Andrei Luca Macovei are 20 de ani şi este student la Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală din cadrul UMF „Carol Davila”, specializarea Balneo-Kinetoterapie. A jucat la CSS1 Pajura şi la Dinamo Bucureşti. Iată povestea unui sportiv de performanţă care a „virat” spre Kinetoterapie!

De ce ai început facultatea şi de ce vrei să fii kinetoterapeut?

Andrei Luca Macovei: Eu sunt sportiv de la 5 ani. Până la 11 ani am făcut înot, iar până la 18 ani am făcut polo pe apă. Iar, după ce am terminat liceul, am urmărit să combin sportul cu ceea ce mi-a plăcut ca materie din şcoală, adică biologia şi chimia. Eu am făcut Ştiinţe ale naturii. Combinând aceste două elemente, rezultatul a fost kinetoterapie.

De ce ai făcut polo atât de mult timp şi de ce nu ai rămas în zona asta?

Andrei Luca Macovei: Mă simţeam foarte bine în apă, poate şi din cauza faptului că am început acest sport de mic. Aveam un sentiment pe care nu îl pot descrie atunci când eram la meciuri. Era total diferit. Nu mă simţeam atât de bine nici când mergeam la fotbal cu prietenii. M-am lăsat de acest sport, pentru că a trebuit să pun în balanţă ce îmi place mie şi ce carieră mi-ar putea oferi. Din păcate, polo-ul la noi în ţară nu e prea dezvoltat din punct de vedere economic. În primul an de facultate, am încercat să le combin, să merg şi cu polo, să mă concentrez şi pe facultate, dar am văzut că nu se poate. Scădeam la ambele: nici la polo nu ajungeam la toate antrenamentele, nici la facultate nu ajungeam la toate cursurile, eram şi foarte obosit şi am preferat să mă gândesc ce ar fi mai bine pentru viitorul meu, aşa că am ales cariera de kineto, am ales şcoala.  

Ai spus că ai făcut mai întâi înot. Ce a determinat trecerea la jocul de echipă?

Andrei Luca Macovei: Când făceam înot, făceam cu un antrenor, dar în cadrul bazinului era şi şcoala mea. Eu, de la şcoală, intram direct la bazin, nu mergeam acasă. La un moment dat, antrenorul meu de înot a trebuit să schimbe ora, iar aceasta nu mă avantaja. Aşa că am schimbat antrenorul cu cel care era la ora la care puteam eu să ajung. Am continuat cu el pe înot cât eram mic, iar în jurul vârstei de 10-11 ani a venit la mine şi la ceilalţi pe care ne luase şi ne crescuse în înot şi ne-a spus că la bază este antrenor de polo şi că vrea să facă cu noi o echipă. Fiind copil, mai mult alegea mama pentru mine. Sigur, m-a întrebat şi pe mine, iar mie mi-a surâs ideea de joc de echipă, mai ales că era implicată o minge şi tot ce era minge pentru mine era frumos. Mai mult, am ţinut foarte mult la acel antrenor şi nu mai voiam să-l schimb.

Care este cea mai mare performanţă pe care crezi că ai făcut-o în înot sau polo?

Andrei Luca Macovei: Competiţiile de înot la care am fost au fost cele din copilărie, deci nu pot să spun neapărat că au fost performanţe. Dar, chiar şi aşa, am primit destul de multe medalii la competiţii municipale, naţionale. Încă un lucru care m-a făcut să mă apuc de polo a fost că, noi, ca şi club, luam întotdeauna locul I la ştafetă. Tot muncă în echipă era, chiar dacă era înot. Cu toate acestea, consider că cele mai mari performanţe le-am făcut la polo, poate şi pentru că am făcut polo mai mult timp. Astfel, cea mai mare performanţă cred că a fost când am fost selectat pentru lotul naţional la Under15 şi am luat locul 6 internaţional la o competiţie. A doua a fost faptul că am ajuns să joc şi la seniori, la Dinamo. În ultimii mei ani de juniorat, am fost selectat şi am avut câteva meciuri ca senior.

Nu regreţi?

Andrei Luca Macovei: Într-o oarecare măsură e ca o despărţire de ceva ce am iubit mult, doar că încerc să gândesc mai mult cu creierul şi mai puţin cu inima şi să mă gândesc la ce-mi poate oferi viitorul. Sunt conştient de faptul că o carieră în kinetoterapie poate să îmi ofere, din punct de vedere financiar şi al oportunităţilor, mai mult decât o carieră în sport, chiar dacă am iubit sportul ăsta foarte mult. Încă mă mai duc câteodată, mai fac un antrenament, mai trag un pic la poartă, pentru că ţin foarte mult la acest sport.

Provocarea tinerilor sportivi e să îmbine şcoala cu sportul. Tu cum ai reuşit să te pregăteşti pentru facultate?

Andrei Luca Macovei: Aici am avut mare noroc cu mama. Ea m-a susţinut, m-a tras de mânecă şi tot timpul s-a interesat de mine, aşa încât să le fac pe amândouă 100%. S-a asigurat că dau totul din mine, nu a fost genul de părinte care să mă pună să renunţ la una din ele. Când era vorba de şcoală, mă punea să mă concentrez pe şcoală, pe examene. Când aveam meciuri, antrenamente, turnee, îmi spunea să las şcoala şi să mă concentrez pe ce aveam atunci. Singurul om căruia vreau să îi mulţumesc pentru asta este mama. Ea m-a sprijinit mereu.

Ce ai de spus despre înot din punct de vedere al kinetoterapeutului? Chiar te ajută în toate, aşa cum se spune?

Andrei Luca Macovei: Recomand tuturor să facă un efort şi să înveţe să înoate. Stă în ancestralul nostru şi din asta ne-am tras. Ţine şi de supravieţuire, ţine şi de distracţie, iar din alt punct de vedere, înotul este – cred eu – printre singurele sporturi care pune în mişcare fiecare muşchi, fiecare grupă de muşchi. Cel mai probabil, înotătorii sunt cei mai dezvoltaţi şi ca înălţime, musculatură, şi nu e o musculatură a bodybuilder-ului, ci e o musculatură mai fină, de rapiditate. Înotul este un sport de bază, pentru că are beneficii şi pentru oase, şi pentru articulaţii. Ca exemplu, eu m-am apucat de înot, pentru că, atunci când eram copil aveam o scolioză cu o curbură foarte mare. Fiind atât de mic, am făcut foarte multă kinetoterapie, am făcut ortezare – purtam corset, dar medicul mi-a recomandat înotul, mai ales înotul pe spate. Acesta ajută foarte mult pentru problemele de spate, de coloană vertebrală, pentru că pune foarte mult în mişcare musculatura spatelui. M-am vindecat de scolioză. Coloana mea s-a îndreptat. A fost foarte important că am început de mic. Un adult care are coloana mai osificată, mai dură, articulaţiile mai puţin flexibile nu se va recupera la fel de repede ca un copil de 5 ani. Cu toate acestea, apa este benefică pentru oricine. Eu studiez şi hidro-kinetoterapie. Este ceva uimitor. Sunt oameni care în apă, pentru că nu mai e forţă gravitaţională ca pe pământ, pot folosi musculatura altfel şi pot face anumite mişcări pe care pe pământ nu le pot face.

Mai înoţi?

Andrei Luca Macovei:  Nu într-un mod profesionist. Merg din când în când şi înot de plăcere, ca amator, mă mai duc din când în când şi la antrenamente de polo, mai trag din când în când la poartă. E greu să nu mai fac dintr-odată nimic după ce ai făcut 15-16 ani acelaşi lucru în fiecare zi.

Câte ore de antrenament făceai pe săptămână?

Andrei Luca Macovei: În timpul şcolii, aveam zilnic antrenamente, cam trei ore pe zi, în care se combinau antrenamentul din sala de forţă cu cel din apă. Pe săptămână, făceam în jur de 18 ore. În perioadele de pregătire, aveam două antrenamente pe zi a câte trei ore fiecare.