În momentul actual, la nivel mondial există peste 36 de milioane de oameni infectaţi HIV, care primesc terapie antiretrovirală (ART). Deşi ART menţine un nivel viremic scăzut, terapia se asociază cu toxicitate şi disfuncţii metabolice. Din acest motiv, au fost realizate studii (Nature, Mendoza et al. Nature Medicine, Bar-On et al.), care prezintă efectele utilizării a doi anticorpi care au ca ţintă una dintre proteinele virale.
ART previne progresia către SIDA, prin blocarea unor paşi în replicarea virală, menţinând un nivel scăzut al viremiei, dar nedistrugând celulele infectate care reprezintă rezervorul viral activ. Astfel, oprirea ART conduce la rebound. ART nu acţionează la nivelul rezervorului viral care există în stadiu „dormant” (rezervor viral latent). În acest rezervor, replicarea virală este foarte scăzută, dar poate creşte alarmant în anumite situaţii.
Anticorpii împotriva HIV, anticorpi neutralizanţi generali (bNAbs), acţionează prin blocarea proteinei Env de pe suprafaţa virală, care ajută la intrarea HIV în celulele CD4+. Spre deosebire de ART, bNAbs se administrează o dată la câteva săptămâni. Anticorpii testaţi până în prezent au fost bine toleraţi.
Studii anterioare, care au testat efectele individuale ale 2 bNAbs (3BNC117 sau VRC01), au arătat o scădere a viremiei pentru 6-10 săptămâni, urmat atât de rebound, cât şi de rezistenţă la anticorpi a unor forme virale.
Cele două studii clinice au încercat să arate eficienţa a 2 bNAbs (3BNC117 şi 10-1074) în scăderea rezistenţei la bNAbs. Mendoza et al. au administrat bNAbs la 11 pacienţi la care s-a oprit temporar ART, iar Bar-On et al., la 7 pacienţi care nu au primit încă ART. Ambele studii au dovedit instalarea tardivă a rezistenţei. Nu s-a observat rezistenţă la bNAbs.
Mendoza et al. au observat că rezistenţa la 10-1074 se dezvoltă mult mai repede decât la 3BNC117, deoarece timpul de înjumătăţire al 3BNC117 este mai scurt. Rezistenţa la bNAbs ar putea fi evitată prin ajustarea timpilor de înjumătăţire al celor două sau prin introducerea unui al treilea anticorp. S-a evidenţiat şi menţinerea supresiei virale. În cazul introducerii bNAbs cu două zile înainte ca ART să fie oprită (doze administrate 3-6 săptămâni), viremia a fost nedetectabilă pentru un timp median de 21 de săptămâni (limite situate între 5 şi 30 de săptămâni). Tot în acest studiu s-a observat că diversitatea secvenţelor de nucleotide care codifică proteina Env a fost scăzută înainte şi după tratament în cazul bNAbs, spre deosebire de ART, care prezintă o mare diversitate la rebound. Acest lucru se poate datora faptului că anticorpii acţionează asupra rezervorului viral din ţesuturi.
Bar-On et al. au analizat eficienţa anticorpilor în controlul viremiei la pacienţi care nu au primit ART anterior. Viremia a fost scăzută în medie pentru 86 de zile, cu aproximativ 60 de zile mai mult decât în cazul administrării unui singur tip de anticorp. Supresia a fost completă doar la pacienţii care aveau niveluri scăzute ale viremiei la începutul studiului. Rezultatele sunt încurajatoare, dar nu pot fi aplicate pe scară largă. Bar-On et al. au realizat, anterior începerii studiului, testări pentru a verifica dacă pacienţii prezintă rezistenţă la anticorpii utilizaţi. La primii trei pacienţi la care s-a evidenţiat cel mai rapid rebound, testele nu au putut preciza rezistenţa totală/parţială a unui/ambilor anticorpi, sugerând necesitatea unor teste mai sensibile.
Scopul utilizării anticorpilor a fost de a preveni infectarea iniţială HIV sau de a preveni răspândirea infecţiei, dar, odată infecţia dobândită, totul depinde de celulele T. Cu toate acestea, modele de infectare cu un virus simian-uman chimic (SHIV) inoculat la primate sugerează că anticorpii ar avea un rol şi în combaterea celulelor infectate. În aceste modele de la primate, anticorpii umani se distribuie în ţesuturi, unde pot preveni instituirea rezervorului viral. Totodată, pot contribui la distrugerea celulelor infectate. După ce infecţia a fost dobândită, bNAbs pot menţine niveluri nedetectabile ale viremiei.
Mendoza et al. au testat in vitro eficienţa anticorpilor asupra rezervorului viral, neevidenţiind însă diferenţe în ceea ce priveşte dimensiunea rezervorului viral înainte şi după administrarea de anticorpi.
Sunt necesare studii suplimentare, dar este remarcabil faptul că bNAbs s-ar putea utiliza în perioada refacerii pacienţilor după toxicitatea indusă de ART.