Diabetul pe timpul sarcinii constituie un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea embrionului şi a fătului, în special când nu este monitorizat şi echilibrat.
În contextul epidemiologic al creşterii obezităţii materne şi a diabetului de tip 2, şi incidenţa diabetului gestaţional (DGM) a crescut în ultimii cincizeci de ani.
Ne referim la diabetul gestaţional ca la o intoleranţă la glucoza apărută de la începutul sarcinii sau oricând pe parcursul ei.

În ţările puternic industrializate, ca urmare a schimbării modului de viaţă, dar în special a alimentaţiei, incidenţa obezităţii, şi implicit a acestei patologii, a crescut dramatic.
În ţările cu un înalt nivel socioeconomic s-au făcut progrese ample, prin implementarea unor programe de îngrijire preconcepţională, de screening şi de management al DGM. Totuşi, în alte regiuni, cu venit mic sau mediu, calitatea metodelor de depistare şi de management al DGM este precară.
Studii multiple s-au realizat asupra efectelor diabetului de tip 1 asupra sarcinii şi a produsului de concepţie, dar există puţine informaţii privind DGM, mult mai frecvent întâlnit, şi riscurile sale perinatale.
Se cunosc deja efectele nefavorabile pe termen lung ale DGM, care constituie punctul de plecare al unor boli cronice cardiovasculare, endocrinologice sau chiar autoimune, fenomen cunoscut ca fetal programming.
Neonatologii sunt primii care se confruntă cu patologia copilului având mamă cu DGM, de aceea trebuie să cunoască bine şi consecinţele imediate din perioada neonatală şi managementul acestora. Mă refer aici la macrosomie şi complicaţia cel mai frecvent asociată - paralizia de plex brahial, la tulburările metabolice de tipul hipoglicemiei persistente, asfixia perinatală, detresa respiratorie, malformaţiile cardiace, de tub digestiv sau musculoscheletale. Severitatea acestor manifestări depinde mult de condiţia maternă, de prezenţa diabetului pregestaţional, a obezităţii şi a altor factori de risc care cresc semnificativ morbiditatea şi mortalitatea perinatală. Totuşi, o rază de lumină există atunci când screeningul şi diagnosticul acestora se fac cu acurateţe, deoarece un management corect asigurat reduce cu mult reacţiile adverse şi determină o evoluţie favorabilă.
De aceea sunt deja stabilite strategii şi politici de sănătate care să combată obezitatea, să dezvolte planuri de screening preconcepţional şi follow-up al gravidei, însă acestea trebuie implementate cu tenacitate şi într-un mod standardizat.
Mai nou, s-au elaborat chiar şi aplicaţii pe smartphone, Pregnancy + app, care permit realizarea unui trend/grafic al valorilor glicemiei în sarcină, asociind şi o listă de recomandări privind indicaţiile/restricţiile alimentare şi un plan pentru activităţile fizice ale gravidei...
În România, prin aportul medicinei perinatale, se aplică în practică, din ce în ce mai riguros, screeningul la testul de toleranţă orală la glucoza TTOG, între 24 şi 28 de săptămâni de gestaţie, care depistează cu mai multă acurateţe gravidele la risc pentru diabet gestaţional.
În acest număr al revistei Perinatologia.ro am inclus articole privind restricţia de creştere intrauterină şi screeningul combinat, evenimentele trombotice în sarcină, nutriţia în sarcină, insuficienţa renală şi prematuritatea, hernia diafragmatică congenitală sau aspecte medico-legale în osteocondrodisplaziile neletale, toate aceste teme fiind concepute într-o manieră prietenoasă cu cititorul şi coagulând, aşa cum ne-am propus, experienţa, iniţiativa şi ideile practicienilor în acest domeniu prin perspectiva interdisciplinarităţii.
Nu în ultimul rând, vă adresăm invitaţia de a participa la două evenimente ştiinţifice internaţionale remarcabile care vor avea loc la Bucureşti anul viitor în  luna mai, 14th International Academy of Perinatal Medicine Conference şi 34th Fetus as a Patient International Congress, dar în egală măsură şi la Al 6-lea Congres al Societăţii Române de Ultrasonografie în Obstetrică şi Ginecologie. 

Conf. dr. Simona Vlădăreanu
Redactor-şef