Wörwag Pharma România vine în sprijinul persoanelor cu diabet prin demararea iniţiativei „Stand up for your feet!”, o campanie menită să crească gradul de conştientizare pentru diagnosticul precoce, tratamentul adecvat şi reducerea riscurilor asociate neuropatiei diabetice. Cristina Petruţ, Psiholog Clinician, Psihoterapeut şi Vicepreşedintele Federaţiei Asociaţiilor Diabeticilor din România (FADR), ne explică care sunt provocările emoţionale ale pacienţilor diagnosticaţi cu neuropatie diabetică, cât de importantă este educaţia terapeutică pentru aceşti pacienţi şi de ce este importantă campania „Stand up for your feet!” pentru diagnosticul precoce.

Care sunt provocările pacienţilor cu diabet zaharat şi neuropatie diabetică?

Cristina Petruţ: Persoanele cu diabet pot întâlni de-a lungul vieţii o serie de provocări. Vorbim aici de la gestionarea diabetului în sine cu toate implicaţiile sale precum modificarea stilului alimentar, introducerea şi menţinerea unui comportament de activitate fizică, administrarea medicaţiei, oscilaţii de glicemie, păstrarea unei strânse legături cu medicul, stigmă socială etc. până la diagnosticarea şi tratarea unei alte boli precum este şi complicaţia cu neuropatie diabetică.

Neuropatia diabetică vine, la rândul său, cu o influenţă negativă majoră asupra calităţii vieţii, aceasta fiind, de fapt, dependentă de intensitatea simptomelor somatice. În cazul unei neuropatii uşoare, la debut, putem specifica drept provocare adaptarea la diagnostic şi nevoia, poate, de a introduce o medicaţie nouă, cât şi aceea de a creşte nivelul de implicare în gestionarea diabetului, însă, pe măsură ce simptomele se intensifică, cresc şi provocările cu care se confruntă o persoană.

Ne gândim la câteva situaţii clasice în care o persoană resimte durere la nivelul membrelor inferioare şi nu mai reuşeşte să fie suficient de activă din cauza durerilor, fapt care o oblige, de fapt, să stea mai mult în casă şi să înceapă să evite interacţiunile cu alte persoane, să reducă activităţile zilnice, deoarece durerea persistă.

O altă situaţie, în care durerile se manifestă în timpul nopţii şi persoana nu mai reuşeşte să se odihnească, fiind mereu obosită şi din nou, îi limitează capacitatea de a se implica în diferite activităţi, scade totodată interesul pentru a realiza până şi activităţile plăcute şi atunci scade implicit şi posibilitatea de a obţine anumite recompense emoţionale, deci scade starea de bine.

Vedem persoane care resimt pe lângă dureri, senzaţii de arsură la nivelul tălpilor, furnicături sau senzaţia de picioare reci, toate fiind foarte inconfortabil de resimţit zilnic şi, în acelaşi timp, imposibil de ignorat şi toate acestea, limitează din nou capacitatea de a continua o viaţă optimă.

Important de menţionat este şi deznodământul alarmant, acela în care se pierde sensibilitatea la nivelul membrelor, apar ulceraţii care pot conduce la amputaţii. Firesc, provocările în acest scenariu se intensifică semnificativ, fiind nevoie de o adaptare la alte condiţii de viaţă, la limitarea majoră a activităţilor, retragere socială şi un cumul major de emoţii intense.

De menţionat ar fi şi impactul pe care neuropatia diabetică, în toată evoluţia sa, îl are asupra aparţinătorilor care pot ajunge să fie nevoiţi să preia o serie de sarcini de la persoana cu neuropatie diabetică sau chiar să fie în situaţia de a-i îngriji.

Care este impactul emoţional? Cum luptăm pentru o calitate optimă a vieţii?

Cristina Petruţ: Pe lângă provocările practice ale diagnosticului cu neuropatie diabetică, bineînţeles, vin şi provocările emoţionale. Important de menţionat de la început este faptul că nu toate persoanele ajung să resimtă simptome specifice de diagnostic pentru o tulburare afectivă, totul depinde de istoricul nostru, de modul în care am fost obişnuiţi să ne raportăm la anumite situaţii de viaţă, altfel spus, de vulnerabilităţile fiecăruia.

Din punct de vedere emoţional, provocările încep din momentul în care apar simptomele neuropatiei diabetice. De cele mai multe ori, vedem în neuropatia dureroasă şi/sau cu alte simptome fiziologice intense, o serie de simptome afective specifice depresiei care pot fi vizibile prin tristeţe, plâns facil, gânduri recurente legate de simptomele fiziologice şi concentrarea pe acestea, pierderea interesului de implicare în diferite activităţi, sentimente de vinovăţie şi inutilitate, iritabilitate şi irascibilitate, modificarea ritmului circadian.

La fel de specifice sunt simptomele anxioase, în cazul cărora persoana prezintă îngrijorare excesivă pentru pierderea controlului asupra propriului corp, frica de a nu cădea, de a nu avea un incident rutier, de a avea nevoie de ajutor, de a avea, de fapt, un declin progresiv al stării de sănătate cu risc de invaliditate. Sunt specifice şi stresul crescut, tulburările de adaptare, tulburările de somn.

Impactul emoţional al diagnosticului de neuropatie diabetică poate fi astfel unul semnificativ. Ne imaginăm că o persoană cu diabet are ca ţintă controlul glicemic ce presupune o serie de comportamente ce trebuie realizate pe lângă sarcinile cotidiene, pe lângă visuri, aşteptări şi proiecţii de viitor, pentru că, în esenţă, viaţa nu se încheie odată cu diagnosticul. Apoi, vine şi diagnosticul de neuropatie diabetică şi ţinta se converteşte în stoparea evoluţiei bolii, dar acest lucru se întâmplă parcurgând acelaşi drum cu sarcini cotidiene, dar încălţaţi acum cu nişte pantofi grei, plini cu simptome somatice, frică, tristeţe, vinovăţie, stres, oboseală, anhedonie, nelinişte, inutilitate, lipsă de speranţă, limitarea acţiunilor.

Înţelegem, astfel, de ce este atât de important ca în echipa de îngrijire a persoanei cu diabet şi neuropatie diabetică, să avem psihoterapeuţi instruiţi în complexitatea acestei boli şi care să intervină prin identificarea şi tratarea factorilor psihologici implicaţi în gestionarea neuropatiei diabetice.

Altfel spus, recomandarea clasică şi firească pentru medici este de a descălţa pacientul în timpul consultului pentru a preveni apariţia neuropatiei diabetice şi a piciorului diabetic, iar recomandarea şi responsabilitatea psihologului în echipa multidisciplinară este de a descălţa persoana de pantofii emoţionali, atât de grei, ai gestionării diabetului şi complicaţiilor.

De ce este importantă educaţia terapeutică pentru aceşti pacienţi?

Cristina Petruţ: Educaţia terapeutică presupune un proces în care pacientul este expus la o serie de informaţii care îl pot ajuta în gestionarea eficientă a bolii, cât şi în prevenţie. Informaţia este putere şi acesta este un concept extrem de important, întrucât prin educaţie oferim uneltele necesare fiecărei persoane de a lupta înarmat pentru calitatea optimă a vieţii sale.

Consider că educaţia terapeutică este absolut necesară pentru fiecare persoană cu diabet şi neuropatie diabetică. Totodată, însă, aceasta trebuie să fie continuă, transmisă prin diferite canale şi tehnici de comunicare, în funcţie de audienţă, şi să aibă componenta de evaluare şi monitorizare a implementării informaţiilor şi recomandărilor în rutina zilnică, asigurându-ne astfel de o bună înţelegere şi complianţă.

Când şi cum poate începe prevenţia?

Cristina Petruţ: Prevenţia neuropatiei diabetice este unealta pe care noi, tehnic, o avem la dispoziţie pentru a evita tot ce înseamnă provocările acestei boli. În viaţa de zi cu zi însă, s-a dovedit cât este de greu să ajungem la fiecare pacient şi mai mult decât atât să îl îndrumăm pentru a-şi schimba stilul de viaţă şi percepţia asupra bolii.

Cu toate acestea, cred şi sper că este o încercare pe care o vom face continuu, pentru că, în esenţă, scopul fiecăruia dintre noi este de a fi alături de persoanele pe care le tratăm sau le reprezentăm.

Prevenţia începe din cabinetul medical de diabetologie şi medicină de familie, unde se explică despre neuropatia diabetică, de unde se verifică starea picioarelor, de unde se fac recomandări pentru consulturi de specialitate şi de medicaţie cu scop de prevenţie.

Se face şi prin conştientizarea persoanei cu diabet cu privire la riscurile apariţiei neuropatiei diabetice şi încurajarea acesteia de a-şi urmări simptomele şi a vorbi cu medicii săi, se face prin educaţie terapeutică continuă, prin suport psihologic şi prin identificarea canalelor de comunicare prin care să putem ajunge la un număr cât mai mare de persoane cu diabet.

Cum ajută campania „Stand up for your feet!” în această privinţă?

Cristina Petruţ: Campania „Stand up for your feet!” este una extrem de importantă, bine structurată şi binevenită. În scopul său de a educa persoanele cu diabet despre neuropatia diabetică, de a implica activ echipa multidisciplinară, de a aduce această complicaţie în centrul discuţiei la nivelul său real de importanţă stă, de fapt, esenţa prevenţiei şi, totodată, şansa de a mai face încă un pas pentru a scădea numărul persoanelor care se confruntă cu neuropatie diabetică, cât şi numărul amputaţiilor care cresc alarmant. Îmi exprim bucuria pentru această campanie şi sunt convinsă că împreună putem atinge rezultatele pe care în esenţă ni le dorim fiecare dintre noi.

Campania „Stand up for your feet” este susţinută de Wörwag Pharma România şi urmăreşte creşterea gradului de conştientizare a consecinţelor neuropatiei diabetice, a necesităţii depistării şi tratamentului precoce. Iniţiativa se desfăşoară la nivel internaţional şi îşi propune să contribuie semnificativ la îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor care suferă de diabet, printr-o comunicare şi o educaţie terapeutică adecvate.

Află mai multe detalii pe website-ul oficial de campanie „Stand up for your feet”.