Prof. dr. Luiza Spiru este specialist în geriatrie-gerontologie, geronto-psihiatrie şi medicină anti-aging, preşedintele Fundaţiei Ana Aslan International şi coordonatoarea Centrului de Diagnostic şi Tratament pentru Boli de Memorie.

Cum şi de ce aţi decis să deveniţi medic?

Prof. dr. Luiza Spiru: De când aveam 5 ani am vrut să devin medic. Voiam să-mi ajut familia, pe care o vedeam în suferinţă. Diagnosticul meu de leucemie acută, la 11 ani, şi experienţa de pacient monitorizat în clinica Profesorului Goldiş, la oncologie pediatrică, la Fundeni, au consolidat această decizie şi m-au convins, de foarte timpuriu, de importanţa cercetării medicale şi a prevenirii bolilor.

Am petrecut patru vacanţe de vară alături de medici şi asistente medicale, într-un spital în care nu-mi mai regăseam adesea prietenii din vara precedentă, pentru că pierduseră lupta pentru viaţă. Sunt situaţii care te schimbă profund, ceea ce s-a întâmplat şi cu mine. Atunci am înţeles că nu exista „nu se poate“ în medicină şi că ce trebuie să fac eu mai departe nu este doar medicină clinică, ci şi cercetare în prevenirea şi înţelegerea mecanismelor de boală -  mai ales că şansa mea la viaţă a venit tocmai din diagnosticul şi tratamentul timpuriu.

Experienţele ulterioare cu bunicii mei, pierderea lor odată cu marile schimbări sociale şi politice ale vremii m-au îndreptat către studiul longevităţii şi a factorilor de risc asociaţi cu îmbătrânirea. Am vrut să cunosc mai bine acest fenomen, să aprofundez  medicina longevităţii, să înţeleg mecanismele de prevenire a instalării bolilor cronice şi să cunosc factorii de risc individuali şi sociali.

Care sunt oamenii care v-au influenţat devenirea profesională?

Prof. dr. Luiza Spiru: Primul mentor a fost tata, criminalist ca formare şi un cunoscut expert în grafologie. De la el am moştenit nu doar colecţia de lupe, cărţile poliţiste în care era personaj principal, dar am primit şi primele lecţii de cunoaştere a naturii umane, caractere, fenotipuri, gestică, limbajul corpului sau expresivitate.

Tot el mi-a vorbit despre capcanele vieţii, împărtăşindu-mi atât cât putea din experienţa lui şi a reuşit să-mi înrădăcineze profund dezinteresul pentru adicţiile de orice fel şi iubirea şi respectul pentru fiinţa umană.

Al doilea mentor a fost academicianul prof. univ. dr. L.M. Popescu, prieten al tatălui meu chiar înainte ca eu să-i devin studentă şi cu care tata s-a sfătuit o bună perioadă de timp, fără a-mi influenţa deciziile profesionale.

Am intrat în grupul de cercetare al domnului profesor L.M. Popescu la vârsta de 22 ani, în anul III de facultate, iar de atunci nu am încetat niciodată să fac cercetare în domeniul medicinei moleculare, la început, pentru ca mai apoi să mă dedic zonei clinice.

Primul meu articol, publicat la 22 ani, a fost despre „Efectul procainei (Gerovital H3) asupra eritrocitului uman senescent”  în Revue Roumaine de Biochimie.

Restul a venit de la sine. Am devenit asistent universitar la UMF, în disciplina actuală de medicină moleculară, iar în paralel am continuat munca de rezident în prima specialitate, de medicină internă.

Profesorul Bengt Winblad a fost, de asemenea, o figură importantă în dezvoltarea mea profesională. Am lucrat în cercetare sub îndrumarea sa şi am publicat lucrări notabile în domeniu. Profesorul Bruno Vellas, din Toulouse, a fost un colaborator preţios în domeniul geriatriei şi longevităţii.

Cum aţi ales specialitatea geriatrie?

Prof. dr. Luiza Spiru: Am absolvit UMFCD în 1987 şi eram hotărâtă să urmez geriatria, care era la vremea aceea doar o competenţă medicală, fără recunoaştere academică, de specialitate. Tata nu mi-a înţeles pasiunea, dar m-a încurajat şi m-a sprijinit întru totul.  În plus, eram rezident în specialitatea de medicină internă.

Ulterior, prin recomandarea profesorului L.M. Popescu, am avut onoarea de a studia timp de trei ani de zile sub îndrumarea dr. Nicolae Aloman, un geriatru distins şi medicul doamnei profesor Ana Aslan.

Doctorul Aloman era un aristocrat, fost condamnat politic la Piteşti şi un medic, un diagnostician de excepţie, care a devenit astfel primul meu mentor în această ştiinţă, a prevenţiei dar şi a abordării corecte a cauzelor bolilor legate de fenomenul de îmbătrânire patologică.

Mai târziu, am reuşit să-i îndeplinesc domnului dr. Nicolae Aloman unica dorinţă profesională, aceea de a deveni profesor. Un lucru imposibil până atunci, din pricina dosarului său politic. În anul 1997, doctorul Aloman a devenit profesor asociat la o universitate europeană de prestigiu, la Facultatea de Medicină din Toulouse, actualul Gérontopôle european. Un an mai târziu, dr. Aloman avea să plece dintre noi.

Care este cazul pe care nu îl veţi uita niciodată?

Prof. dr. Luiza Spiru: Fiecare caz al meu este special, dar cazurile impresionante pentru mine sunt cele în care am reuşit să stabilesc un diagnostic preventiv, predictiv şi personalizat de boală neurocognitivă în debut precoce, adică între 30 şi 45 de ani.

Dacă diagnosticul este precoce, şi pacientul acceptă iniţierea unei terapii complexe farmacologice şi non-farmacologice, bazată pe dovezi dar şi pe schimbări esenţiale în modul de viaţă, aspect esenţial din punct de vedere epigenetic.

Daca intervii în timp util, există şansa reversibilităţii de 30% pentru aceste boli necruţătoare, iar dacă nu intervii neşansa de a deveni simptomatic este între 15-23 % în următorii 5 ani.

În acest context, am avut şansa să schimb destine, să intervin făcând echipă cu pacienţii aflaţi în astfel de situaţii şi să mă bucur alături de ei de reversibilitatea simptomelor şi de stoparea  progresului patologic evolutiv al acestor patologii.

Vorbim despre pacienţi cu profesii importante, avocaţi, bancheri, economişti şi oameni de afaceri de succes. Ce au ei în comun? S-au autoevaluat în timp util, sunt educaţi, informaţi, au cerut sprijin profesional în timp util, au înţeles, au acceptat, şi-au regândit viaţa în beneficiu propriu, dar şi al comunităţii.

Ce continuă să vă placă la această muncă?

Prof. dr. Luiza Spiru: Dinamica abordării fenomenului de îmbătrânire, medicina longevităţii ca platformă de cercetare continuă, digitalizarea, inovaţia, soluţiile AI, explorarea în sens pozitiv a modelului bio-psiho-social al individului, din perspectiva epigenetică şi a vârstei moleculare, explorarea nutrienţilor, a suplimentelor naturale în crearea, dezvoltarea de noi biomarkeri predictivi pentru încetinirea fenomenului de îmbătrânire cognitivă şi fragilitate fizică, crearea de ecosisteme smart supportive pentru conceptul pe care îl promovez neîntrerupt, „aging in place” -  noua paradigmă a îmbătrânirii active şi sănătoase, bazate pe tehnologie dar şi pe politici sustenabile şi pe finanţări pe măsură în acest sens.