Copilăria este o etapă a vieții căreia trebuie să i se acorde o atenție specială, iar obezitatea infantilă reprezintă o problemă de sănătate cu care atât medicii, cât și aparținătorii copilului se confruntă din ce în ce mai des în ultimii ani.

De regulă, copilul gras nu este un copil sănătos

Asta corespunzător definiției, „sănătatea este o stare de bine fizic, psihic și mintal și de încadrare socială, nereprezentând numai absența bolilor“.

Obezitatea copilului se manifestă prin țesut celular subcutanat în exces, datorat tezaurizării de lipide (grăsimi) neutre, ceea ce determină creșterea greutății corporale cu mai mult de 20% peste valoarea greutății ideale corespunzătoare vârstei și înălțimii.

Cauza obezității simple, benigne, este alimentația nerațională, frecvent asociată cu sedentarismul. Uneori pot exista și anumite conflicte psihoemoționale, cum ar fi certuri în familie, note proaste la școală, plecarea unuia sau a ambilor părinți la muncă în străinătate ori divorțul părinților. Toate aceste situații pot genera o tulburare psihoreactivă, copilul căutând un „refugiu“ în mâncare, instalându-se astfel obezitatea psihogenă.

Există situații în care tendința la obezitate se moștenește, știut fiind faptul că adipocitul, adică celula grasă, are memorie și stochează informațiile transmise genetic.

Adeseori, tendința la obezitate poate apărea și din cauza unor părinți sau bunici „grijulii“ care supraalimentează copilul de teamă să nu slăbească ori oferă diverse „recompense“, de tip ciocolată sau bomboane, pentru un bun comportament al copilului.

Primul obiectiv în aducerea copilului la o greutate sănătoasă ar fi reducerea numărului de calorii ingerate, prin modificarea obiceiurilor alimentare, prin renunțarea la tendința de a ronțăi ceva în permanență în fața calculatorului, a tabletei sau a televizorului, prin efectuarea de exerciții fizice și mișcare în aer liber. Ajutarea copiilor să piardă în greutate este un lucru important, esențial în prevenirea apariției obezității la vârsta adultă, cu toate complicațiile care decurg din apariția acestei patologii (infarct miocardic, diabet zaharat, hipertensiune arterială sau diverse dismetabolisme).

Iată și câteva măsuri preventive, dar și curative, la nevoie, care pot veni în ajutorul copilului predispus la obezitate:

  • reducerea numărului de calorii zilnice prin limitarea consumului de băuturi carbogazoase;
  • evitarea mâncării de tip fast-food;
  • evitarea porțiilor alimentare prea mari;
  • evitarea excesului de produse alimentare supraprocesate – plăcinte, snackuri, chipsuri, prăjeli;
  • încurajarea desfășurării a cât mai multe activități fizice: plimbări cu părinții sau bunicii, mersul pe bicicletă, practicarea sporturilor în echipă, patinajul etc.;
  • limitarea timpului acordat televizorului, calculatorului sau tabletei și mai ales evitarea consumului de alimente în timpul acestor activități.

Este esențial ca părinții și bunicii să reprezinte un model pentru copil, atât printr-un mod sănătos de alimentație, cât și prin activitatea zilnică.

În ajutorul prevenției și tratamentului obezității poate veni gemoterapia

În caz de bulimie – senzație de foame exagerată – se poate recurge la Extractul din muguri de smochin, la care se poate asocia Extractul din muguri de tei argintiu, administrate alternativ, dimineața și seara, pe parcursul a 3, 4 sau chiar 6 săptămâni.

În caz de obezitate instalată, la copiii de peste 7 ani se poate face o cură de 6-8 săptămâni cu: Extract de muguri de frasin, dimineața, Extract din amenți de mesteacăn pufos, la prânz, și Extract din muguri de smochin, seara. Aceste gemoterapice se administrează cu puțină apă, pe stomacul gol.

Dar fiecare copil este diferit, astfel încât părinții trebuie să ceară sprijinul medicului de familie pentru a găsi varianta cea mai potrivită de tratament, preferabil prin terapii naturale.