După cum se ştie, complicaţiile produse de paraziţii intestinali pot fi multiple, având în vedere că este afectată zona din corp cel mai mult interesată în susţinerea imunitară a organismului, flora intestinală. Astfel, multe alergii au drept cauză infestarea cu paraziţi intestinali, fie că se manifestă la nivelul pielii sau la nivel digestiv sau respirator. Persoanele, în special copiii, dar şi adulţii, devin anemici, cu tulburări de tranzit, de tip diaree sau constipaţie, balonare şi flatulenţă, dureri abdominale difuze sau localizate, prurit anal, greaţă, gust amar. Simptome neplăcute apar şi la nivel cerebral, ca stări de oboseală, nervozitate, somn agitat şi altele.

Se poate spune că parazitozele intestinale sunt subdiagnosticate paraclinic, nu se surprinde întotdeauna eliminarea chisturilor de giardia sau a ouălor de ascarizi sau oxiuri în scaun. La pacienţii adulţi există uneori reticenţa în a relata existenţa paraziţilor vizibili în scaun, persistând astfel starea de purtător cu risc de contaminare a celor din familie.

O posibilă rezolvare cu un preparat natural

Vă propun preparatul fitofarmaceutic Giardinophyt, pe care l-am conceput şi testat cu foarte bune rezultate şi pe care l-am încredinţat spre fabricaţie firmei Plantextrakt din Cluj.

Combinaţia de extracte naturale de cimbru, mărar, cuişoare, vetrice şi propolis favorizează eliminarea paraziţilor, distruge şi împiedică proliferarea microorganismelor, favorizează eliminarea gazelor din intestin, combate senzaţia de vomă şi greaţă – prin acţiunile antihelmintică (componentele uleiului volatil din vetrice; componentele din uleiul volatil din cimbru - timol şi carvacrol, din mărar - carvonă, din cuişoare - eugenol şi derivaţi; componentele din propolis - acizi şi esteri ai acizilor fenolici, ai acidului ferulic), antimicrobiană (componentele din uleiul volatil din cimbru - timol, din cuişoare - eugenol, flavonoidele din propolis) şi carminativă (componentele din uleiul volatil de mărar).

Vetricea – Chrysanthemum vulgare/ Tanacetum vulgare - este o plantă perenă, de talie înaltă, cu rizom noduros şi tulpini aeriene, anuale, erecte, frunze alterne, penat - sectate, cu foliole lanceolate şi adânc serate şi flori tubuloase, galbene. Părţile florale şi ramurile superioare conţin 0,2-0,6% ulei esenţial format din tanacetonă, tuionă, camfor, cineol şi borneol, substanţe amare cu structură lactonică, eter-alcooli, flavonoizi, gumirezine, taninuri, acid malic şi tartric şi vitamina B1. Acţiunea în oxiurază şi în ascaridoză este datorată în special componentelor din uleiul volatil (tanacetonă, tuionă). Nu se recomandă în timpul sarcinii, din cauza efectului abortiv al tuionei.

Cimbrul de cultură – Thymus vulgaris – este un subarbust peren, cu tulpina cu ramificaţii de la subsuoara frunzelor, formând tufe de 20-30 cm, cu frunze mici, romboidal-ovat-lanceolate. Conţine 1-2% ulei esenţial bogat în timol, p-cineol şi borneol, geraniol, carvacrol, linalol, acetat de bornil, pinene, saponozide, acid ursolic, flavonoide etc. Are numeroase utilizări de uz intern şi extern.

Figurează în listele plantelor medicinale aprobate de UE, de ESCOP, Farmacopeea britanică a plantelor medicinale etc. Acţiunea farmacodinamică se bazează în special pe timol şi carvacrol, care pe lângă acţiunea antihelmintică au şi acţiune antimicrobiană şi antifungică. Nu prezintă efecte secundare şi reacţii adverse, de altfel se utilizează frecvent în alimentaţie.

Mărarul – Anethum graveolens – este o specie anuală, cu frunze de 3-4 ori penat-sectate, cu foliole filiforme, peţiolate, flori mici, galben‑verzui, grupate într-o umbrelă compusă. Fructele sunt diachene, eliptice, turtite dorsoventral. Mărarul este o plantă legumicolă cu valoare terapeutică ce se cultivă pentru frunzele, tulpina şi fructele sale.

Atât fructele, cât şi seminţele conţin ulei volatil (2,5-6%), cantităţi apreciabile de K, S, Na, vitaminele A, B, C. Uleiul volatil conţine 40-60% carvonă, căreia i se datorează acţiunea antihelmintică. Acţionează şi împotriva colicilor intestinale şi a balonărilor care însoţesc de multe ori helmintiazele, prin efectul carminativ. Nu figurează pe nici o listă a plantelor toxice sau contraindicate de forurile ştiinţifice ale UE. Nu prezintă reacţii adverse, efecte secundare sau contraindicaţii.

Cuişoarele – Eugenia caryophyllata – arbore tropical, totdeauna verde, este originar din insulele Asiei de Sud, cultivat şi în alte ţări tropicale. Se recoltează bobocii florali, a căror culoare roşie devine, prin uscare, brun închis. Au un miros puternic aromat, gustul iute. Cuişoarele se utilizează şi ca aromatizant în alimentaţie, industria lichiorurilor, în obţinerea vanilinei etc. Bobocii florali ai acestei specii conţin: 13% taninuri, ceruri, gumirezine, o substanţă incoloră cristalizată denumită caryophyllin şi ulei volatil. Uleiul volatil este format în proporţie de 60-90% din eugenol şi acetat de eugenol, cariofilen şi alţi compuşi minori. Acţiunea antihelmintică se datorează conţinutului ridicat în eugenol, care este un puternic bactericid, comparabil cu fenolul. În dozele din formula preparatului Giardinophyt, extractul de Cuişoare nu este toxic şi nu are contraindicaţii.

Propolisul este un produs de digestie al albinelor şi este cules de pe muguri, frunze, flori, scoarţa arborilor. Materiile răşinoase culese sunt amestecate de albine cu secreţii salivare şi ceară. Cuvântul propolis vine din greceşte: „pro“ = pentru, „polis“ = cetate. Învăţaţii greci l-au denumit aşa ajungând la concluzia că această substanţă protejează stupul împotriva agresorilor externi. Producerea propolisului se face în acelaşi timp cu cea a mierii şi se realizează de către albine specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20°C, moment în care acesta devine plastic.

De la un stup se poate recolta o cantitate de 100 - 400 g de propolis, în funcţie de regiune.

Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă, între verde, maro şi negru, având miros aromat de răşini şi balsamuri.

Alături de miere, propolisul „fabricat de albine“ este unul dintre cele mai valoroase produse ale stupului. Conţine flavone, flavonone, acizi fenolici şi esterii acestora, esterul feniletilic al acidului cafeic, acid ferulic etc.

Acţiunile principale sunt cele antibacteriene, antihelmintice, antiinflamatoare, antitumorale, hepatoprotectoare, antifungice, analgezice şi antioxidante. În prezent, pe plan mondial, propolisul intră în compoziţia a numeroase medicamente, suplimente sau aditivi alimentari. Este recomandat şi preventiv pentru îmbunătăţirea generală a stării de sănătate. Acţiunea antihelmintică se datorează acizilor fenolici, esterilor acestora şi acidului ferulic.

Studiu toxicologic

Preparatul Giardinophyt a fost supus unui studiu toxicologic realizat de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică (ICCF). Pentru studiu au fost utilizaţi şoareci Swiss şi şobolani Wistar de ambele sexe. Produsul de testat a fost administrat pe cale orală, prin gavaj intragastric. Cantitatea administrată a fost calculată/kg corp, ţinându-se cont de recomandările de administrare ale produsului.

După administrare, animalele au fost supravegheate pe o perioadă de 14 zile şi controlate de cel puţin 2 ori/zi. La animalele de ambele specii şi sexe nu s-au consemnat semne de toxicitate sau modificări semnificative ale comportamentului spontan şi alimentar şi nici letalitate. La necropsie (în ziua a 14-a a experimentului), nu s-au relevat modificări patologice ale structurilor parenchimantoase, tulburări ale distribuţiei sanguine sau modificări la nivelul cavităţilor seroase.

Cum se administrează produsul Giardinophyt?

În doză unică, dimineaţa, înainte de masă, în cure de 7 zile, urmate de 7 zile pauză. Se repetă încă 7 zile pentru prevenirea recidivelor. Cantitatea de administrat diferă, în funcţie de vârstă (copii de 2-6 ani: 1 ml; copii de 7-14 ani: 2 ml; copii peste 15 ani şi adulţi: 3 ml). În timpul tratamentului trebuie respectate regulile igienice care să nu permită proliferarea paraziţilor şi un regim dietetic adecvat.

Desigur, se va administra la toţi membrii familiei. Şi încă o atenţionare: nu se administrează femeilor însărcinate şi celor care alăptează, precum şi celor alergici la produse apicole (propolis).

Mai puteţi recomanda

În alimentaţie se vor folosi fructe şi legume: afine, alune, frăguţe, căpşuni, lămâi, măsline, piersici, hrean ras, morcovi, ceapă, praz, pătrunjel, usturoi şi varză albă.

Se recomandă şi consumul de seminţe de dovleac decorticate (neprăjite şi nesărate), consumate ca atare sau amestecate bine cu miere de albine şi lapte în părţi egale, câte 20-30 g pe zi.

De 3 ori pe săptămână se va folosi în alimentaţie mujdei de usturoi preparat astfel: peste bulbii (căţeii) de la o căpăţână de usturoi se pun o linguriţă de sare grunjoasă şi o linguriţă de miere de albine. Se freacă bine în piuă de lemn sau mojar de ceramică până se obţine o pastă. Se pune apoi o lingură de ulei şi se freacă până se obţine o emulsie. La final se adaugă 1-2 linguri de oţet de mere şi se amestecă bine. Acest mod de preparare are avantajul că mujdeiul poate fi folosit la asezonarea alimentelor şi la cei care suferă de gastrită, uleiul protejând mucoasa gastrică. De asemenea, a doua zi respiraţia nu mai miroase a usturoi.