Medicul Tudor Marinescu, chirurg generalist la Spitalul „Dr. Victor Babeş” şi membru al Clinicii de Podiatrie din Bucureşti, explică într-un interviu pentru MedicHub care sunt problemele cu care s-au confruntat podiatrii în perioada de izolare la domiciliu. În interviu, medicul arată că, în cazul podiatriei, telemedicina are aplicabilitate limitată.


Cum s-au adaptat specialiştii podiatri care îngrijesc pacienţii cu picior diabetic în perioada pandemiei de COVID-19?

Dr. Tudor Marinescu: Având în vedere restricţiile de circulaţie impuse de autorităţi, dar şi recomandările de protecţie atât ale Ministerului Sănătăţii, cât şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, clinica noastră a decis limitarea activităţii în scopul asigurării serviciilor medicale strict pentru urgenţe ce presupun intervenţii chirurgicale. Astfel, legătura cu pacienţii a fost menţinută telefonic sau prin videoconferinţe, iar în cazul necesităţii unei intervenţii chirurgicale pacienţii au fost programaţi respectând recomandările Ministerului Sănătăţii privind distanţarea socială, dar, a fost realizată şi o anchetă epidemiologică privind deplasarea pacienţilor în „zonele de risc”. Întregul personal medical al clinicii a fost testat periodic. În clinica noastră, medicii au purtat echipament de protecţie conform indicaţiilor Ministerului Sănătăţii, pacienţii au fost programaţi la ore diferite pentru a nu se întâlni în cadrul clinicii, iar în cazul în care au ajuns mai devreme au fost sfătuiţi să aştepte în locurile special amenajate pentru ei, pentru a reduce riscul contactului cu alţi pacienţi. În interiorul clinicii, a fost stabilit un circuit al pacienţilor, accesul fiind realizat pe o parte şi ieşirea pe altă parte.


Ce s-a întâmplat cu pacienţii care trebuiau operaţi în perioada stării de urgenţă? Cum au reuşit medicii să ţină legătura cu ei?

Dr. Tudor Marinescu:  Pacienţii cu urgenţe au beneficiat de tratament specializat. Cei ce necesitau mici intervenţii de urgenţă au putut fi trataţi în cadrul Clinicii de Podiatrie, însă pentru intervenţii de amploare au beneficiat de tratament cu internare continuă în cadrul sistemului public de sănătate, dar şi în cel privat. Pacienţii trataţi în Clinica de Podiatrie au respectat recomandările Ministerului Sănătăţii de distanţare şi igienă, clinica noastră punând la dispoziţie măşti de unică folosinţă, mănuşi si dezinfectanţi. După intervenţia chirurgicală, pacienţii au fost chemaţi la control măcar o dată şi apoi s-a menţinut legătura cu ei prin videoconferinţe, fiind interesaţi de evoluţia plăgii chirurgicale. Tratamentele suplimentare ulterioare au fost amânate după data de 15 mai 2020.


Când un podiatriu nu mai poate face nimic pentru un pacient cu picior diabetic? În ce condiţii poate spune „n-am ce să mai fac, acest picior trebuie amputat”?

Dr. Tudor Marinescu: După cum ştiţi, podiatria se ocupă cu îngrijirea piciorului, o bună parte a pacienţilor fiind diabetici. Printre complicaţiile redutabile ale diabetului zaharat se numără şi afectarea arterelor periferice (arteriopatie obliterantă), neuropatia diabetică (afectarea inervaţiei senzitive) sau chiar combinaţia dintre cele două, afectare ce se poate manifesta şi la pacienţii nediabetici. În prezent, clinica noastră colaborează cu doi chirurgi, un ortoped şi un chirurg vascular, un ortezist. Clinica are la dispoziţie ecografie musculos-scheletală şi Doppler arterială, iar pentru anumite boli, cum ar fi piciorul Charcot, am stabilit deja un protocol intern, pacienţii fiind examinaţi de o echipă multidisciplinară. Dacă în urma consultului multidisciplinar se consideră că afecţiunea a produs leziuni ireversibile, fără o posibilitate de revascularizare sau leziunile au dus la expunerea largă a părţilor osoase, fără posibilitatea de acoperire sau pacientul este într-o stare septică cu agravarea stării generale, atunci sunt momente când trebuie să recomandăm pacienţilor opţiunea amputaţiei pentru a le salva viaţa. Totuşi, pacienţilor le sunt prezentate şi etapele ulterioare actului chirurgical, ce presupun vindecarea şi recuperarea bolnavului, dar şi etapele protezării şi a urmăririi pacientului după protezare. Pacientul trebuie să înţeleagă că amputarea nu este sfârşitul unui drum, ci continuarea drumului, însă în alte condiţii, iar în aceste condiţii are nevoie de suportul familiei şi al celor dragi pentru a depăşi momentul.


Este posibilă telemedicina în cazul complicaţiilor grave, aşa cum este piciorul diabetic?

Dr. Tudor Marinescu: Telemedicina este utilă în anumite condiţii, pentru aprecierea superficială a stării unei plăgi sau a stării unui pacient, pentru a da nişte sfaturi, însă, dacă ne aducem aminte de elementele de semiologie medicală învăţate în decursul anilor de studenţie şi apoi aprofundate în timpul rezidenţiatului şi după, ca medic specialist, examinarea pacientului presupune examenul clinic al acestuia, care include si palparea bolnavului. Prin urmare, să faci medicina fără examen clinic poate duce la erori grave în stabilirea diagnosticului şi apoi a tratamentului pacienţilor, putând duce nu numai la afectarea încrederii pacientului în medic, dar şi la agravarea stării de sănătate a pacientului. În timpul stării de urgenţă, am solicitat pacienţilor imagini cu leziunile respective, apoi, în urma analizării lor şi la cel mai mic semn de inflamaţie sau afectare a piciorului am solicitat pacienţilor să se deplaseze la o unitate sanitară pentru un consult medical de specialitate. Prin urmare, telemedicina are aplicabilitate limitată, iar utilizarea ei ar trebui folosită cu discernământ.


Până acum circa doi ani, podiatria nu era recunoscută oficial în România. Ce s-a schimbat între timp? Care este situaţia podiatrului în prezent?

Dr. Tudor Marinescu: Dacă podiatria a fost recunoscută oficial în România ca specializare şi totuşi în prezent există o Asociaţie Română de Podiatrie, cu toate acestea încă nu avem un program naţional de pregătire pentru această specialitatea, locul podiatrilor fiind suplinit, în prezent, de medici chirurgi (de diverse specialităţi) cu pregătire şi experienţă în tratarea afecţiunilor piciorului. De aceea, în cadrul Clinicii de Podiatrie am format echipe multidisciplinare, am creat protocoale interne ce se adresează diverselor afecţiuni şi avem o colaborare strânsă cu ceilalţi colegi, totul pentru a putea acoperi lipsa în formarea unor astfel de specialişti podiatri. Nu putem decât să sperăm că Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii vor face posibilă începerea pregătirii în această specialitate, în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a reducerii costurilor sociale pentru persoanele cu amputaţii, având în vedere că în România au loc 62 de amputaţii în fiecare zi la persoanele cu diabet (statistică din 2017).