Sezonul gripal 2017-2018 a fost unul deosebit de intens în emisfera nordică, mortalitatea cauzată de virusul gripal fiind mai mare comparativ cu anii precedenţi. O cauză posibilă pentru acest rezultat este eficienţa mai scăzută a vaccinului antigripal, atât în ceea ce priveşte asocierea componentelor vaccinului cu tulpinile circulante dominante, cât şi abilitatea acestor componente individuale în a conferi protecţie. Sunt ani de când se doreşte producerea unui vaccin antigripal universal, care să ofere protecţie extinsă şi de durată.
Odată cu finalul sezonului gripal în emisfera nordică, Institutul Naţional American pentru Alergii şi Boli Infecţioase (NIAID) a publicat un plan strategic pentru dezvoltarea vaccinului antigripal universal. Acesta reprezintă o prioritate la ora actuală, iar planul expune progresele necesare pentru obţinerea sa. Criteriile menţionate vor fi însă greu de îndeplinit. Conform planului, vaccinul trebuie să aibă o eficienţă de cel puţin 75% împotriva infecţiilor simptomatice, să protejeze împotriva virusurilor gripale A de grup I şi II, să ofere protecţie de durată, preferabil pe parcursul mai multor sezoane, şi să fie adecvat pentru toate grupele de vârstă.
Planul se concentrează şi pe trei direcţii principale de cercetare: înţelegerea transmiterii, a istoricului natural şi a patogenezei; caracteristicile imunităţii şi ale protecţiei imune, precum şi o proiectare raţională a vaccinului. NIAID accentuează faptul că fiecare dintre aceste arii de cercetare prezintă importanţă maximă pentru obţinerea unui rezultat final satisfăcător.
În ciuda tuturor progreselor făcute până în prezent în ceea ce priveşte gripa, planul discutat mai sus arată că dezvoltarea unui vaccin universal este încă departe.
Rata cazurilor severe din toată lumea variază între 3 şi 5 milioane anual, fiind estimate între 300 000 şi 500 000 de decese; autorităţile rămân îngrijorate şi în privinţa riscului de apariţie a unei pandemii de gripă. Dificultatea în cazul tulpinilor pandemice constă în faptul că sunt impredictibile, iar producerea şi stocarea unor rezerve adecvate de vaccin specific pentru tulpina în cauză sunt, în prezent, imposibile. Într-o pandemie, consecinţele ar fi deosebit de severe. Ar putea fi parţial evitate dacă am putea utiliza un vaccin universal, mult mai uşor de distribuit în cantităţi mari în cazul unei situaţii de urgenţă. Mai mult, marea majoritate a populaţiei ar putea fi protejată în avans de tulpina pandemică datorită naturii universale a vaccinului. Până în prezent, nicio pandemie cu noi tulpini gripale nu a fost precedată de detectarea unor precursori asemănători la oameni sau la animale. De aceea, un alt obiectiv este identificarea acelor virusuri gripale nonumane care prezintă risc crescut pentru a evolua în ameninţări pandemice (Lipsitch M et al., 2016). Pe de altă parte, un alt studiu din 2009 bazat pe rapoartele din SUA concluziona că este puţin probabil ca rata mortalităţii următoarei pandemii de gripă să o depăşească pe cea a gripei sezoniere (Thompson W et al., 2009).
Deşi producerea vaccinului universal a reprezentat pentru multă vreme un obiectiv important, optimismul iniţial a scăzut din cauza dificultăţilor întâmpinate. Acestea nu vor fi înlăturate de planul pentru dezvoltare formulat de NIAID, oferind în schimb o structură pe baza căreia pot fi realizate eforturi colective.
Evaluarea evoluţiei gripei reprezintă un proces laborios, iar implementarea unor strategii eficiente de vaccinare presupune o mai bună înţelegere a dinamicii de transmitere, precum şi a interacţiunii dintre diversele tulpini şi sistemul imun uman (Johnson K et al., 2017). Pentru atingerea scopului propus, în ciuda detaliilor tehnice care reprezintă esenţa planului stabilit de NIAID, cel mai important pas în înfăptuire este menţionat chiar în încheiere: succesul va fi obţinut prin colaborarea dintre discipline şi naţiuni.