Tratamentul stomatologic la pacientul hipertensiv

Asistența medicală în stomatologie implică două aspecte extrem de importante: primul aspect reprezentat de pregătirea „tehnică” de strictă specialitate și al doilea reprezentat de cunoașterea particularităților ce caracterizează pacientul care se prezintă la cabinetul stomatologic⁽¹⁾.

Dintre toate categoriile de pacienți care se adresează cabinetelor stomatologice în vederea efectuării tratamentelor de specialitate, de departe cel mai provocator este pacientul hipertensiv.

Hipertensiunea reprezintă afecțiunea cardiovasculară cea mai răspândită. De cele mai multe ori, pacientul cardiovascular evită prezentarea la cabinetul stomatologic de teama decompensării afecțiunilor sale. Marea majoritate a acestor pacienți se prezintă într-un final cu leziuni dentare complicate ce necesită, de altfel, și tratamentele cele mai complexe, ajungând până la extracții dentare.

Stresul indus de celebra „teamă de stomatolog” se suprapune într-un mod adesea nefericit bolii de bază. Managementul pacientului hipertensiv impune o colaborare strânsă interdisciplinară cu medicii de familie, cardiologi, diabetologi, neurologi și cu toți acei specialiști implicați în istoricul medical al pacientului.

Clasificarea și etiologia hipertensiunii arteriale

1. Hipertensiunea arterială esențială sau primară, ce nu are o cauză organică.

2. Hipertensiunea secundară, de cauză organică, bine stabilită: renală, endocrină, neurologică etc.

Abordarea pacientului hipertensiv se face cu blândețe și înțelegere a afecțiunii de care acesta suferă, fiind conștient de posibilele riscuri asociate și eventualele incidente ce pot apărea în timpul tratamentului stomatologic.

Anamneza este foarte importantă, deoarece acești pacienți prezintă de obicei un cumul de boli asociate. Se recomandă prezentarea pacientului cu ultimul set de analize efectuate, precum și cu scrisori medicale de la medicii specialiști care îi îndrumă terapia pentru a avea acordul acestora referitor la manevrele stomatologice indicate.

Categoria de risc a pacientului dictează tipul de tratament ce poate fi indicat.

Se recomandă temporizarea intervențiilor sau efectuarea de tratamente stomatologice în spital pentru pacienții cu infarct miocardic recent (1 lună), insuficiență cardio-respiratorie decompensată, bloc atrio-ventricular II-III.

Se pot efectua tratamente stomatologice în cabinet la pacienții cu infarct miocardic în antecedent (mai vechi de 1-6 luni), angină pectorală sau pacienți stabilizați bine, compensați cardiovascular.

Conduita terapeutică impune:

• Menținerea medicației de fond.
• Stabilirea programărilor în timpul dimineții.
• Administrarea unei premedicații sedative la indicația medicului cardiolog.
• Monitorizarea tensiunii arteriale la începutul tratamentului.
• Ședințe de tratament scurte.
• Administrarea anesteziei se va face cu acordul medicului cardiolog. Anestezia este un moment delicat al intervenției stomatologice la pacientul cu afecțiuni cardiovasculare din cauza temerii acestuia de a nu decompensa afecțiunea de bază. Adesea pacienții întreabă dacă nu cumva anestezia le este contraindicată. Răspunsul este categoric nu, anestezia locală este absolut sigură datorită seringilor speciale cu aspirație ce nu permit pătrunderea soluției anestezice în circulația generală. Anestezia locală reprezintă metoda cea mai sigură de a obține relaxarea pacientului și de evitare a stării sale de anxietate și temere legată de apariția durerii intraoperatorii. De asemenea, medicul poate lucra în liniște și siguranță că poate efectua corect manopera.
• Este permisă folosirea anestezicului ce conține adrenalină într-un raport de 1:100000. Nu se folosește noradrenalina ca vasoconstrictor deoarece stimulează a-receptorii, crescând valorile tensionale. Nu se folosesc soluții anestezice cu catecolamine la pacienții ce primesc tratamente cu a-metildopa (Dopegyt, Aldomet).
• Odată instalată anestezia, se poate trece la efectuarea tratamentului operator propriu-zis (extracții dentare, tratamente endodontice, tratamente parodontale), ce implică manevre blânde, lăsând în urmă, în cazul extracțiilor, plăgi parcimonioase, cu margini bine delimitate, ce se pot aviva și sutura. Se recomandă sutura post-extracțională pentru evitarea sângerărilor și pentru o mai bună vindecare a plăgii.
• Antibioterapia este indicată, în multe situații, la pacientul cardiovascular pentru evitarea complicațiilor post-extracționale, post-chirurgie dento-alveolară sau parodontală.
• Se recomandă prezentarea pacientului la control în urma efectuării unor manopere chirurgicale la 24-48 de ore.
• Nu în ultimul rând, instruirea pacienților pentru menținerea unei bune stări a sănătății oro dentare, cu respectarea igienei zilnice și evitarea apariției complicațiilor cariilor netratate.

Concluzii

Anamneza pacientului cardiovascular reprezintă primul pas obligatoriu înaintea efectuării oricărei manopere stomatologice.

Cunoașterea amănunțită a istoricului medical al pacientului conferă un grad sporit de siguranță atât medicului, cât și pacientului.

Asigurarea unui climat lipsit de stres și anxietate, astfel încât pacientul să poată beneficia de un tratament corect. Liniștea operatorie conferită de lipsa durerii garantează menținerea unei tensiuni arteriale la valori normale.

Asigurarea tuturor măsurilor de precauție la administrarea anesteziei.

Buna colaborare interdisciplinară a medicului stomatolog cu medicul de familie și medicii specialiști implicați în tratamentul pacientului, prin accesarea scrisorilor medicale ce conțin informațiile exacte necesare unei bune practici medicale.

Rolul medicilor de familie este, în acest caz particular al pacientului hipertensiv, de a îndruma pacientul spre cabinetul stomatologic pentru asanarea tuturor focarelor de infecție dento-parodontală și de eliminare a durerilor cu repercusiuni asupra aparatului cardiovascular.

Este necesară o mai bună înțelegere a necesității tratamentelor stomatologice la pacienții cardiovasculari, în contextul eliminării factorilor de risc și al complicațiilor determinate de această boală ce afectează peste un miliard de oameni la nivel mondial.