhlberg (1858-1894). În secolul al XIX-lea, Finlanda făcea parte din Imperiul Rus (Marele Ducat al Finlandei). Ca şi în restul ţărilor lumii, şi în Imperiul Ţarist, deci şi în Finlanda, stomatologia era la acea vreme o profesie interzisă femeilor. Şi, în afară de asta, în Marele Ducat al Finlandei, dacă doreai să urmezi o profesie care impunea parcurgerea unor studii universitare, trebuia să fii posesorul unei averi considerabile.

Hedvig Eleonora Ståhlberg nu a fost finlandeză la origine, ci suedeză. S-a născut în anul 1858 în Suedia, fiind fiica unui important dentist suedez al acelei vremi, S.C. Bensow. Ca şi în alte cazuri, încă de la terminarea adolescenţei, tânăra Hedvig l-a ajutat pe tatăl său în realizarea tuturor manoperelor de stomatologie şi de pregătire a instrumentarului aferent, fiind ceea ce astăzi am numi „o asistentă medicală desăvârşită”. Aceasta s-a arătat foarte interesată în a-i urma tatălui său în profesie. Acesta a refuzat iniţial să îşi lase fiica să practice stomatologia, dar la insistenţele ei a acceptat^(8,9).

Concret, Hedvig Eleonora Ståhlberg a urmat cursuri de dentistică în Imperiul Rus, pentru ca examenul de obţinere a certificatului de specialist în dentistică să îl susţină în cadrul Academiei de Medicină Militară din Sankt Petersburg, în anul 1887^(8,9).

Ulterior, Hedvig Eleonora Ståhlberg s-a stabilit în Finlanda, a practicat stomatologia în Vyborg (oraş aflat actualmente pe teritoriul Rusiei) şi în Helsinki (actuala capitală a Finlandei), unde a fost extrem de apreciată atât pentru corectitudinea şi profesionalismul său, cât şi pentru activitatea deosebit de generoasă pe care a desfăşurat-o în rândul populaţiei foarte sărace, fără mijloace sau cu mijloace minime de subzistenţă. În anul 1893, Hedvig Eleonora Ståhlberg s-a căsătorit cu Oskar August Ståhlberg. Un an mai târziu, în anul 1894, Hedvig Eleonora Ståhlberg s-a stins din viaţă^(8,9).

Hedvig Eleonora Ståhlberg a fost prima femeie stomatolog care a practicat în Finlanda, însă era de origine suedeză şi a studiat în Imperiul Rus. Practic, prima femeie dentist din Finlanda de origine finlandeză şi care a studiat la o universitate locală a fost Anna Robina (Robbi) Karvonen, care şi-a obţinut certificatul de dentist în anul 1895^(8,9).

3. Petra Lie (1848-1907). Dacă tot am discutat în acest material despre primele prezenţe feminine care au practicat stomatologia în Suedia, Estonia şi Finlanda, nu trebuie omisă nici prima femeie care a devenit specialist în dentistică într-o altă ţară nordică, şi anume în Norvegia⁽¹⁰⁾.

Este vorba despre Petra Lie, care şi-a obţinut certificatul de dentist în anul 1872, în urma unui examen foarte sever, în care ţinta iniţială a comisiei de examinare fusese să o respingă. Concret, foarte calmă şi excelent pregătită, Petra Lie şi-a demonstrat profesionalismul în faţa comisiei de examinare, promovând acest examen, devenind astfel prima femeie dentist din Norvegia⁽¹⁰⁾.

Petra Lie a practicat cu succes stomatologia în capitala Norvegiei, Oslo, fiind primul dentist norvegian care a utilizat o maşină de găurit pentru trepanarea dinţilor, în locul instrumentarului manual clasic deja consacrat. Petra Lie s-a stins din viaţă în anul 1907⁽¹⁰⁾.

4. Margaret Caro (1848-1938). Nu putem parcurge acest material fără a aminti şi de prima femeie-dentist din Noua Zeelandă, o ţară insulară extrem de prosperă din Pacificul de Sud^(2,12-15).

Deşi nu a avut anvergura şi perseverenţa Henriettei Hirschfeld-Tiburtius în practicarea stomatologiei, Margaret Caro a fost o persoană extrem de interesantă, foarte discretă, modestă, dar care a ştiut să îşi impună punctul de vedere ferm, cu multă hotărâre^(2,12-15).

Margaret Caro a fost adepta unui stil de viaţă sănătos, mai exact, alături de membrii familiei sale, a fost adepta unui stil de alimentaţie complet vegetarian, extrem de sănătos, ceea ce probabil a contribuit şi la faptul că s-a stins din viaţă în 19 mai 1938, la venerabila vârstă de 90 de ani, un aspect remarcabil pentru acele vremuri^(2,12-15).

Concret, Margaret Caro a fost prima femeie înregistrată ca dentist în Noua Zeelandă, practicând această nobilă profesie timp de 25 de ani. Totodată, Margaret Caro a fost şi un slujitor religios extrem de conştiincios, fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea^(2,12-15).

Margaret Caro s-a născut la data de 17 decembrie 1848 în localitatea Nelson din Noua Zeelandă, fiind fiica lui Andrew şi a Margaretei Malcolm, proaspăt emigraţi din Scoţia în Noua Zeelandă. Într-o primă etapă, tânăra Margaret a fost educată în localitatea natală Nelson, la o şcoală pentru domnişoare (pension)^(2,12-15).

Ulterior, în anul 1864, la doar 16 ani, Margaret Caro s-a căsătorit cu James Selig Siegfried Caro, un medic de 32 de ani de religie iudaică, educat şi specializat în medicină în Berlin (Prusia) şi Melbourne (Australia). În următorii 16 ani, soţii Caro au locuit şi au lucrat împreună, ea ajutându-şi soţul în practicarea medicinei, în diferite regiuni ale Noii Zeelande, unele mai bogate, altele mai sărace. Cei doi au avut împreună trei fii, unul dintre aceştia, Jacob, fiind primul medic din Noua Zeelandă autorizat să administreze vaccinuri^(2,12-15).

În anul 1881, Margaret Caro a devenit prima femeie dentist înregistrată în Noua Zeelandă, des­chi­zân­du-şi un cabinet privat de stomatologie în oraşul Napier. A fost prima şi singura femeie dentist care a participat la prima conferinţă a Asociaţiei Dentiştilor din Noua Zeelandă. Totodată, Margaret Caro a fost şi o mare militantă pentru emanciparea femeilor din Noua Zeelandă. Şi acest lucru a fost recunoscut de multe dintre asociaţiile feministe din Noua Zeelandă, în luna septembrie a anului 1893, atunci când a fost acordat dreptul la vot femeilor din această ţară^(2,12-15).

5. Margarita Chorné Salazar. Ce şoc şi mai ales ce surpriză trebuie să fi fost pentru renumitul chirurg dentist din frumoasa capitală a Mexicului, oraşul New Mexico, dr. Augustin Chorné y Campos, atunci când fiica sa, Margarita Chorné Salazar, l-a anunţat că doreşte să îi urmeze în profesia de medic stomatolog. Dar, dacă pe tatăl său a reuşit să îl convingă relativ uşor asupra acestui aspect, cu mama sa a avut de dus un adevărat război în acest sens. Doamna Salazar a fost cu greu convinsă, dar, în final, părinţii au devenit principalii susţinători ai Margaritei, în demersurile acesteia de a deveni dentist practicant în Mexic. Astfel, pentru a fi dentist cu drept de practică în Mexic, tânăra Margarita trebuia să urmeze cursurile Şcolii Naţionale de Medicină (Escuela Nacional de Medicina) din Mexic, o instituţie de învăţământ superior extrem de prestigioasă, din America Latină, aflată în capitala Mexicului, oraşul New Mexico^(16-18).

Concret, Margarita Chorné Salazar provenea dintr-o familie cu mari posibilităţi financiare, fiind fiica lui Augustin Chorné y Campos, un strălucit descendent al unor bijutieri francezi emigraţi în Mexic, şi a Pazei Salazar, familia pe linie maternă fiind foarte apropiată de Casa Imperială de Habsburg, familie domnitoare la acea vreme în Imperiul Austro-Ungar. Astfel, Margarita a fost al doilea copil din cinci, în ordinea vârstei, ai familiei Chorné Salazar^(16-18).

Tânăra Margarita a primit o educaţie destul de strictă, în deplină concordanţă cu principiile religiei catolice, religie predominantă într-un Mexic care trecea printr-o serie profundă de tulburări sociale. Ulterior, Margarita Chorné Salazar a lucrat în calitate de asistentă a tatălui său, ajutându-l pe acesta cu pregătirea şi spălarea instrumentarului. Uşor-uşor, sub îndrumarea lui, tânăra domnişoară a început să execute o multitudine de manopere specifice de stomatologie. Dar, ca şi în majoritatea ţărilor din Europa şi America Latină, şi în Mexic, reprezentantelor sexului frumos le era interzisă practicarea multor profesii, printre acestea numărându-se şi stomatologia^(16-18).

Astfel, după parcurgerea studiilor universitare de medicină, la data de 18 ianuarie 1886, Margarita Chorné Salazar a susţinut examenul final pentru obţinerea dreptului de a practica stomatologia în Mexic. Practic, ea a devenit prima femeie dentist absolventă a unor studii universitare medicale de specialitate din America Latină, secondându-l pe tatăl său în cabinetul privat de stomatologie şi preluând acest cabinet după retragerea lui din activitate^(16-18).

Dar Margarita Chorné Salazar nu a fost singura reprezentantă a sexului frumos care a urmat studii universitare de specialitate şi a practicat stomatologia în Mexic în secolul al XIX-lea, o meserie permisă până la acel moment doar reprezentanţilor sexului tare. Ea a mai fost urmată în profesie de încă două colege de breaslă extrem de talentate, Cleotilde Leonida Castañeda şi Mónica Correa^(16-18).

Ca şi în cazurile anterior prezentate de femei care au practicat stomatologia în diferite ţări şi regiuni, şi Margarita Chorné Salazar a dovedit, pe lângă o manualitate extraordinară, şi o ambiţie şi perseverenţă ieşite din comun, lucruri absolut remarcabile pentru o femeie dintr-o ţară foarte religioasă, dar extrem de săracă.

6. Ida Gray (căsătorită Nelson, apoi recăsătorită Rollins) (1867-1953). Odată cu finalizarea Războiului Civil American, în 1865, an în care sclavia a fost abolită în SUA, populaţia de culoare a obţinut o serie de drepturi, mai mult sau mai puţin aplicabile imediat. Practic, reprezentanţilor populaţiei de culoare le-a fost permis accesul la studii universitare, precum şi practicarea anumitor profesii care până la acel moment le fuseseră interzise cu desăvârşire. În cadrul acestor profesii, trebuie amintite şi cele de medic, dentist etc.

Astfel, Ida Gray este considerată a fi prima femeie de culoare dentist din SUA, dar noi credem chiar din lume. Şi aici, tânăra femeie a înregistrat un dublu succes în politica de emancipare: era o reprezentantă a sexului frumos şi, totodată, o reprezentantă a populaţiei de culoare (comunitatea afro-americană) din SUA^(2,19-23).

Ida Gray s-a născut la data de 4 martie 1867 în localitatea Clarksville, Montgomery, statul american Tennessee, la puţin timp după încheierea Războiului Civil American, conflict care a marcat abolirea sclaviei în SUA. Astfel, micuţa Ida a făcut parte din prima generaţie de reprezentanţi ai populaţiei afro-americane născuţi în libertate. În fapt, Ida Gray s-a născut din mamă de culoare şi tată alb^(2,19-23).

Ida Gray a rămas orfană de mamă la o vârstă foarte fragedă, tatăl său neavând niciun rol în creşterea şi edu­ca­ţia ulterioară a fiicei sale, aceasta fiind crescută de o mătuşă, Caroline Gray, în oraşul Cincinnati, statul ame­rican Ohio. Mătuşa sa mai avea trei copii, astfel că viaţa tinerei Ida nu a fost deloc scutită de greutăţi. Deşi aceasta a lucrat o bună perioadă de timp în croitorie, Ida Gray nu şi-a neglijat deloc educaţia de bază, absolvind întâi cursurile şcolii gimnaziale şi apoi cursurile liceale în cadrul Liceului Gaines, în anul 1887^(2,19-23).

Ida Gray a fost o femeie care încă de la o vârstă foarte tânără a militat pentru emanciparea femeilor de culoare în SUA. Astfel, ea s-a angajat chiar de la terminarea liceului în birourile de avocatură deţinute de fraţii William şi Jonathan Taft, cunoscuţi ca susţinători ai practicării dentisticii de către femeile de culoare (în special cele afro-americane)^(2,19-23).

După aproximativ trei ani pretrecuţi în birourile de avocatură deţinute de fraţii William şi Jonathan Taft, ani în care s-a pregătit intens, Ida Gray a promovat la 1 octombrie 1887 un examen de admitere extrem de dificil în cadrul Facultăţii de Stomatologie a Universităţii din Michigan (University of Michigan School of Dentistry), facultate pe care a absolvit-o în luna iunie a anului 1890, devenind astfel prima femeie medic dentist afro-americană (de culoare), absolventă de studii universitare din SUA şi probabil din lume^(2,19-23).

Această realizare de excepţie pentru o reprezentantă a populaţiei afro-americane a fost îndelung mediatizată la acea vreme de presa din SUA, Ida Gray deschizându-şi un cabinet privat de medicină dentară pe 216 Ninth Street, Cincinnati, statul american Ohio, cabinet unde a oferit în egală măsură asistenţă profesionistă de specialitate atât pacienţilor de culoare, cât şi pacienţilor de rasă albă^(2,19-23).

Dar, în anul 1895, în urma căsătoriei cu James Sanford Nelson, Ida Gray (devenită în urma căsătoriei Ida Gray Nelson) s-a mutat în oraşul Chicago, Illinois, unde şi-a deschis un alt cabinet de stomatologie, în care a tratat cu mult profesionalism şi devotament atât copii, cât şi adulţi, indiferent de rasă şi culoare. Soţul său, canadian naturalizat în SUA, a deţinut gradul de căpitan în Garda Naţională a statului Illinois, iar mai târziu a activat în calitate de contabil la primăria din Chicago^(2,19-23).

Ida Gray Nelson a fost o femeie deosebită, foarte calmă şi în acelaşi timp extrem de ambiţioasă. Era devotată cauzei sale şi a militat cu ardoare pentru emanciparea femeilor de culoare, în special pentru cele care făceau parte din comunitatea afro-americană din SUA. A practicat stomatologia până în anul 1928, când s-a pensionat^(2,19-23).

Trebuie menţionat faptul că, după moartea soţului său, James Sanford Nelson, în anul 1926, Ida Gray Nelson s-a recăsătorit trei ani mai târziu, în anul 1929, cu William A. Rollins (devenind după căsătorie Ida Gray Nelson Rollins). Ida Gray Nelson Rollins s-a stins din viaţă la data de 3 mai 1953 în acelaşi oraş Chicago, Illinois, SUA, unde şi-a desfăşurat aproape în totalitate activitatea de medic dentist^(2,19-23).

Datorită realizărilor sale de excepţie, Facultatea de Stomatologie a Universităţii din Michigan (University of Michigan School of Dentistry), facultate pe care Ida Gray Nelson Rollins a absolvit-o în anul 1890, a instituit un premiu anual care poartă numele acestei remarcabile femei afro-americane^(2,19-23).

7. Mary Haviland Stilwell Kuesel (1866-1936) este cunoscută pentru faptul că în anul 1892 a înfiinţat prima Asociaţie a Femeilor Dentiste Americane (Women’s Dental Association of the United States), având în componenţă 12 membri fondatori de sex feminin de profesie dentişti^(24-26).

Această reprezentantă a sexului frumos extrem de întreprinzătoare s-a născut la 30 aprilie 1866 în oraşul Philadelphia din statul american Pennsylvania. A practicat cu succes stomatologia în oraşul natal. A fost căsătorită cu George C. Kuesel, de profesie medic. Mary Haviland Stilwell Kuesel s-a stins din viaţă la 22 iunie 1936, în acelaşi oraş Philadelphia din statul american Pennsylvania^(24-26).

8. Caroline Louise Josephine Wells (1856-1939). Nu putem omite din acest material Canada, un protectorat britanic de foarte mare importanţă în secolul al XIX-lea^(27-29).

Astfel, Caroline Louise Josephine Wells este cunoscută ca fiind prima femeie dentist cu studii de specialitate (nu universitare) din Ontario, Canada. Concret, acest dentist canadian a fost prima persoană care a oferit asis­tenţă specializată de stomatologie în instituţiile specia­lizate de boli mintale, în paralel efectuând asistenţă specializată de stomatologie şi în sistem privat^(27-29).

În anul 1868, Asociaţia de Stomatologie din Ontario (Dental Association of Ontario), Canada, a susţinut Legea Stomatologiei, prin care toţi dentiştii trebuiau autorizaţi pentru a putea avea drept de liberă practică în provincia Ontario din Canada. În acest sens, Colegiul Regal al Chirurgilor Stomatologi din Ontario (The Royal College of Dental Surgeons of Ontario – RCDSO) a pus capăt şarlataniei, iar stomatologia a ajuns să fie practicată doar de personal cu studii de specialitate. Dar, la fel ca şi în Europa sau SUA, profesia de dentist reprezenta un drum închis pentru aspiranţii de sex feminin, fiind o profesie care le era permisă doar bărbaţilor^(28,29).

Caroline Louise Josephine Wells s-a născut în luna august a anului 1856, fiind fiica lui Charles Irwin şi a Catherinei Tyson. Dar, în anul 1877, la vârsta de 21 de ani, tânăra Caroline s-a căsătorit cu John Wells, dentist de profesie, cei doi având împreună trei copii. Când soţul său s-a îmbolnăvit grav, Caroline Louise Josephine Irwin a decis că trebuie să poată prelua afacerea soţului ei, astfel încât s-a înscris pentru a urma cursuri de dentistică în cadrul şcolii de specialitate, organizată sub patronajul Colegiului Regal al Chirurgilor Stomatologi din Ontario^(27-29).

Astfel, Caroline Louise Josephine Wells a fost prima femeie absolventă a unor studii de specialitate din Canada, devenind în acest fel şi prima femeie dentist care a obţinut drept de liberă practică în Canada. Totodată, a devenit şi prima femeie membră a Asociaţiei de Stomatologie din Ontario (Dental Association of Ontario)^(27-29).

În continuare, Caroline Wells s-a înscris pentru parcurgerea unor studii universitare de medicină în cadrul Colegiului Trinity (Trinity College) al Universităţii din Toronto (University of Toronto), Canada, studii pe care le-a finalizat în anul 1899^(27-29).

Caroline Wells a practicat stomatologia mai bine de 36 de ani, până la pensionare, tratând pacienţi atât în mediul privat, în propriul cabinet de stomatologie, cât şi pacienţi cu boli psihice grave, internaţi în instituţiile de profil din Ontario, Canada. După cum am amintit deja, acest dentist canadian a fost prima persoană care a oferit asistenţă specializată de stomatologie în instituţiile specializate de boli mintale. Caroline Louise Josephine Wells s-a stins din viaţă la data de 17 martie 1939^(27-29).

Ea a fost percepută atât de către apropiaţi, dar şi de către pacienţi, ca fiind o femeie deosebit de înţelegătoare, de o blândeţe aparte, foarte interesată de suferinţele celor din jur. Datorită unei manualităţi native deosebite, dar şi unui exerciţiu asiduu permanent, dr. Caroline Wells a fost un dentist excelent, cu o foarte mare acurateţe în efectuarea actului medical de stomatologie şi care s-a bucurat de o reputaţie excelentă atât în lumea medicală, cât şi în rândul pacienţilor^(27-29).

9. Lilian Lindsay (1871-1960). Nu putem parcurge acest material fără să evidenţiem şi aportul primei reprezentante a sexului frumos în domeniul stomatologiei din Anglia insulară. Practic, Lilian Lindsay a fost prima femeie licenţiată în stomatologie din Marea Britanie, un reputat specialist în istoria medicinei şi, totodată, prima femeie preşedinte al Asociaţiei Britanice de Stomatologie (Britsh Dental Association)^(30-33).

Lilian Lindsay s-a născut la data de 24 iulie 1871 în Londra, capitală a Imperiului Britanic în plină expan­siu­ne, fiind al treilea dintre cei 11 copii ai unui muzician cu o reputaţie destul de bună în lumea muzicală en­gle­ză^(30-33).

Tânăra Lilian a fost pasionată de dentistică încă din copilărie şi a reuşit să-şi convingă părinţii că trebuie să urmeze o carieră în acest sens, chiar dacă profesia de dentist în Anglia reprezenta la acel moment un drum închis pentru orice reprezentantă a sexului slab. Dar, la acea vreme, pentru a deveni dentist practicant, era suficient să lucrezi un anumit număr de ani pe lângă un dentist cu experienţă. Acest lucru l-a făcut şi Lilian Lindsay, efectuând ucenicie în stomatologie timp de trei ani într-un cabinet privat de specialitate aparţinând unui prieten de familie^(30-33).

În continuare, Lilian Lindsay a optat să urmeze cursuri de stomatologie în cadrul şcolii de specialitate care func­ţio­na pe lângă Spitalul Naţional de Stomatologie (National Dental Hospital) din Great Portland Street. Din păcate, decanul acestei instituţii, Henry Weiss, a refuzat ideea ca o femeie să urmeze cursuri de stomatologie, dar a sfă­tuit-o să se înscrie la Spitalul şi Şcoala de Stomatologie din Edinburgh (Edinburgh Dental Hospital and School), din Scoţia^(30-33).

Lilian Lindsay a urmat acest sfat, decanul W. Bowman Macleod acceptând ca ea să facă cursuri de specialitate în cadrul acestei reputate şcoli de stomatologie din Scoţia. Aici, tânăra Lilian l-a cunoscut şi pe viitorul soţ, Robert Lindsay, membru în corpul didactic al Spitalului şi Şcolii de Stomatologie din Edinburgh (Edinburgh Dental Hospital and School), Scoţia-Anglia^(30-33).

Lilian Lindsay a finalizat cursurile acestei şcoli de stomatologie în anul 1895, devenind primul chirurg dentist de sex feminin din Regatul Britanic şi, ulterior, primul membru de sex feminin al Asociaţiei Britanice de Stomatologie (British Dental Association)^(30-33).

După un timp, s-a întors în Londra, unde a practicat stomatologia până în anul 1905, pentru a-şi plăti toate datoriile acumulate în perioada studiilor, an în care s-a căsătorit cu Robert Lindsay şi s-a reîntors în frumosul oraş scoţian Edinburgh, unde îşi finalizase şi studiile de stomatologie^(30-33).

Astfel, proaspătul cuplu a practicat stomatologia în Edinburgh în propriul cabinet de specialitate până în 1920, an în care s-au întors în Londra, Robert Lindsay devenind secretar cu normă întreagă al Asociaţiei Britanice de Stomatologie, iar soţia sa, Lilian Lindsay, a devenit bibliotecară în cadrul aceleiaşi asociaţii profesionale britanice^(30-33).

După moartea soţului ei, în anul 1930, Lilian Linday a devenit, în 1931, editor în cadrul British Dental Journal, revista Asociaţiei Britanice de Stomatologie (British Dental Association), post pe care l-a deţinut timp de două decenii. Între anii 1925 şi 1959, Lilian Lindsay a publicat peste 50 de lucrări în domeniul stomatologiei, inclusiv al istoriei stomatologiei, în British Dental Journal. În paralel, ea a practicat şi stomatologia în diferite cabinete de specialitate cu caracter privat din Londra^(30-33).

Totul a culminat în anul 1946, când Lilian Lindsay a devenit prima femeie preşedinte al Asociaţiei Britanice de Stomatologie (British Dental Association). Lilian Lindsay a fost nu doar un practician stomatolog excepţional, dar şi un teoretician important. S-a stins din viaţă la data de 31 ianuarie 1960^(30-33).

Datorită activităţii sale de excepţie, Lilian Lindsay a fost recompensată de-a lungul vieţii cu numeroase premii şi medalii, astfel^(30-33):

• în anul 1894, Medalia Wilson pentru chirurgie dentară şi patologie, din partea Spitalului şi Şcolii de Stomatologie din Edinburgh (Edinburgh Dental Hospital and School);

• în anul 1938, preşedintă a Societăţii Britanice pentru Studii în Ortodonţie (British Society for the Study of Orthodontics);

• în anul 1945, Premiul „John Tomes”, din partea Colegiului Regal al Chirurgilor din Londra (Royal College of Surgeons of England);

• tot în anul 1945, preşedintă a Secţiunii de Odontologie a Societăţii Regale de Medicină (Royal Society of Medicine);

• în anul 1946, preşedintă a Asociaţiei Britanice de Stomatologie (British Dental Association);

• tot în anul 1946, a devenit Cavaler al Imperiului Britanic;

• în perioada 1950-1952, a fost prima femeie preşedinte al Societăţii de Istorie a Medicinei (History of Medicine Society), Societatea Regală de Medicină (Royal Society of Medicine);

• membră de onoare a Societăţii de Odonto-Chirurgie din Scoţia (Odonto-Chirurgical Society of Scotland);

• vicepreşedintă a Societăţii Johnson;

• membră de onoare a Academiei Americane de Istorie a Stomatologiei (American Academy of the History of Dentistry).

10. Emma Gaudreau Casgrain (1861-1934). După cum am amintit în acest material, Caroline Louise Josephine Wells a fost prima femeie absolventă a unor studii de stomatologie din Canada, iar Emma Gaudreau Casgrain a fost prima femeie din Canada absolventă a unor studii universitare de stomatologie. Concret, Emma Gaudreau Casgrain este primul deţinător de sex feminin al unei diplome de licenţă în stomatologie (studii universitare)^(34-36).

Emma Gaudreau Casgrain s-a născut la data de 2 iunie 1861 în localitatea Montmagny, provinicia Quebec, Canada. Într-o primă etapă, tânăra Emma a parcurs studiile gimnaziale şi liceale în cadrul Colegiului Ursulinelor. Ulterior, în anul 1879, la vârsta de 18 ani, Emma Gaudreau Casgrain s-a căsătorit, conform rigorilor vremii, cu Henri-Esmond Casgrain, un chirurg dentist canadian cu origini franceze, cu 15 ani mai în vârstă decât ea^(34-36).

Pregătirea primară în stomatologie i-a fost asigurată Emmei Gaudreau Casgrain chiar de către soţul ei, ulterior aceasta urmând cursurile Colegiului de Stomatologie din Provincia Quebec (Dental College of the Province of Quebec), predecesoarea viitoarei Facultăţi de Stomatologie McGill. După absolvire şi obţinerea diplomei de licenţă în anul 1894, Emma Gaudreau Casgrain a devenit prima femeie dentist cu diplomă universitară din Canada^(34-36).

Începând cu anul 1898, Emma Gaudreau Casgrain a avut, împreună cu soţul său, un cabinet privat de stomatologie, unde a practicat până în anul 1920. Emma Gaudreau Casgrain s-a stins din viaţă în anul 1934^(34-36).

Concluzii

Practicarea profesiei de medic dentist şi/sau medic stomatolog, atât în secolul al XVIII-lea, cât şi în prima, dar mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a reprezentat o adevărată provocare pentru reprezentantele sexului frumos atât din Europa, cât şi din SUA şi Asia. Şi acest lucru era evident pentru acele vremuri, ştiindu-se că orice profesie cu profil medical era practicată cu precădere de reprezentanţii sexului masculin.

Deci, cu multă răbdare şi perseverenţă, femeile, reprezentantele sexului frumos, au reuşit să îşi impună punctul de vedere într-o profesie nobilă şi extrem de frumoasă, ajungând ca, la momentul actual, anul 2023, să domine cu autoritate o profesie care altădată le era accesibilă şi permisă doar bărbaţilor. 

Acknowledgement: Irina Adriana Beuran este autor corespondent (trili-poli@yahoo.com) şi are contribuţie egală cu a primului autor.

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.