CERCETARE ORIGINALĂ

Rolul medicului de familie în creşterea şanselor de supravieţuire în cancerul pulmonar

 The role of the family physician in increasing the chances of survival in lung cancer

First published: 30 mai 2024

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.159.3.2024.9630

Abstract

Introduction. Lung cancer, one of the most common and deadly forms of cancer worldwide, is influenced by fac­tors such as smoking and environmental pollution, high­light­ing the need for early diagnosis for effective di­sease ma­­nage­­ment, as investigated in this study re­gar­ding sur­­vi­­val perspectives. Materials and method. For this stu­dy, 109 patients diagnosed with non-small cell lung can­cer were selected, aiming to emphasize the im­por­tance of monitoring and early diagnosis in these pa­tients. Results. The survival rates were evaluated in relation to the timing of diagnosis and tumor dissemination, pro­vi­ding a comparative analysis between different diag­nos­tic mo­ments. Discussion. The study highlighted the im­por­tance of family physicians’ knowledge of early signs and symp­­toms, as well as conducting a thorough medical history to observe the risk factors to which patients are exposed. Con­clusions. The study emphasizes the essential role of the family phy­si­cian in improving the survival of patients with lung cancer by early identification of symptoms and coor­di­na­tion of investigations and appropriate treatment. This care­ful and well-informed approach is crucial for ensuring ef­fec­tive therapeutic intervention and longer life expectancy for patients. 

Keywords
lung cancer, early diagnosis, survival, risk factors

Rezumat

Introducere. Cancerul pulmonar, una dintre cele mai comune şi letale forme de cancer la nivel mondial, este influenţat de fac­­tori precum fumatul şi poluarea ambientală, evidenţiind ne­­ce­­si­ta­­tea diagnosticului precoce pentru un management efi­­cient al bolii, aşa cum a fost investigat în acest studiu, în ra­­port cu pers­pec­tivele de supravieţuire. Materiale şi metodă. Pen­­tru realizarea acestui studiu au fost selecţionaţi 109 pacienţi diag­­nos­­ti­caţi cu cancer pulmonar nonmicrocelular şi am ur­mă­rit evi­den­ţierea importanţei monitorizării şi diagnosticării pre­co­ce în cazul acestor pacienţi. Rezultate. În cadrul acestei lu­crări au fost evaluate ratele de supravieţuire în funcţie de momentul diag­nos­ticului şi de diseminarea tumorală, ofe­rin­du-se o ana­liză comparativă între diferitele momente de diag­nos­ti­ca­re. Dis­cuţie. Studiul a evidenţiat importanţa cu­noaş­te­rii de către medicii de familie a primelor semne şi simp­to­me, dar şi a realizării unei anamneze amănunţite pentru a ob­ser­va factorii de risc la care sunt expuşi pacienţii. Concluzii. Stu­diul evidenţiază rolul esen­ţial al medicului de familie în îm­bu­nă­tă­ţi­rea supravieţuirii pa­cien­ţilor cu cancer pulmonar, prin identificarea precoce a simp­to­me­lor şi coordonarea in­ves­ti­ga­ţii­lor şi tratamentului adec­vat. Această abordare atentă şi bine informată este cru­cia­lă pentru asigurarea unei intervenţii te­ra­peu­tice eficiente şi a unei speranţe de viaţă mai lungi pentru pa­cienţi.
 

Introducere

Cancerul pulmonar este întâlnit într-o proporţie de 12,3% din totalul cazurilor de cancer la nivel global, fiind astfel cea mai răspândită formă de cancer. În anul 2000 s-au estimat aproximativ 1,2 milioane de cazuri noi(1).

Fumatul de tutun reprezintă principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar, cu 80-90% dintre cazuri apărând la fumătorii de ţigări. Există variaţii semnificative geografice, rasiale şi de gen în ceea ce priveşte incidenţa, iar unele studii sugerează că femeile ar putea prezenta un risc mai mare de cancer pulmonar din cauza expunerii la carcinogenii din fumul de tutun(2).

Riscul unui individ de a dezvolta cancer pulmonar creşte de 20 până la 30 de ori în cazul fumatului pe parcursul întregii vieţi, comparativ cu un nefumător. În timp ce prevalenţa fumatului scade în Statele Unite ale Americii, China şi Europa de Est se confruntă cu o „epidemie de fumat” care va genera zeci de milioane de cazuri noi în acest secol(3).

Există o componentă genetică în dezvoltarea cancerului pulmonar, indiferent dacă este asociată cu susceptibilitatea individului la boală sau cu reacţia organismului la terapii biologice, indiferent de expunerea la fumul de ţigară. Cercetătorii au dezvoltat o metodă de evaluare a riscului pentru cancerul pulmonar, care include factori precum istoricul fumatului, expunerea la fumul de tutun ambiental, expunerea profesională la praf şi azbest, precum şi antecedentele familiale de cancer. Aceştia au subliniat impactul istoricului familial de cancer asupra riscului de cancer pulmonar, atât în cazul nefumătorilor, foştilor fumători, cât şi al fumătorilor activi(4).

Simptomele produse de tumori intrapulmonare cuprind: răguşeala, dificultăţile în înghiţire, stridorul şi manifestările obstrucţiei venei cave superioare, împreună cu semnele şi simptomele metastazelor abdominale, neurologice şi scheletice. Alte simptome relevante sunt simptomele sistemice, cum ar fi slăbiciunea, lipsa poftei de mâncare şi oboseala(5).

Materiale şi metodă

În acest studiu observaţional retrospectiv, au fost introduşi 109 pacienţi cu cancer pulmonar, care au fost preluaţi din cazuistica Secţiei de oncologie a Spitalului „Topmed” Târgu-Mureş şi a Secţiei de chirurgie 1, Spitalul Clinic Judetean de Urgenţă Târgu-Mureş, în intervalul calendaristic 2020-2023. Pentru caracterizarea lotului de pacienţi s-au utilizat parametri demografici, precum vârsta şi sexul, alături de următorii parametri: tipul histologic, stadiul, invazia vasculară, supravieţuire, grading tumoral şi metastaze. Acest studiu are ca scop cunoaşterea modului în care monitorizarea atât a pacienţilor cu risc de cancer pulmonar, cât şi a celor deja diagnosticaţi poate influenţa supravieţuirea.

Rezultate

În urma studiului retrospectiv efectuat pentru cei 109 pacienţi, am obţinut următoarele rezultate cu privire la stadiul în momentul diagnosticului. Pentru pacienţii cu stadiul IIA, toţi sunt încă în viaţă la ultima verificare; aşadar, nu avem informaţii despre durata de supravieţuire pentru acest grup. Pentru pacienţii cu stadiul IIB, durata de supravieţuire a variat între 1 şi 45 de luni, cu o medie de 21 de luni. Pentru stadiul IIIA, durata de supravieţuire a fost între 1 şi 36 de luni, cu o medie de 19 luni. Pentru stadiul IIIB, durata de supravieţuire a variat între 1 şi 52 de luni, cu o medie de 18 luni. Pacienţii cu stadiul IIIC au avut o durată de supravieţuire între 1 şi 44 de luni, cu o medie de 15 luni. Pentru stadiul IVA, durata de supravieţuire a fost între 1 şi 46 de luni, cu o medie de 15 luni. Pentru stadiul IVB, durata de supravieţuire a variat între 1 şi 37 de luni, cu o medie de 13 luni.

Aceste date evidenţiază variaţia semnificativă în ceea ce priveşte prognosticul şi durata de supravieţuire în funcţie de stadiul de diagnosticare al cancerului pulmonar.

Rezultatele evidenţiază faptul că monitorizarea şi diagnosticul precoce sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea şanselor de supravieţuire. În special, constatăm o diferenţă semnificativă în durata de supravieţuire în funcţie de stadiul de diagnosticare al bolii. Pentru pacienţii diagnosticaţi în stadii incipiente, cum ar fi stadiul IIA, toţi aceştia sunt încă în viaţă la ultima verificare, fapt care subliniază eficacitatea unui diagnostic precoce în detectarea şi tratarea cancerului pulmonar.

În contrast, pentru pacienţii diagnosticaţi în stadii mai avansate, cum ar fi stadiile III şi IV, durata de supravieţuire a fost semnificativ mai scăzută. De exemplu, pentru pacienţii cu stadiul IVB, durata de supravieţuire a variat între 1 şi 37 de luni, cu o medie de 13 luni. Această variaţie evidentă în durata de supravieţuire între stadiile de diagnosticare sugerează că intervenţiile terapeutice sunt mai eficiente atunci când boala este identificată în stadii precoce.

Diagnosticul precoce permite iniţierea tratamentului într-o fază mai timpurie a bolii, ceea ce poate încetini progresia cancerului pulmonar şi poate oferi pacienţilor mai multe opţiuni de tratament. În plus, diagnosticul precoce poate facilita monitorizarea şi gestionarea adecvată a efectelor secundare ale terapiei, contribuind astfel la o calitate mai bună a vieţii pacienţilor.

Figura 1. Supravieţuirea în luni, în funcţie de stadiul cancerului pulmonar
Figura 1. Supravieţuirea în luni, în funcţie de stadiul cancerului pulmonar

Prin urmare, datele prezentate subliniază importanţa vitală a unui diagnostic precoce în managementul cancerului pulmonar. Educaţia şi conştientizarea medicilor de familie cu privire la simptomele şi factorii de risc ai cancerului pulmonar, împreună cu promovarea screeningului regulat pentru populaţia cu risc ar putea îmbunătăţi detectarea timpurie a bolii şi, implicit, supravieţuirea pacienţilor.

În urma studiului retrospectiv efectuat pentru cei 109 pacienţi, am obţinut următoarele rezultate cu privire la metastazare. Pentru pacienţii fără metastaze (M0), timpul mediu de supravieţuire este de aproximativ 39 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±4 luni. Mediana timpului de supravieţuire este de aproximativ 52 de luni. Pentru pacienţii cu metastaze în stadiul M1a, timpul mediu de supravieţuire este de aproximativ 33 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±4 luni. Pentru pacienţii cu metastaze în stadiul M1b, timpul mediu de supravieţuire este de aproximativ 29 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±3 luni. Pentru pacienţii cu metastaze în stadiul M1c, timpul mediu de supravieţuire este de aproximativ 22 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±3 luni. Mediana timpului de supravieţuire este de aproximativ 21 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±4 luni.

Aceste date demonstrează că diagnosticul precoce şi identificarea tipului specific de metastaze în cancerul pulmonar pot influenţa semnificativ prognosticul şi durata de supravieţuire a pacienţilor.

Pentru pacienţii în stadiul M0, care indică lipsa metastazelor la momentul diagnosticului, timpul mediu de supravieţuire este semnificativ mai mare, de aproximativ 39 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±4 luni. De asemenea, mediana timpului de supravieţuire este considerabil mai lungă, de aproximativ 52 de luni. Aceste rezultate sugerează că absenţa metastazelor iniţiale poate fi asociată cu un prognostic mai bun şi cu o supravieţuire mai lungă.

Pe de altă parte, pacienţii cu metastaze în diferite stadii (M1a, M1b, M1c) prezintă o scădere progresivă a timpului mediu de supravieţuire, reflectând extinderea bolii. De exemplu, pentru pacienţii cu metastaze M1c, timpul mediu de supravieţuire este de aproximativ 22 de luni, cu o marjă de eroare de aproximativ ±3 luni. Această tendinţă descrescătoare a timpului de supravieţuire sugerează că identificarea precoce a metastazelor şi intervenţia terapeutică pot fi critice în gestionarea şi îmbunătăţirea prognosticului pentru aceşti pacienţi.

Aşadar, datele evidenţiază importanţa evaluării complete a extinderii cancerului pulmonar, inclusiv identificarea şi caracterizarea metastazelor, pentru a ghida deciziile terapeutice şi pentru a îmbunătăţi supravieţuirea pacienţilor. Diagnosticul precoce şi tratamentul adecvat pot juca un rol vital în gestionarea cancerului pulmonar şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor afectaţi.

Figura 2. Estimarea supravieţuirii în funcţie de metastazare
Figura 2. Estimarea supravieţuirii în funcţie de metastazare

Discuţie

Rolul educaţiei medicale continue este fundamental în evoluţia şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale. În centrul acestui proces stă medicul de familie, figura centrală în îngrijirea sănătăţii populaţiei.

Medicul de familie joacă un rol esenţial în transmiterea informaţiilor şi îndrumarea pacienţilor în ceea ce priveşte prevenţia, diagnosticul precoce şi managementul adecvat al bolilor. Prin intermediul formelor de educaţie medicală continuă, medicul de familie îşi actualizează cunoştinţele şi îşi îmbunătăţeşte competenţele, ceea ce îi permite să ofere îngrijire medicală de înaltă calitate şi să devină un partener de încredere pentru pacienţi în gestionarea sănătăţii lor.

Prin intermediul educaţiei medicale continue, medicul de familie devine un promotor al sănătăţii, încurajând pacienţii să adopte stiluri de viaţă sănătoase şi să se implice activ în propria lor îngrijire medicală.

Rolul medicului de familie în promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor este indispensabil, iar educaţia medicală continuă reprezintă un instrument esenţial în menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii îngrijirii medicale oferite populaţiei. Prin investiţia în formarea continuă a cadrelor medicale, putem construi un sistem de sănătate mai solid şi mai eficient, capabil să răspundă nevoilor şi provocărilor din ce în ce mai complexe ale societăţii contemporane.

Concluzii

Acest studiu a evidenţiat beneficiile esenţiale aduse de medicul de familie în ceea ce priveşte supravieţuirea pacienţilor diagnosticaţi cu cancer pulmonar. Analiza a demonstrat că observarea şi interpretarea atentă a primelor semne şi simptome de către medicul de familie conduc la instituirea unui diagnostic precoce şi, implicit, la îmbunătăţirea prognosticului pacienţilor.

Prin intermediul unei abordări atente şi bine informate, medicul de familie poate recunoaşte indiciile subtile ale cancerului pulmonar în stadiile incipiente, permiţând astfel iniţierea unui proces de diagnostic şi tratament mai rapid şi mai eficient. Acest lucru este crucial, întrucât un diagnostic precoce oferă pacienţilor şansa unei intervenţii terapeutice mai eficace şi, implicit, a unei supravieţuiri mai lungi.

Este important să subliniem că rolul medicului de familie nu se limitează doar la identificarea simptomelor suspecte, ci include şi coordonarea investigaţiilor suplimentare şi a consultaţiilor cu specialişti în vederea confirmării diagnosticului şi a planificării tratamentului adecvat. Astfel, medicul de familie devine un pivot central în parcursul medical al pacientului, asigurându-se că acesta beneficiază de îngrijirea adecvată şi de suportul necesar pe tot parcursul bolii.

Implicarea activă şi bine informată a medicului de familie în detectarea precoce a cancerului pulmonar are un impact semnificativ asupra supravieţuirii pacienţilor. Educaţia continuă şi actualizarea constantă a cunoştinţelor medicale sunt imperative pentru a asigura că medicii de familie sunt pregătiţi să identifice şi să gestioneze corect afecţiunile oncologice, contribuind astfel la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a speranţei de viaţă a pacienţilor.   

 

Autor pentru corespondenţă: Mărioara-Alexandra Marinca E-mail: marincaalexandra@yahoo.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.

Bibliografie

  1. Minna JD, Roth JA, Gazdar AF. Focus on lung cancer. Cancer Cell. 2002;1(1):49-52.

  2. Jassem E, Szymanowska A, Siemińska A, Jassem J. Palenie tytoniu a rak płuca [Smoking and lung cancer]. Pneumonol Alergol Pol. 2009;77(5):469-473.

  3. Molina JR, Yang P, Cassivi SD, Schild SE, Adjei AA. Non-small cell lung cancer: epidemiology, risk factors, treatment, and survivorship. Mayo Clin Proc. 2008;83(5):584-594.

  4. Risch A, Plass C. Lung cancer epigenetics and genetics. Int J Cancer. 2008;123(1):1-7.

  5. Buccheri G, Ferrigno D. Lung cancer: clinical presentation and specialist referral time. Eur Respir J. 2004;24(6):898-90.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT CARDIOLOGIE | Ediţia 5 131 / 2019

Aspecte actuale în profilaxia primară a bolilor cardiovasculare

Loredana Piloff

Determinanţii sociali sunt cei mai importanţi markeri ai stă­rii de sănătate. Identificarea factorilor de risc şi intervenţia stan­dar­dizată asupr...

28 octombrie 2019
SUPLIMENT DIABETOLOGIE | Ediţia 3 129 / 2019

Diabetul zaharat în sarcină – efecte asupra mamei şi copilului. Managementul în cabinetul medicului de familie

Ana-Aurelia Chiş-Şerban

În ultimii ani se înregistrează, la nivel mondial, dar şi în ţara noastră, o creştere alarmantă a vârstei de concepţie, a obe­zi­tă­ţii şi a diabet...

22 mai 2019
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 117 / 2017

Prevenţia diabetului zaharat de tip 2

Daciana Toma

Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este o boală cronică a cărei pre­va­lență este în creștere, reprezentând una dintre cele patru boli cronice ne­tran...

19 mai 2017
SUPLIMENT CARDIOLOGIE | Ediţia 4 118 / 2017

Managementul riscului cardiovascular în sindromul ovarelor polichistice în practica medicului de familie

Mihaela Daniela Baltă

Sindromul ovarului polichistic (SOPC) este una dintre cele mai frecvente tulburări hormonale ale femeilor în perioada de re­producere. Semnele și s...

18 septembrie 2017