Dumitru Lupuliasa, profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie, din cadrul UMF „Carol Davila” şi preşedintele Colegiului Farmaciştilor din România, ne vorbeşte astăzi despre provocările personale, dar şi despre cele din cadrul profesiei, pe care perioada de pandemie prelungită le-a adus.

Care a fost, din punctul de vedere al farmaciştilor, provocarea majoră a acestui început de an?

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: A fost o provocare cu mai multe componente, inclusiv acest moment pe care-l traversăm şi pentru care nu am fost pregătiţi, nici teoretic, nici practic.

Provocările sunt legate în continuare de exercitarea profesiei în sprijinul celor care au nevoie, fiindcă ştim cu toţii că, începând de anul trecut, de când posibilitatea de a primi o reţetă într-o întâlnire faţă în faţă cu medicul s-a redus drastic, asistăm la trecerea în online a acestor proceduri, lucru ce atrage după sine imposibilitatea pacientului de a avea o discuţie mai aplicată, mai de durată cu medicul. Fapt pentru care acest lucru începe să se petreacă din ce în ce mai des în mediul farmaciei, în relaţie directă cu farmaciştii.

Au fost, de asemenea, vehiculate idei de vaccinare sau testare rapidă în cadrul farmaciilor, ceea ce a venit peste noi cu forţa şi spontaneitatea unei avalanşe, la fel de surprinzătoare şi provocatoare. Au rămas, deocamdată, în suspensie.

Provocarea se evidenţiază în zona serviciilor farmaceutice, pe care farmaciştii le fac şi care nu prea se văd sau simt în Casa de asigurări sau în Ministerul Sănătăţii. Şi vorbesc acum despre servicii care în alte state sunt cuantificate, recunoscute şi utile pentru sănătatea publică.

Daţi-mi câteva exemple!

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: Haideţi să ne gândim că acum intră în farmacie un pacient cu o sacoşă plină de medicamente, despre care nu-şi mai aminteşte foarte clar pentru ce erau prescrise, pe care le-a amestecat şi solicită ajutorul farmacistului, mai ales că nu poate lua legătura cu medicul de familie din diverse motive conjuncturale. Farmacistul va face o ordine în farmacia casei pacientului, o reevaluare şi îi va explica adevărul dacă, de pildă, va găsi aceeaşi substanţă activă în trei denumiri comerciale diferite, şi îi va atrage atenţia asupra pericolelor de a înghiţi mai multe medicamente cu aceeaşi substanţă activă. Iată că am schiţat un adevărat serviciu farmaceutic ce rămâne, deocamdată, doar un act de amabilitate.

Sau vorbim despre un alt tip de serviciu. În orice ţară europeană, fiecare reţetă are un anumit număr de produse. În România, indiferent că reţeta respectivă costă 2 lei sau 7 lei, procesăm reţeta, eliberăm medicamentele pacientului şi îi explicăm procedura, dar, finalmente, Casa de asigurări nu decontează decât preţul impus, care reprezintă un procent, dar absolut nimic legat de serviciul pe care farmacistul îl realizează.

Discutam cu foşti studenţi care profesează acum în Vest şi-mi spuneau că, acolo, la fiecare medicament procesat se aplică o taxă, pentru că asta înseamnă o analiză a reţetei, ceea ce înseamnă inclusiv sesizarea unor inadvertenţe între medicament şi diagnostic, iar asta înseamnă o filtrare în plus în beneficiul pacientului.

Mie îmi place să spun că farmaciştii sunt grănicerii sănătăţii, fiindcă sunt la hotare întotdeauna şi încearcă să vegheze să nu apară erori.

În plus, vorbim de multe ori despre monitorizarea terapiei, care se face urmărind dacă pacienţii noştri îşi iau medicamentele la timp, dacă au ajuns la controlul pe care medicul de familie sau specialistul l-a indicat în urmă cu un timp, fiindcă vorbim despre un număr semnificativ de pacienţi fără aparţinători, care au depăşit o anumită vârstă sau care au probleme în ce priveşte memoria. Aşa se face că acest contact permanent cu farmacistul este unul care îi vine în ajutor.

Cum v-a schimbat pe dumneavoastră această perioadă?

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: M-a schimbat destul de mult. A trebuit, ca profesor, să trec, după aproape 40 de ani, de la un stil de predare faţă în faţă la unul în online. A fost o provocare. Îmi place interacţiunea cu studenţii, dar pe un ecran parcă e un pic mai sterilă, nu seamănă cu ce ştiam eu.

De foarte multe ori, în cursul clasic, mă opream la o reacţie a celor din amfiteatru şi acceleram predarea sau, dimpotrivă, mă opream şi ofeream explicaţii suplimentare. Acum, încerc să fac acelaşi lucru, dar parcă un se întâmplă la fel.

Ce a fost benefic, fără îndoială, în această perioadă este acest lucru: din tomuri foarte groase am extras esenţialul, să dăm mai departe scheletul unei informaţii, pe care se poate construi ulterior.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc la schimbările pe care mi le-a adus această perioadă, aş spune că sunt un om cu vaccin şi cu rapel făcute, cu toate testele la zi, dar nu pot să nu spun că au existat nişte probleme de sănătate pe care mi-a fost greu să le gestionez, în sensul că era mai greu de ajuns la un coleg care să te poată primi în clinică sau în cabinet pentru un examen sau intervenţie. Până la urmă, m-am descurcat, dar a fost interesant totul.

Deci au fost piedici şi pentru dumneavoastră!

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: Fireşte. Eu sunt omul care respectă regulile, nu sar rândul, nu am făcut niciun efort de a mă vaccina înaintea altora, dimpotrivă, din colectivul cadrelor didactice, între care sunt cel mai vârstnic, m-am vaccinat ultimul, fiindcă mi s-a părut corect să fie toată lumea protejată în egală măsură.

În perioada aceasta, am reuşit, împreună cu colectivul didactic din care fac parte, să scot două materiale educaţionale pentru studenţi şi rezidenţi, ceea ce este foarte important, fiindcă, în condiţii normale, aş fi avut probabil tentaţia de a mai amâna sau păsui pe careva. În perioada asta însă am fost nişte executanţi exemplari. (râde)

Ai zice că pentru un om de ştiinţă impactul unei epidemii ori pandemii este mai diluat, că toate aceste cunoştinţe atenuează „lovitura”. Cum vi s-a întâmplat dumneavoastră?

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: Eu nu sunt virusolog, nu sunt epidemiolog, dar fireşte că am citit mai mult despre subiect în această perioadă.

Făceam o trecere în revistă a marilor pandemii, a ciumei londoneze, a gripei spaniole, şi am realizat că sunt numeroase elemente similare dacă ne gândim la conduita umană sau la factorul declanşator al situaţiilor neprevăzute. Dar, de fiecare dată când vedeam filme despre un scenariu de acest tip, îmi spuneam că sunt dovada unei fantezii reuşite. Iată că am reuşit într-o viaţă de om să trec de la comunism la un capitalism, oricum ar fi el, de la proprietate de stat la una privată, recunoscută şi garantată, iar, în 20 de ani, să fim martorii unui progres tehnologic uluitor. Şi iată că acest tăvălug a lovit şi zona de sănătate, cu care încercăm acum să ieşim la un liman!

Aţi învăţat ceva din această pandemie? V-a speriat cumva?

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: Nu m-a speriat, fiindcă sunt un om destul de echilibrat, iar aici cred că-şi spune cuvântul şi zodia căreia îi aparţin, Balanţa. Dar mărturisesc că am realizat cât de fragili suntem, la cum se pot schimba oamenii pe care-i vedeai ca nişte stânci din muntele Ceahlău transformaţi în ciment de Bicaz, ca să spun aşa. Dar faptul că am mers în fiecare zi la facultate sau la colegiu, că am menţinut o conexiune permanentă cu colegii şi cu studenţii m-a ajutat să păstrez un echilibru. Şi la fel s-a întâmplat şi cu ceilalţi membri ai familiei.

Cât de simplu sau dificil ne va fi să revenim la viaţa normală, de dinainte de pandemie? Şi când credeţi că se va întâmpla acest lucru?

Prof. farm. dr. Dumitru Lupuliasa: Deşi sunt optimist, realizez că va fi destul de greu, fiindcă, deocamdată, plutim într-o supă neclară, vedem nişte luminiţe, dar filtrate prin nişte nori de ceaţă pe care trebuie să îi dăm la o parte. Ştiu că îi vom da la o parte, că ne vom găsi drumul şi vom continua, dar sunt convins şi de faptul că nu va fi ca înainte. S-au schimbat destul de multe lucruri, dar important este să ne păstrăm dorinţa şi tenacitatea de a face lucruri importante în continuare: a fi utili, a fi buni. Cred că asta ar trebui să facem, să ne lăsăm însoţiţi de bunătate şi lipsiţi de aroganţă şi de neîncredere.