Relevanţa clinică a profilinelor în bolile alergice

Caracteristici generale ale profilinelor

Profilinele sunt proteine care leagă actina, având rol în organizarea citoscheletului. Acestea sunt prezente în citoplasma tuturor celulelor eucariote, atât din surse animale, cât şi din plante. Cu toate acestea, profilinele din plante reprezintă singurele alergene relevante clinic descrise până acum din această familie. Profilinele din plantele superioare constituie o familie de proteine cu structură intens conservată şi prezintă o identitate de secvenţă de cel puţin 75% chiar şi între membrii din organisme mai îndepărtate ca înrudire^(1,2). Din cauza omologiei crescute a secvenţei, reactivitatea încrucişată dintre profiline este extrem de comună şi implică practic fiecare sursă de plante. Astfel, profilina poate fi considerată panalergenul arhetipal^(1,3)(figura 1). Până în prezent au fost descrise peste 120 de profiline alergenice din diferite specii taxonomice^(1,4). Deşi structura primară este foarte conservată, profilinele din diferite surse prezintă unele trăsături structurale individuale, cum sunt diferitele temperaturi de topire raportate pentru unele dintre ele^(5,6).

În Europa, frecvenţa de sensibilizare la profiline poate varia foarte mult între pacienţii alergici la polen, de la 5% într-o cohortă suedeză de pacienţi sensibilizaţi la polen de mesteacăn⁽⁷⁾, 20–30% în populaţiile care locuiesc în Austria, Franţa, Portugalia şi Italia^(4,7–9) până la 51% în rândul pacienţilor alergici la trepădătoare (Mercurialis annua) în Spania⁽¹⁰⁾. Această variabilitate geografică şi gradientul nord-sud se datorează predominanţei diferitelor polenuri în Europa⁽¹¹⁾.

O distribuţie geografică similară, cu un gradient nord-sud al sensibilizării la profiline, este observată şi în cazul pacienţilor selectaţi pe baza alergiei la alimente de origine vegetală. Atât rata de sensibilizare, cât şi nivelurile de sIgE la profilină au fost mai mari în Spania şi Italia (aproximativ 40% şi, respectiv, 30% dintre pacienţi) decât în Ţările de Jos sau Austria, unde a fost recunoscută la cel mult 15% din populaţie^(12,13).

Relevanţa clinică a profilinelor

Relevanţa clinică a profilinelor în alergiile respiratorii

Până de curând, profilinele au fost considerate pneumoalergene minore, cu un impact clinic redus în alergiile la polenuri, dar s-a observat o creştere a numărului de persoane care prezintă reacţii alergice la polenuri din plante neînrudite din punct de vedere botanic⁽¹⁴⁾. Profilinele se găsesc în diferite surse de polen alergenic de la graminee la arbori (tabelul 1). Ele pot induce răspunsuri IgE la 10–60% dintre pacienţii sensibilizaţi la polenuri^(3,15).

În mod obişnuit, sensibilizarea la profiline apare după sensibilizarea la un alergen major dintr-o anumită sursă de polen. În cele mai multe cazuri, polenul de graminee (prin Phl p 12) induce sensibilizarea primară la profiline, însă sensibilizarea la profiline prezintă diferenţe geografice, astfel că şi polenul de mesteacăn (prin Bet v 2), polenul de ambrozia (prin Amb a 8) sau cel de pelinariţă (prin Art v 4) pot acţiona ca surse primare de sensibilizare la profiline^(15,16).

În unele surse de polen alergenic, profilina este alergenul major. Este cazul polenului de talpa-gâştei (Chenopodium album), un studiu din Spania evidenţiind că, într-o populaţie sensibilizată la acest polen, 55% dintre pacienţi au prezentat IgE pentru Che a 2⁽¹⁷⁾. Tot un alergen major este şi profilina din polenul de curmal, Pho d 2, care a indus un rezultat pozitiv la 55% dintre pacienţii testaţi cutanat şi la 64% dintre pacienţii testaţi cu ELISA^(4,18).

Studii recente au indicat că, în anumite zone geografice, sensibilizarea la profiline poate fi un marker al severităţii alergiilor respiratorii la pacienţii cu rinoconjunctivită şi astm induse de polen. Acest lucru se datorează, probabil, prezenţei multiplelor sensibilizări primare la diferite surse de polen⁽¹⁹⁾.

Relevanţa clinică a profilinelor în alergiile alimentare

Cu toate că profilinele sunt prezente în toate alimentele de origine vegetală, relevanţa lor ca alergene alimentare a fost mult timp subtimată^(20,21). În ciuda faptului că este considerată un alergen minor, profilina este alergenul major al unor alimente vegetale, de exemplu: pepenele galben (Cuc m 2)⁽²²⁾, portocala (Cit s 2)⁽²³⁾ şi soia (Gly m 3)⁽²⁴⁾ (tabelul 2).

Având în vedere labilitatea termică şi enzimatică a profilinelor, expresia clinică a alergiei alimentare induse de acest alergen este în mare parte reprezentată de sindromul de alergie orală, caracterizat prin simptome precum mâncărime a buzelor, limbii, gurii şi gâtului. Aceste simptome sunt limitate ca timp şi apar imediat după consumul de alimente vegetale crude. Cu toate acestea, au fost raportate şi cazuri de reacţii sistemice la profilinele din fructele de litchi⁽²⁵⁾ şi din dovlecel^(4,26).

De asemenea, au fost raportate reacţii alergice sistemice după provocarea orală cu doze mici de profilină a unor pacienţi alergici la graminee din anumite zone din Spania, cu nivel de expunere şi rată de sensibilizare la polenuri de graminee extrem de ridicate⁽²⁷⁾. Acest lucru ar trebui luat în considerare când sunt evaluate reacţiile alergice alimentare severe în zonele în care alergia la graminee este dominantă. Studii recente au demonstrat că, în anumite condiţii, cum ar fi prezenţa unor cofactori specifici, alergenele alimentare labile, printre care şi profilinele, pot induce reacţii alergice sistemice⁽²⁸⁾.

Alergia la alimentele care conţin profilină se datorează sensibilizării primare la acest alergen prin inhalare şi dezvoltarea ulterioară a aşa-numitului sindrom polen-aliment (PFS)^(4,29), care se bazează pe un mecanism de alergie alimentară de tip II. Cele mai multe sindroame implică polenul de buruieni (de exemplu, ambrozia, talpa-gâştei, pelinariţă) şi polenul de graminee şi mesteacăn. Printre aceste sindroame se numără sindromul ţelină-pelinariţă-condimente, sindromul pelinariţă-muştar şi asocierea ambrozia-pepene-banană.

Relevanţa clinică a profilinelor în alergia la latex

Pentru a evalua rolul profilinei Hev b 8 în alergia la latex şi sindroamele asociate, este extrem de important să se clarifice dacă sensibilizantul primar a fost latexul sau dacă sensibilizarea iniţială s-a datorat altor surse (polen sau alimente vegetale)⁽⁴⁾. De regulă, sensibilizarea la Hev b 8 raportată la pacienţii alergici la polen şi/sau fructe nu se bazează pe o sensibilizare primară la latex, dar este cel mai probabil un fenomen de reacţie încrucişată datorită similitudinii mari a secvenţei sale cu profilinele din alte surse, de exemplu: Hel a 2 (profilină de floarea-soarelui) (77%) şi Ole e 2 (profilină de măsline) (80%), Ara h 5 (profilină de arahide) (78%) sau Pyr c 4 (profilină de pere) (88%)^(4,30) (figura 2). Din cauza gradului ridicat de reactivitate încrucişată, prezenţa sIgE la Heb v 8 este de obicei un marker irelevant al sensibilizării la latex.

În acelaşi timp, este util de reţinut că Hev b 8 este prezent în cantităţi foarte mici sau chiar absent în mănuşile din latex⁽³¹⁾. În general, Hev b 8 nu se consideră a avea un impact clinic în alergia la latex şi, conform ghidurilor, pacienţii sensibilizaţi numai la acest alergen nu au nevoie de un cadru fără latex în timpul procedurilor chirurgicale⁽³²⁾.

Managementul clinic al sensibilizării la profiline

Diagnosticul sensibilizării la profiline

Sensibilizarea la profiline se poate diagnostica in vivo prin testare cutanată, utilizând un extract comercial de polen de curmal, bogat în profilină. Acesta are sensibilitate şi specificitate foarte apropiate de cele ale profilinei recombinate din polenul de timoftică, utilizată in vitro (Phl p 12)⁽³³⁾, însă extractul nu este disponibil decât în câteva ţări (de exemplu, Italia, Spania şi Austria)⁽³⁴⁾.

O gamă mai largă de profiline sunt disponibile pentru platformele de diagnostic molecular. Testul ImmunoCAP (Thermo Fischer Scientific) oferă pentru diagnostic profilinele Phl p 12, Bet v 2, Pru p 4 şi Hev b 8. În testul multiplex ImmunoCAP ISAC, este prezent şi Mer a 1. Un alt panel multiplex, ALEX² MADx, testează IgE specifice pentru Phl p 12, Bet v 2, Hev b 8, Pho d 2, Mer a 1 şi Cuc m 2⁽¹⁾ (tabelul 3).

Deoarece profilinele au o secvenţă extrem de bine conservată, induc reacţii încrucişate şi prezintă o frecvenţă de legare a IgE similară⁽³⁵⁾, o singură proteină-marker este suficientă pentru a diagnostica sau exclude sensibilizarea la profiline⁽³⁶⁾. Deşi majoritatea profilinelor prezintă un grad crescut de identitate a secvenţei, responsabil de numeroase reactivităţi IgE încrucişate, extractele din două surse de polen (paracherniţă şi chiparos) induc un răspuns IgE scăzut la pacienţii hipersensibili la profilină. Cauza acestui răspuns poate fi datorată fie unei reactivităţi încrucişate mai limitate a profilinelor din aceste două plante cu celelalte profiline^(37,38), fie unei concentraţii mai mici a proteinei în extract.

Terapia alergiei la profiline

Abordarea unei imunoterapii alergen-specifice (AIT) bazate pe componente moleculare a fost cercetată de mai mulţi ani⁽³⁹⁾.O  formă recombinată de Phl p 12⁽⁴⁰⁾ şi o formă mutantă de Cuc m 2⁽⁴¹⁾ au fost dezvoltate şi propuse drept molecule candidate pentru imunoterapia alergen-specifică a alergiei la profiline. Deşi studiile dublu-orb, controlate cu placebo, cu pneumoalergenele rPhl p 1, rPhl p 2, rPhl p 5a, rPhl p 5b şi rPhl p 6 au arătat că utilizarea formelor recombinante în AIT este eficientă şi sigură în tratamentul alergiilor respiratorii⁽⁴²⁾, acestea nu au fost încă aprobate pentru utilizare la om. Asero et al.⁽⁴³⁾ au efectuat recent teste de inhibiţie cu seruri de la pacienţi sensibilizaţi la profilină din polen şi extracte AIT de polen de mesteacăn, graminee, ambrozia şi măslin, disponibile comercial. Autorii au ajuns la concluzia că, având în vedere nivelul ridicat de inhibiţie a legării IgE de profilină (80-90%), aceste produse conţineau cantităţi mari de profilină şi puteau desensibiliza pacienţii la acest alergen⁽⁴³⁾. Extractele de polen de graminee au cel mai mare conţinut relativ de profilină⁽⁴⁾.

Cu toate acestea, utilizarea produselor AIT actuale pentru a trata în mod specific alergia la profilină este descurajată, deoarece produsele AIT sunt standardizate doar pentru alergenele majore, diferenţele în conţinutul de proteine sunt foarte mari şi conţinutul de profilină din unele extractele de alergen este scăzut sau nedetectabil⁽⁴⁾.

Concluzii

Profilinele sunt proteine prezente în toate organismele eucariote, cu o structură primară conservată care induce frecvent reactivităţi încrucişate, îngreunând astfel diagnosticul alergologic şi identificarea sursei primare de sensibilizare. De regulă, sensibilizarea la profiline apare după sensibilizarea la alergenul major, specific speciei, fiind considerate un marker al severităţii în alergia la polenul de graminee. Deoarece profilinele sunt proteine labile termic şi enzimatic, pacienţii sensibilizaţi prezintă adesea simptome alergice uşoare, de obicei limitate la cavitatea bucală – sindrom de alergie orală. Totuşi, au fost raportate şi cazuri de reacţie sistemică severă la alimentele de origine vegetală la populaţiile care sunt expuse unei încărcături mari de polen de graminee. Desensibilizarea la profiline poate fi indusă cu ajutorul imunoterapiei alergen-specifice, cu condiţia ca preparatele de imunoterapie să conţină profiline. 

Surse de finanţare: Acest articol a fost elaborat cu sprijinul Bursei de Cercetare Doctorală oferite de Societatea Română de Alergologie şi Imunologie Clinică şi a proiectului INSPIRED (Strategii inovative pentru prevenţia, diagnosticul şi terapia afecţiunilor respiratorii induse de polenul de ambrozia), cod SMIS 103663.

 

Conflict de interese: niciunul declarat

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.