Prof. dr. Carmen Panaitescu-Bunu, medic primar alergolog, a devenit cunoscută publicului larg datorită apariţiilor din mass-media legate de alergia la ambrozie, cea mai alergenică plantă, răspunzătoare de 60% din alergiile depistate în zona Banatului.

În 2015 se deschide, la Timişoara, Oncogen, cel mai performant centru de cercetare din ţară, şi prof. dr. Panaitescu devine manager adjunct de proiect al instituţiei. Centrul de 12 milioane de euro a fost construit cu ajutorul fondurilor europene şi deţine aparatură de ultimă generaţie pentru studii de biologie moleculară. Principalele direcţii de cercetare şi dezvoltare sunt: terapiile genice în tratarea cancerului, imunoterapiile şi medicina regenerativă, prin studiul celulelor stem adulte.

În luna februarie, Parlamentul a adoptat legea care stipulează amenzi între 5.000 şi 20.000 de lei pentru proprietarii de terenuri care nu iau măsuri de distrugere a ambroziei.

„Planta este prea răspândită ca să crezi că se va putea eradica. Eu cunosc cantităţile de polen, care depăşesc de 15 ori nivelul cunoscut în restul Europei”, explică prof. dr. Carmen Panaitescu-Bunu.

Speranţa poate veni tot de la Centrul OncoGen, care lucrează, în prezent, la dezvoltarea unui vaccin antiambrozie.

MedicHub: Care sunt principalele proiecte de cercetare ale centrului OncoGen?

Prof. dr. Carmen Panaitescu-Bunu: OncoGen este, în primul rând, dedicat studiului cancerului şi cel mai important proiect în această direcţie priveşte diagnosticul prin secvenţializare genică, deci diagnosticul genetic, cel care face diferenţa între diagnosticul şi tratamentul de precizie. Practic, diferenţa dintre medicina secolului XXI şi ceea ce înseamnă medicina secolului trecut.

Practic, oriunde în Occident, pentru cazurile severe de cancer se face diagnosticul prin secvenţializare genică pentru că astfel înţelegi de ce un pacient nu răspunde la tratament şi care ar fi atitudinea terapeutică cea mai potrivită pentru cazul respectiv. Practic se ajunge ca succesul în tratament să fie de peste 80%. Este fantastic.

Este o metodă laborioasă şi scumpă. De aceea, în România este încă în stadiul de cercetare, dar beneficiem de o colaborare extraordinară cu colegii din Austria şi Germania, dar şi cu cei de la Institutul Karolinska din Suedia şi, împreună cu ei, sperăm să aducem şi în România tehnica aceasta.

Pe lângă faptul că avem această dotare de bază prin proiectul pe care l-am implementat în Timişoara odată cu ridicarea centrului OncoGen, care are 2 ani de la deschidere, în acest moment am câştigat şi am început să implementăm un proiect strategic pentru zona noastră, proiect transfrontalier cu Serbia. Este un proiect de 12 milioane de euro din care partea noastră este de 3,5 milioane de euro, dedicaţi tot achiziţionării de aparatură pentru secvenţializare. Deci, vom aveam cea mai mare putere de procesare a informaţiilor pentru întreaga zonă de Europa în care ne aflăm şi expertiza noastră va putea fi benefică nu numai pentru România, ci şi pentru ţările din jur.

Practic, fiind într-o Europă unită, vom putea împărtăşi cunoştinţele şi cu colegii din străinătate. Tot prin acest proiect vom avea şi o mare capacitate de a stoca şi procesa datele. Practic, vrem să ajungem la cel mai înalt nivel de competenţă în diagnosticul personalizat din cancer. Acesta este scopul principal al centrului şi va acoperi o lipsă a diagnosticului personalizat în România. Sperăm ca având aceste rezultate prin proiect, să putem să dezvoltăm în România un program naţional pentru diagnosticul cancerului.

O altă direcţie de cercetare a centrului OncoGen este alergia la ambrozie şi dezvoltarea unui vaccin pentru această afecţiune.

Da, este un proiect care a derivat din faptul că o altă temă de cercetare este cea a impactului factorilor de mediu asupra sănătăţii, în intersecţie cu dezvoltarea de imunoterapii prin tehnologiile avansate.

Şi s-a dovedit clar că, în zona noastră, polenul de ambrozie este cel mai alergenic dintre toate pneumoalergenele. Practic, 60% din pacienţii alergici din zona Banatului sunt alergici la ambrozia şi, mai mult decât oricare alt alergen, a început să impacteze vârste tot mai mici.

„Foarte greu am reuşit să conving lumea medicală că pacienţii nu sunt răciţi, ci alergici la ambrozia.”

Dacă se ştia că un copil devin alergic la polen după vârsta de 4-5 ani, sunt copii cu vârste de 2 ani deja alergici la ambrozia, deci care au trecut doar printr-un sezon de polen. Ceea ce înseamnă că au fost afectaţi din timpul vieţii intrauterine şi se produc deja modificări la nivel genetic, care înseamnă epigenetică şi înseamnă un impact destul de sever al mediului asupra copiilor.

Şi din acest motiv am hotărât ca una din direcţiile de cercetare să fie axată pe studiul acestei plante şi a alergenelor din ambrozia. Am strâns date complexe pe ultimii 8 ani şi am putut arăta câtă suferinţă produce această alergie pacienţilor – ca număr şi ca seriozitate – şi am contribuit, astfel, la legea împotriva ambroziei.

Legea împotriva ambroziei a fost adoptată în luna februarie, stipulează amenzi de până la 5.000 de lei pentru persoanele fizice care nu îşi curăţă terenurile de această plantă şi de până la 20.000 de lei pentru persoanele juridice. Ce înseamnă acest pas pentru pacienţii alergici la ambrozia?

Ceea ce noi ştim este că planta este atât de răspândită, încât oricâte măsuri am lua ea nu poate fi eradicată. Şi atunci singura măsură deşteaptă este să ştii că există, să îţi informezi pacienţii asupra perioadei de expunere ca să poată să îşi ia măsurile de precauţie şi să înceapă tratamentul în perioada în care nu sunt simptomele aşa severe.

Astfel, am scris un proiect împreună cu profesorul Rudolf Valenta de la Universitatea din Viena – una din personalităţile internaţionale recunoscute din domeniul dezvoltării de imunoterapii – care colaborează cu echipa dnei profesor Marianne Van Hage de la Institutul Karolinska.

Acest proiect de studiu ale alergenelor din ambrozia se cheamă „Inspired” şi a câştigat locul întâi la competiţia naţională de competitivitate.

Planta este prea răspândită ca să crezi că se va putea eradica. Eu cunosc cantităţile de polen, care depăşesc de 15 ori nivelul cât de cât cunoscut în restul Europei. Şi dacă nivelul plantei se reduce la jumătate, jumătate tot înseamna de 7 ori mai mare, care tot este foarte mult.

Toate studiile arată că planta se va înmulţi şi va începe să cucerească zone spre Austria şi Germania, chiar şi Suedia, care este o ţară cu climă rece, se sperie că ar putea să fie invadată de ambrozie şi iau măsuri de protecţie.

Anul trecut, Oncogen a clonat, în premieră naţională, primele trei alergene majore din ambrozia. În ce stadiu se află acum acest proces de clonare a tuturor celor 12 alergene?

Acum se clonează ultimele trei. Primele au fost un succes fantastic, aşa cum se întâmplă de obicei. La următoarele este mai complicat pentru că sunt mai multe metode de a clona şi clonarea celor mai complicate presupune dezvoltarea lor în celule de insecte şi, atunci, clonarea nu este atât de uşoară, nu poţi obţine mereu ceea ce vrei şi trebuie tatonate concentraţii, temperaturi etc.

Zilele acestea se încearcă clonarea pentru cele mai complicate alergene, este vorba de Amb a 1 şi Amb a 11. Deci, până la sfârşitul acestei jumătăţi de an, vom avea clonate toate alergenele.

Cele care au fost clonate în premieră, anul trecut, sunt deja în faza următoare. În sensul că se face imunizarea unor iepuri cu aceste alergene pentru a putea produce seruri antialergene, seruri cu care se va face aşa-numitul mapping al zonelor de alergenicitate din fiecare fragment. Chiar şi un fragment, el nu este tot alergenic şi prin mapping se poate determina care este zona alergenică. Aceea va fi extrasă şi manipulată genetic să îşi piardă alergenicitatea şi în acel moment va putea fi folosită pentru un vaccin.

„Am câştigat şi am început să implementăm un proiect transfrontalier cu Serbia. Partea noastră este de 3,5 milioane de euro, dedicaţi tot achiziţionării de aparatură pentru secvenţializare genică.”

Cam când prevedeţi că am putea avea un vaccin antiambrozia?

În cel mai bun caz, ar fi vorba de 7 ani. Am aceste cunoştinţe pentru că Universitatea din Viena are un spin-off, adică o companie care produce astfel de vaccinuri, partener privat şi în proiectul nostru Inspired.

Ei sunt interesaţi să dezvolte un vaccin împotriva ambroziei – aşa am început să colaborăm – momentan îl fac doar pentru un fragment, cel mai alergenic, Amb a 1. Au generat deja această clonă de Amb a 1, au făcut experimentele in vitro, pe animal, in vivo şi sunt în faza de a încerca primele experimente pe sânge de pacient – vor veni la OncoGen ca să facă aceste experimente.

Sunt 5 ani de când au început şi dacă totul se dovedeşte safe, se va putea trece la studiile clinice, care în cel mai fericit caz durează 2-3 ani. Deci, cam aceasta este perioada până se obţine un produs final, dacă totul merge bine.

Ceea ce ştim este că 10% din pacienţi nu reacţionează la Amb a 1 şi misiunea noastră este să vedem care din celalalte 12 fragmente acoperă cât mai mulţi pacienţi.

Acum există un vaccin pe piaţa din vestul Europei. Cum este acesta diferit de vaccinul care va fi produs de OncoGen?

Există, dar acela este extract, deci se bazează pe alergeni nativi. Diferenţa este că alergenul nativ poate să facă oricând o reacţie alergică la introducere. El este un pic modificat, dar nu este modificat total şi atunci un pic de alergenicitate rămâne. De aceea, trebuie dat în doze foarte mici şi pe o durată lungă de timp. La început se face săptămânal, apoi la două săptămâni şi apoi o dată pe lună timp de 3 ani. Deci, este un tratament de lungă-lungă durată şi pot apărea reacţii adverse. Nu s-a întâmplat, dar pot să existe. Şi atunci eşti tot timpul în gardă.

Făcându-l prin inginerie genetică, îl produci fără aceste părţi alergenice. Îl transformi într-un antigen faţă de care organismul va dezvolta o reacţie de toleranţă 100%, fără risc de alergie. Şi atunci poţi să dai cantitate mai mare şi, astfel, mai puţine injecţii. Se preconizează că vor fi 4 injecţii pe an, faţă de 12.

Ce măsuri se mai pot lua împotriva ambroziei?

Poate nu ştiaţi, numele de ambrozia vine de la băutura zeilor, care însemna „nemuritor”, pentru că este, într-adevăr, o plantă nemuritoare.

Ce cred că ar trebui să se dezvolte şi în România, deoarece chiar suntem singura ţară fără aşa ceva, este un sistem de monitorizare a concentraţiei de polen din aer. Aşa ceva există peste tot, toată lumea are.

Ce ar însemna un astfel de sistem ca investiţie financiară? Care sunt piedicile?

Numai indolenţa. Nu există altă piedică în afara indolenţei. Pentru că un aparat automat costă 40.000 de euro. Acesta măsoară singur, nu mai ai nevoie de un angajat care să citească şi să ştie să interpreteze lamele cu grăuncioare de polen.

Or, ce înseamnă pentru un mare oraş să aibă un astfel de aparat care să citească datele şi să dea prognoza pentru întreaga zonă. Ca să nu spun că pe baza unor determinări de 2-3 ani se pot face apoi prognoze prin modelare matematică. Suntem totuşi în secolul XXI şi ne lăudăm că avem mari computerişti în România. Unde sunt marii computerişti care să facă asta?

Pentru România, se dă prognoză de la Viena şi ei nu au aparate în zona noastră. Prognoza se face doar prin modelare matematică. Un profesor din Finlanda, un mare specialist în aerobiologie, este în contact cu echipa noastră şi ne va face prognoze dând câteva date de locaţie a plantelor, deci tehnica este atât avansată.

Toată lumea respiră aer, toată lumea bea apă. Deci, cred că este obligatoriu ca aerul şi apa să fie bine controlate.

Am înţeles bine că în Timişoara există deja două astfel de aparate?

Există, dar ele nu sunt automate. Şi, atunci, este nevoie de o persoană care să citească datele şi acea persoană trebuie plătită. Dar tehnologia a avansat, sunt acum aparate automate, care doar ar trebui cumpărate şi asociate cu un sistem computerizat care să preia datele, să le transfere într-un program care să afişeze calitatea aerului în zonă.

Este ambrozia o problemă doar în Banat sau afectează şi alte zone din România?

Primul proiect prin care am văzut că ambrozia este o problemă s-a desfăşurat acum 8 ani, perioadă în care nimeni nu ştia că există ambrozia. La prima comunicare lumea s-a mirat că spun că există aşa ceva, iar acum nu există om în Timişoara care să nu fi auzit de ambrozie. Şi înainte toţi credeau că au răcit şi nu înţelegeau de ce nu trece nici cu antibiotic.

Şi de ce răcesc tocmai în lunile august-septembrie.

Da, ce ghinion pe ei. Şi am dus o luptă de câţiva ani ca să înţeleagă şi, culmea, nu au înţeles doctorii, au înţeles prima dată pacienţii. Foarte greu am reuşit să conving lumea medicală că pacienţii nu sunt răciţi, ci alergici.

Am mai observat ceva important în cadrul studiului de acum 8 ani. Am observat că din momentul în care creşte nivelul polenului din aer, începutul lunii august, adresabilitatea pacienţilor pentru suferinţă severă are o perioadă de două săptămâni. Deci, dacă s-ar anunţa că a început să crească nivelul de polen, pacienţii ar putea începe să se trateze şi, astfel, să controleze boala mai bine.

Dintr-un studiu european am văzut că doar 25% din persoanele tratare corect sunt controlate 100%. Restul de 75% nu. Iarăşi, vedem cât de mare este problema alergiei la ambrozie.

Revenind, pentru zona noastră ştim că este o problemă. Clar este o problemă în toată zona de câmpia. La mine vin pacienţi din zona Oltenia, de la Oradea, chiar de la Bucureşti.

În încheiere, aveţi un motto după care vă ghidaţi în carieră?

Mi-am ales drept motto ceea ce a spus Constantin Brâncuşi, „Trebuie să urci foarte sus ca să poţi să vezi departe”. Şi, probabil, de aceea sunt profesor pentru că, dacă eşti implicat în viaţa universitară, trebuie să citeşti şi să „urci” mereu. Studenţii te stimulează constant şi este un challenge să fii mereu mai bun.