Perioada de ieşire graduală din starea de carantină impusă în mai multe ţări europene este considerată a fi o fază complexă şi incertă. Provocările şi circumstanţele variază de la o ţară la alta şi nu există o abordare unică, perfectă. Este vital ca ţările să comunice clar acest lucru publicului pentru a transmite încredere şi pentru a se asigura că oamenii respectă restricţiile specifice situaţiei lor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) Regiunea Europa evidenţiază patru componente-cheie pentru luarea în considerare a eliminării măsurilor restrictive pe scară largă: măsuri epidemiologice şi de sănătate publică, capacitatea de management al unui sistem de sănătate dual, înţelegerea comportamentului populaţiei, implicaţiile economice şi sociale.

Ţările regiunii sunt extrem de diverse, iar COVID-19 adaugă straturi de complexitate suplimentare, cu diferite rate de infecţie şi capacităţi ale sistemelor de sănătate, atât între ţări, cât şi în interiorul ţărilor. Cu această serie de factori, eliminarea măsurilor de restricţie prezintă provocări diferite pentru fiecare ţară.

Dr. Hans Henri P. Kluge, director regional OMS pentru Europa, a declarat: „Acest document îşi propune să sprijine ţările, oferind consideraţii-cheie pentru eliminarea lentă a restricţiilor şi trecerea la un «nou normal». Deşi toată lumea doreşte repornirea economiei, este important să fie clar că aceasta va fi un proces gradual, necesitând o monitorizare strictă şi o posibilă reintroducere a măsurilor restrictive în cazul în care ar exista o nouă creştere a cazurilor".

Ghidul OMS include şase criterii pentru a putea trece la relaxarea măsurilor de restricţie. Ţările trebuie să abordeze cu multă seriozitate problema şi să se asigure că:

  • dovezile arată că transmiterea SARS-CoV-2 este controlată;

  • sistemul de sănătate are capacităţi optime pentru a identifica, izola, testa, urmări şi carantina contacţii;

  • riscurile apariţiei de focare sunt reduse în comunităţile vulnerabile, în special în căminele de îngrijire a persoanelor în vârstă, instituţiile de sănătate mintală şi în cartierele suprapopulate;

  • sunt stabilite măsuri de prevenire a bolii la locul de muncă, inclusiv măsuri de distanţare fizică, materiale pentru spălarea şi dezinfectarea mâinilor şi măşti de protecţie;

  • pot fi gestionate cazurile de import;

  • membrii comunităţilor sunt ascultaţi şi participă activ în acest proces de tranziţie.

Un program riguros de supraveghere pentru identificarea, testarea şi izolarea tuturor cazurilor şi urmărirea şi plasarea în carantină a contacţilor este vital pentru a se asigura că focarele localizate nu scapă de sub control. Odată cu relaxarea măsurilor restrictive, cazurile noi nu trebuie să depăşească un factor de reproducere de 1, acest lucru însemnând că o persoană confirmată cu SARS-CoV-2 nu transmite virusul la mai mult de o persoană, astfel încât graficul de îmbolnăviri va deveni unul aplatizat. O tendinţă care arată creşterea numărului de cazuri noi ar necesita o reintroducere rapidă a măsurilor de distanţare fizică pentru a izola focarul. Drept urmare, reducerea restricţiilor este un proces dinamic, predispus la schimbări rapide.

În plus, personalului medical trebuie să i se ofere posibilitatea de a se odihni şi de a se recupera pentru a putea face faţă tuturor provocărilor din sistemul de sănătate, nu doar celor legate de noul tip de coronavirus.

Sursa: OMS – Regiunea Europa,
www.euro.who.int