Dieta durabilă şi asocierea cu modificările de mediu – o analiză de impact

Alimentaţia durabilă este cheia pentru protejarea mediului şi, implicit, a sănătăţii consumatorilor. Piaţa şi mass-media solicită soluţii nutriţionale inteligente şi durabile. Provocările privind sănătatea şi bunăstarea sunt omniprezente în fiecare comunitate şi demografie. Şi, din ce în ce mai mult, consumatorii caută soluţii care să fie nu numai bune pentru ei, ci şi pentru planeta noastră. Bunăstarea personală şi sănătatea planetară sunt acum intrinsec legate.

Pentru o nutriţie mai bună, accesibilă tuturor, specialiştii din domeniul medical (nutriţionişti, dieteticieni, medici de familie sau alte specialităţi aferente, psihologi, kinetoterapeuţi, ingineri din industria alimentară etc.) ajută pacienţii să adopte o alimentaţie sănătoasă şi durabilă pe tot parcursul ciclului vieţii, fie prin îmbunătăţirea sănătăţii holistice, cu soluţii inovatoare care încep cu intestinul, fie ajutând sugarii să dezvolte sisteme imunitare sănătoase sau menţinând tinerii şi adulţii activi şi puternici pe parcursul diferitelor etape ale vieţii. Iar responsabilitatea este uriaşă.

Sistemul alimentar global actual este cel mai mare sector care emite gaze cu efect de seră din lume⁽¹⁾. Mai mult, este în principal responsabil pentru pierderea biodiversităţii şi degradarea ecosistemelor şi este considerat cea mai mare sursă specifică sectorului de poluare a apei^(2-4). În timp ce 820 de milioane de oameni suferă în prezent de foame, numărul persoanelor supraponderale aproape s-a triplat raportat la anul 1975, ajungând la peste 1,9 miliarde^(5,6). În mod similar, prevalenţa în creştere a bolilor legate de dietă în ţările industrializate este o expresie a deficienţelor inerente ale sectorului alimentar şi agricol actual⁽⁷⁾.

Schimbările în comportamentul nutriţional individual sunt o condiţie prealabilă esenţială pentru a opri acest carusel al poluării; prin urmare, este nevoie de educare, informare şi comunicare continuă. Dieteticienii, în calitate de specialişti în domeniu, dar şi de consumatori, pot contribui activ la dezvoltarea durabilă a sistemului de nutriţie, de exemplu, modelându-şi obiceiurile nutriţionale individuale într-un mod durabil şi exercitând o influenţă pozitivă asupra mediului personal şi social.

Prin promovarea gândirii sistemice, multidimensionale, au fost evidenţiate conexiunile dintre mediu, nutriţia durabilă şi dimensiunile ecologice, sociale şi economice, dar mai ales cele care ţin de sănătate.

Alimentele pe care oamenii le consumă afectează sănătatea lor şi sănătatea mediului. Dietele dezechilibrate, sărace în fructe, legume, nuci şi cereale integrale şi bogate în carne roşie şi procesată, sunt cea mai mare povară pentru sănătate la nivel mondial şi în majoritatea regiunilor⁽⁸⁾. Pe lângă dietele dezechilibrate, aproximativ două miliarde de oameni sunt supraponderali sau obezi, două miliarde au deficienţe nutriţionale, iar aproximativ 800 de milioane suferă încă de foamete din cauza sărăciei şi a sistemelor alimentare slab dezvoltate. Pe măsură ce tranziţia alimentară către produse alimentare mai procesate şi mai valoroase (în termeni de cost şi valoare percepută) continuă în multe regiuni ale lumii, aceste riscuri alimentare pentru sănătate sunt de aşteptat să se agraveze^(9,10).

Impactul producţiei de alimente asupra mediului este la fel de descurajant. Agricultura este responsabilă pentru aproximativ un sfert din toate emisiile de gaze cu efect de seră⁽¹¹⁾, ocupă circa 40% din suprafaţa Pământului⁽¹²⁾ şi utilizează 70% din toate resursele de apă dulce⁽¹³⁾, iar aplicarea excesivă a îngrăşămintelor în unele regiuni a dus la poluarea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane şi a creat zone moarte în oceane⁽¹⁴⁾. Ca urmare, sistemul alimentar global a contribuit la depăşirea mai multor graniţe planetare propuse, care încearcă să definească un spaţiu de operare sigur pentru umanitate, pe un sistem planetar stabil⁽¹⁵⁾. În absenţa strategiilor dedicate de atenuare sau a schimbărilor în cerere, impactul asupra mediului se aşteaptă să se intensifice; pe măsură ce creşte cererea de alimente cu un impact mai mare asupra mediului, cum ar fi carnea şi lactatele, şi populaţia globală este estimat că va creşte de la 7 miliarde la 10 miliarde în următorii 30 de ani⁽¹⁶⁾.

Conceptul de diete durabile combină provocările creării unui sistem alimentar care furnizează diete sănătoase pentru o populaţie în creştere, reducând în acelaşi timp impactul asupra mediului^(17,18). Literatura despre dietele durabile a crescut substanţial în ultimul deceniu^(19-21), iar conceptul a fost extins la aspectele economice, etice şi culturale ale dietelor. Cu toate acestea, analizele consecvente ale sănătăţii dietelor propuse în mod obişnuit sunt rare, iar abordările care se bazează în primul rând pe obiective de sănătate şi nu de mediu sunt, cu puţine excepţii, rareori luate în considerare^(10,22,23).

Conceptul de diete durabile combină preocupările legate de sănătate şi de mediu. Deşi au apărut mulţi candidaţi pentru diete durabile, nu s-a făcut nicio analiză coerentă şi comună a mediului şi a sănătăţii acestor diete la un nivel comparativ regional.

Urmărirea unei strategii de mediu prin înlocuirea alimentelor de origine animală poate fi deosebit de eficientă în ţările cu venituri mari, pentru îmbunătăţirea nivelului de nutrienţi, reducerea mortalităţii premature şi reducerea impactului asupra mediului, în special a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, poate duce şi la creşterea utilizării apei dulci şi are o eficienţă redusă în ţările cu un consum scăzut sau moderat de alimente de origine animală.

Urmărirea unei strategii de securitate alimentară prin îmbunătăţirea echilibrului energetic al dietelor poate duce la reduceri similare ale mortalităţii premature, dar în scenariile noastre a îmbunătăţit doar moderat nivelurile de nutrienţi şi a condus la mici reduceri ale consecinţelor asupra mediului la nivel global, cu impact redus în ţările cu venituri mari şi medii şi cu o utilizare sporită a resurselor în ţările cu venituri mici.

În primul rând, există diferenţe calitative între beneficiile asupra sănătăţii şi a mediului care pot fi obţinute prin modificări ale dietei. Analiza noastră sugerează că, deşi o strategie de sănătate publică cuprinzătoare şi proprie contextului pentru schimbarea dietei poate duce la diete mai sănătoase în toate regiunile, diferenţele dintre impactul asupra mediului şi regiuni sunt mari.

Schimbările alimentare către diete sănătoase, cu conţinut scăzut de carne, pot fi eficiente în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, moderat eficiente în reducerea utilizării terenurilor agricole şi aplicarea de îngrăşăminte în ţările cu venituri mari şi cu venituri medii, dar mai puţin eficiente pentru reducerea consumului de apă dulce, în special în ţările cu venituri mici. Schimbările din ţările cu venituri mici depind mai mult de îmbunătăţirile tehnologice şi de schimbările în management⁽¹⁶⁾, sugerând că o perspectivă sinergică asupra dietelor durabile ar trebui să includă atât aspectele tehnologice, cât şi cele alimentare. Deşi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este importantă la nivel global pentru atenuarea schimbărilor climatice, schimbările din celelalte domenii se referă la efectele preponderent locale asupra mediului. Acest lucru evidenţiază necesitatea unor strategii specifice contextului, care să echilibreze impactul asupra mediului la nivel global şi regional.

În al doilea rând, abordarea compoziţiei dietei şi a aportului de energie ca parte a ghidurilor alimentare bazate pe alimente ar putea fi o strategie cuprinzătoare pentru realizarea unor diete durabile^(20,24). S-a constatat că, atunci când recomandările dietetice bazate pe alimente reflectă dovezile disponibile privind alimentaţia sănătoasă, inclusiv aportul echilibrat de energie, consumul redus de carne roşie şi zahăr, cantităţi mici până la moderate din alte alimente de origine animală şi cantităţi generoase de fructe, legume, leguminoase şi nuci, dietele rezultate ar fi în conformitate cu criteriile de durabilitate, prin reducerea impactului asupra mediului în majoritatea regiunilor şi ar îmbunătăţi în continuare sănătatea alimentară a celor rămase. Cu toate acestea, multe orientări alimentare naţionale nu reflectă aceste dovezi privind alimentaţia sănătoasă şi includ limite deloc sau prea laxe pentru alimentele de origine animală, în special carnea şi lactatele, în ciuda unei baze de dovezi opuse^(25,26). 

Avem nevoie la noi în ţară de ghiduri de terapie nutriţională medicală pe diverse patologii, de ghiduri prevenţionale dedicate comunităţilor cu risc, de ghiduri de bune practici în spitale, clinici sau instituţii de învăţământ, sau de reţetare actualizate dedicate blocurilor alimentare din diverse instituţii, pentru a asigura informarea adecvată în domeniu şi a susţine sustenabilitatea şi calitatea meniurilor acordate populaţiei.

Acestea pot fi elaborate doar în cadrul unor echipe interdisciplinare, naţionale, care să includă şi dieteticienii, tocmai datorită valenţelor multiple de competenţă în pregătirea lor profesională, asigurate de universităţile noastre

Deşi impactul asupra biodiversităţii este legat de utilizarea terenurilor într-o anumită regiune, este posibil ca el să difere în funcţie de bogăţia biodiversităţii unei regiuni şi de modul în care este gestionată utilizarea terenurilor. În ceea ce priveşte aspectele economice, este posibil ca schimbările mari ale cererii şi ofertei de alimente să afecteze metodele de producţie, tehnologiile şi preţurile mărfurilor, care, la rândul lor, ar avea un impact asupra amprentelor de mediu, veniturilor agricole, accesibilităţii dietelor şi comportamentului de cumpărare. Identificarea opţiunilor concrete de politică ce ar putea sprijini modificările dietetice modelate aici este la fel de importantă.

La nivel global, excesul de greutate şi obezitatea, precum şi consumul de carne roşie şi lactate sunt aşteptate să crească în viitor fără abordări politice dedicate^(27,28). Deşi campaniile de informare şi acţiunile voluntare ale industriei pot fi importante, literatura despre schimbarea comportamentului sugerează că acestea este puţin probabil să fie eficiente de unele singure.

În schimb, abordările transversale de reglementare care se concentrează pe întregul mediu alimentar combină stimulente multiple, inclusiv cele fiscale, şi oferă sprijin şi consolidare pozitivă pentru indivizi, au avut succes în contexte specifice, dar ar trebui să fie extinse, pentru a duce la modificări substanţiale ale dietei la nivelul populaţiei^(29-31).

Găsirea unor combinaţii eficiente de politici şi abordări care să ia în considerare caracteristicile locale va fi esenţială pentru extinderea cu succes a iniţiativelor şi obţinerea de reduceri a poverii de sănătate şi de mediu la nivel de populaţie şi la nivel global.

În ultimul deceniu, progresele în tehnologia de secvenţiere şi bioinformatică ne-au îmbunătăţit capacitatea de a înţelege microbiomul uman şi modul în care mediul contribuie la schimbări în aceste sisteme complexe de-a lungul timpului^(32,33). Microbiomul uman reprezintă o comunitate microbiană care cuprinde de 10 ori mai multe celule şi de aproximativ 100 de ori mai multe gene decât cele conţinute numai în corpul uman⁽³⁴⁾. În timp ce funcţia majoră a microbiomului intestinal este de a ajuta la fermentarea şi extracţia energetică a fibrelor alimentare nedigerabile, studii multiple au legat microbiomul de homeostazia energetică, funcţia imunitară şi dezvoltarea anumitor boli⁽³⁵⁾. O înţelegere sporită a relaţiei dintre oameni, microbii lor şi mediu ne poate ajuta să înţelegem mai bine menţinerea sănătăţii şi dezvoltarea bolii.

Mediul înconjurător joacă un rol esenţial în compoziţia microbiomului uman. De fapt, 22-36% din variabilitatea microbiomului între persoane este asociată cu factori de mediu şi doar 1,9-9% de genetică⁽³⁶⁾. Factorii de mediu apar în primele zile ale vieţii şi se extind până la vârsta adultă. Factorii ecologici precum modul de naştere, alăptarea şi diversificarea dietei sunt paşi critici în dezvoltarea unui microbiom adult matur. Ulterior, dieta, fumatul, stilul de viaţă şi stresul pot induce schimbări ale microbiomului pe parcursul vieţii şi ne fac mai predispuşi la anumite boli.

Cercetările viitoare se pot concentra, de asemenea, asupra interacţiunii dintre microbiom şi epigenetică. Există o literatură emergentă cu privire la rolul moştenirii epigenetice transgeneraţionale în sănătate şi boală. Aşa cum s-a revizuit aici, stresul şi mediul joacă un rol important în dezvoltarea şi stabilitatea microbiomului în timp. Dar modul exact prin care aceste semnale pot modifica epigenetica gazdei, în special de-a lungul generaţiilor, reprezintă o temă activă de cercetare.

Microbiomul este un sistem complex care se află la intersecţia dintre mediul şi sănătatea noastră. Deşi multe aspecte ale mediului pot cauza schimbări în microbiomul nostru, vedem prin exemplul obezităţii şi al sindromului de intestin iritabil că perturbările acestui sistem intricate pot fi, de asemenea, la baza bolii. Chiar dacă sunt necesare studii longitudinale pentru a determina relaţia directă dintre factorii de mediu şi disbioza intestinală în dezvoltarea bolilor, îmbunătăţirile în tehnologia de secvenţiere şi un câmp tot mai mare de bioinformatică ne oferă noi cunoştinţe zilnice cu privire la modul în care mediul, sănătatea şi microbii noştri sunt legaţi. Acest lucru are implicaţii nu numai pentru o mai bună înţelegere a fiziopatologiei bolii subiacente, ci poate ajuta şi la dezvoltarea unor tratamente ţintite mai bune, bazate pe molecule de microbieni specifice.

Tema nutriţiei durabile ar trebui abordată la nivel global, regional şi individual.

O altă scară de abordat o reprezintă sustenabilitatea sistemului alimentar global şi modul în care se poate schimba în viitor pentru a îmbunătăţi furnizarea de nutriţie pentru populaţia globală, a atenua daunele asupra mediului şi pentru a aborda alte obiective de durabilitate.

Scara finală se află între individ şi global: o graniţă regională privind sustenabilitatea sistemului alimentar şi nutriţia populaţiei. Regiunea şi populaţia în cauză pot varia ca scară; unii cercetători au investigat sustenabilitatea sistemului alimentar european, în timp ce alţii s-au uitat la sistemele naţionale. Cercetarea de specialitate este provocată de necesitatea de a lua în considerare fluxurile atât în interiorul, cât şi în afara graniţei, precum şi forţele ce determină aceste fluxuri – de exemplu, dacă graniţa este o ţară, atunci comerţul internaţional ar fi un flux esenţial de luat în considerare.

În domeniul nutriţiei durabile, alimentaţia este de obicei subiectul studiat. Dar mâncarea trebuie privită din diferite aspecte, în funcţie de întrebările puse. Cineva interesat de producţia de alimente ar fi preocupat de produsele alimentare, cum ar fi grâul, în timp ce un nutriţionist ar putea lua în considerare disponibilitatea pâinii, iar un dietetician ar fi interesat de rolul consumului de pâine în dieta indivizilor.

Cele patru aspecte pe care le-am identificat sunt:

• Materia primă alimentară - forma originală a alimentelor, aşa cum este produsă, adesea înainte de procesare, în produse alimentare pentru consum (de exemplu, grâu sau lapte).

• Produsele alimentare de pe piaţă - alimente în forma în care sunt consumate (de exemplu, pâinea, categorii de brânzeturi).

• Mesele de consum - combinaţia de alimente consumate într-o singură şedinţă (de exemplu, brânză pe pâine prăjită sau pizza).

• Dietele abordate - combinaţia de produse alimentare şi mese de-a lungul timpului (de exemplu, brânză pe pâine prăjită pentru micul dejun, două zile pe săptămână, în combinaţie cu consumul divers de alte meniuri şi/sau produse alimentare).

Există o suprapunere între aceste aspecte, dar fiecare este semnificativ pentru anumite abordări ale nutriţiei durabile. Atunci când se examinează producţia sau recoltarea alimentelor, discuţia despre produsele alimentare este esenţială. Cercetătorii pot fi interesaţi de maximizarea producţiei, investigarea comerţului cu alimente, reducerea impactului asupra mediului sau de aspectele economice ale producţiei, toate acestea necesitând o înţelegere a mărfurilor. Produsele alimentare sunt cele mai relevante pentru abordările la scară globală sau regională; la aceste scale, mesele şi dietele sunt extrem de diverse, aşa că este mai eficient să luăm în considerare mărfurile alimentare. De exemplu, serviciile alimentare iau în considerare conţinutul de nutrienţi al produselor alimentare şi al produselor alimentare neformulate şi le compară cu cerinţele de nutrienţi ale populaţiei. Această abordare nu încorporează impactul formulării extinse de alimente sau al combinaţiilor de articole în mese şi diete asupra valorii nutriţionale a alimentelor. De exemplu, consumul de alimente bogate în acid fitic poate reduce absorbţia anumitor minerale, dar această dinamică nu poate fi surprinsă în aspectul mărfurilor sau al articolului.

Aspectul produsului alimentar poate fi util atunci când se examinează disponibilitatea alimentelor din supermarket, de exemplu. Acest lucru poate fi la scară regională (ex.: care este impactul unei taxe pe zahăr asupra preţului cu amănuntul al alimentelor) sau de la o persoană (ex.: care este implicaţia asupra preţului pentru individ de a alege să cumpere exclusiv produse ecologice). Cu toate acestea, din nou, aspectul produselor alimentare nu va surprinde efectele mesei şi nici nu va fi util pentru înţelegerea producţiei de bunuri alimentare utilizate ca ingrediente în produsele alimentare formulate.

Aspectele legate de masă şi dietă ocupă, de asemenea, roluri destul de distincte. De exemplu, o singură masă poate fi lipsită complet de fibre alimentare, dar acest lucru nu este neapărat îngrijorător dacă dieta individului conţine de obicei fibre bogate. În schimb, orientările alimentare naţionale trebuie să ia în considerare mesele pe care populaţia le consumă pentru a fi acceptabile şi susţinute.

Când ne uităm la amprenta produselor alimentare şi începem să facem comparaţii, trebuie să fim clari cu privire la serviciul sau beneficiul oferit de produse, pentru a ne asigura că facem o comparaţie validă. Cu toate acestea, serviciul oferit de un produs alimentar depinde de scopul pentru care este consumat. Mâncarea este consumată dintr-o varietate de motive: ca sursă de nutriţie, pentru experienţă ori plăcere senzorială sau în scopuri sociale şi culturale. Contabilitatea pentru aceste scopuri diferite nu este simplă. De exemplu, din punct de vedere nutriţional, băuturile alcoolice oferă foarte puţine beneficii, dar mulţi consumatori pot pune mare preţ pe scopurile lor senzoriale sau sociale. Raportul FAO se ­concentrează pe nutriţie, mai degrabă, decât pe celelalte servicii oferite de alimente şi analizează modul în care informaţiile nutriţionale pot fi combinate cu datele de impact asupra mediului^(4,5).

Oricât de complexă este această evaluare continuă a sustenabilităţii şi durabilităţii resurselor alimentare, fiecare regiune şi fiecare ţară au nevoie de un program de evaluare şi intervenţie propriu, adaptat nivelului cultural alimentar, economic, dar şi de sănătate nutriţională. Acesta este unul din scopurile principale ale dieteticienilor: pe baza informărilor şi adaptărilor acestor date la mediul sociocultural şi economic, să dezvolte prin echipe multidisciplinare programe de intervenţie nutriţională adecvate sustenabilităţii nutriţionale şi promovării sănătăţii populaţionale.    

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.