Cine a intrat în Farmacia Academiei din Centrul Bucureştiului s-a întâlnit cel puţin o dată cu Beatrice Speteanu, o farmacistă tânără care a preluat farmacia de la tatăl său. Farmacia „Academiei” este una dintre puţinele farmacii independente care au mai rămas în Bucureşti. A fost înfiinţată în 1996 de farmacistul Iordache Huştiu. Putem spune că este o farmacie de familie, ţinând cont că fiicele domnului Huştiu sunt amândouă farmaciste, iar soţia se ocupă de partea economică a firmei. Dintre cele două surori, Beatrice a ştiut dintotdeauna că vrea să-şi urmeze tatăl în profesie şi acum se ocupă îndeaproape de farmacia înfiinţată de părintele său, unde lucrează de când a terminat facultatea. În opinia acesteia, „farmacia ar trebui să aparţină farmacistului”, pentru că el ştie cel mai bine despre medicamente. Farmacistul ar trebui să fie şi consilierul pacientului, iar relaţia dintre aceştia ar trebui să fie una de încredere. Într-un interviu pentru revista Farmacist.ro, Beatrice Speteanu vorbeşte despre dificultăţile cu care se confruntă o farmacie independentă şi despre ce ar trebui schimbat în sistemul farmaceutic din România.
Cine a intrat în Farmacia Academiei din Centrul Bucureştiului s-a întâlnit cel puţin o dată cu Beatrice Speteanu, o farmacistă tânără care a preluat farmacia de la tatăl său. Farmacia „Academiei” este una dintre puţinele farmacii independente care au mai rămas în Bucureşti. A fost înfiinţată în 1996 de farmacistul Iordache Huştiu. Putem spune că este o farmacie de familie, ţinând cont că fiicele domnului Huştiu sunt amândouă farmaciste, iar soţia se ocupă de partea economică a firmei. Dintre cele două surori, Beatrice a ştiut dintotdeauna că vrea să-şi urmeze tatăl în profesie şi acum se ocupă îndeaproape de farmacia înfiinţată de părintele său, unde lucrează de când a terminat facultatea. În opinia acesteia, „farmacia ar trebui să aparţină farmacistului”, pentru că el ştie cel mai bine despre medicamente. Farmacistul ar trebui să fie şi consilierul pacientului, iar relaţia dintre aceştia ar trebui să fie una de încredere. Într-un interviu pentru revista Farmacist.ro, Beatrice Speteanu vorbeşte despre dificultăţile cu care se confruntă o farmacie independentă şi despre ce ar trebui schimbat în sistemul farmaceutic din România.
De unde pasiunea ta pentru farmacie?
De mică am tot umblat prin farmacii cu tata, inclusiv în farmacii de spital, era mirosul acela de B-uri, de vitamine, mai pronunţat înainte de 1989. Îmi plăcea foarte mult atmosfera din farmacie, era un loc calm, toată lumea venea să-i ceară tatei sfatul. Am trecut prin mai multe faze în alegerea a ceea ce voiam să fac, dar până la urmă am zis că farmacia este cea mai bună variantă. Lucrez aici din 1999, de când am terminat facultatea.
Care ar trebui să fie relaţia dintre pacient şi farmacist?
În primul rând, totul ar trebui să se bazeze pe respect. Dacă respecţi pacientul, atunci el te va respecta pe tine. Respecţi pacientul pentru că, de obicei, nu vine de plăcere în farmacie. Sunt şi cazuri în care pacienţii vin să-ţi ceară sfaturi despre suplimentele alimentare, despre cremele dermato-cosmetice, dar, din păcate, în majoritatea cazurilor ei vin cu probleme. Ca farmacist, trebuie să ai empatie faţă de această problemă şi după aceea să faci consiliere şi recomandări. Şi mai ales să încerci să faci o farmacovigilenţă, mai ales că sunt aceiaşi pacienţi, pe care îi cunoşti.
Cât de mult munceşte un farmacist? Cum reuşeşte să cunoască toate medicamentele?
Teoretic, pare greu, dar, atât timp cât există o bază, este uşor ulterior să înveţi, pentru că apar tot timpul molecule noi. Îţi dai seama după clasă, după încadrare, e mai uşor ulterior să înveţi medicamente noi decât în facultate. În farmacie, nu avem numai medicamente, ci acum am început să învăţăm şi despre tot felul de creme şi dispozitive. Dar nu e atât de greu, din moment ce baza este pusă. Mă refer la baza de chimie, care chiar ajută. Dar şi farmacologia, biochimia, anatomia, care se corelează.
Cum vă descurcaţi ca farmacie independentă?
E din ce în ce mai greu de când au apărut lanţurile de farmacii cu depozite proprii. Bineînţeles că depozitul va favoriza lanţul lui, inclusiv în ceea ce priveşte preţurile şi medicamentele disponibile. Preţurile, în sensul că sunt discounturi mai mari pentru unele medicamente. Dar şi dacă nu erau depozitele, un lanţ farmaceutic negociază altfel pentru un medicament. La fel cu Casa de Asigurări – una e să faci un contract cu mai multe farmacii şi alta, cu una singură. Dar sunt şi avantaje să fii independent, pentru că un lanţ farmaceutic este limitat în ceea ce priveşte aprovizionarea. Ei trebuie să se aprovizioneze în primul rând din depozitul lor, ceea ce poate îngreuna procesul de aducere a noilor medicamente. Noi lucrăm cu toate depozitele şi ne e mult mai uşor să spunem „Vine la prânz medicamentul”. De asemenea, în farmaciile independente eu n-am auzit noţiunea de „target” sau de „produsele noastre”.
Cum vă privesc pacienţii?
Ne privesc cu încredere, atâta vreme cât ei revin aici. Ştiu că aici găsesc un sfat, dar şi medicamentul şi preţul accesibil pentru zonă.
Ultimele studii arată că românii sunt campioni la automedicaţie. În aceste condiţii, aveţi pacienţi care vă cer medicamente sau chiar antibiotice pentru doza de antibiotice?
În cazul dozei de urgenţă sună uşor, dar, în regulamentul farmaciştilor şi aşa cum a fost prevăzut în lege, este mai complicat. Se face o anamneză şi la sfârşit farmacistul va decide dacă este cazul.
S-a întâmplat să refuzaţi pacienţi?
Da, chiar pacienţi care cer 2-3 pastile de oxicilină, dar în cazul ăsta eşti convins că face un lucru greşit şi nu poţi să-i dai. Câteodată, nici nu trebuie să-i spui nu, poţi să începi să-i explici şi la un moment dat este convins că nu e bine – şi vorbim aici despre pacienţii care nu merg la medic. Dacă îi explici cum trebuie situaţia, se poate răzgândi şi merge la medic. Dar aici ţine şi de o problemă de strategie şi de negociere, care face parte din profesia noastră. Trebuie să-i spui „nu” şi să-i explici motivul pentru care nu-i dai.
Dacă ar fi să faceţi un top al medicamentelor pe care le cer pacienţii, care ar fi acestea?
Sunt periodice. Acum, că suntem în sezonul de iarnă, se cer măştile, pentru că e sezonul de gripă, Tamiflu şi Endoxan – un citostatic care nu se găseşte. Ne dăm seama că nu se găseşte pentru că într-o zi vin 10-20 de pacienţi pentru acest medicament. Ne dăm seama că, atunci când se cere un medicament, lipseşte în alte părţi. Pentru că suntem aici de atâţia ani şi ne ştie atâta lume, avem avantajul faţă de alte farmacii că păstrăm în stoc. Ştim că nu rămânem cu ele, ştim că la un moment dat pot fi lipsuri şi atunci oricum se vor da. Tot timpul e o criză de ceva, şi nu neapărat de citostatice.
Cum sunt aranjate medicamentele? În ordine alfabetică?
Nu neapărat. Noi le avem pe soluţii – externe şi interne. Soluţii externe româneşti, soluţii externe străine, injectabile etc. Tot timpul a fost aşa. Medicamentele nu trebuie să fie la vedere, cele care se dau pe reţetă. De la început a fost această regulă. O ştiu de la tatăl meu, de când erau farmaciile de stat.
Acum e o modă să iei suplimente alimentare pentru orice. Pacienţii vin şi vă cer sfatul pentru ele?
E un trend în creştere. Toate firmele de medicamente au început să aducă foarte multe suplimente. Noi avem în România cel mai mic preţ al medicamentelor şi câteodată nesustenabil. Dacă aduci un citostatic, nu câştigi nimic pe el. Iar ca să poţi să susţii, aduci suplimente. Reclamele la TV sunt din ce în ce mai multe. E un cerc vicios. Orice farmacie, nu vorbesc numai despre noi, dar, dacă dăm numai reţete gratuite, la sfârşitul lunii n-avem bani. Casa decontează la trei luni TVA-ul şi atunci cum mai poţi să iei alte medicamente? În cazul suplimentelor, trebuie totuşi o consiliere, pentru că sunt produse cu potenţial toxic.
Care este cea mai mare problemă cu care vă confruntaţi?
Sunt mai multe: lipsa medicamentelor, pacienţii care sunt mai recalcitranţi, facturile de plată, de exemplu. Ne confruntăm şi cu lipsa personalului, pentru că foarte greu găsim farmacişti care vor să mai lucreze în farmacie.
De unde vă recrutaţi forţa de muncă?
Dăm anunţuri, avem şi studenţi, mai vin persoane care întreabă de locuri de muncă.
Dacă ar fi să schimbaţi ceva în sistemul farmaceutic din România, ce aţi schimba?
O farmacie ar trebui să fie a farmacistului, să fie anumite legi în ceea ce priveşte prescrierea, legătura cu medicii. De exemplu, cum este în Anglia, unde farmacistul are dreptul să prescrie anumite medicamente, să nu-l pui pe pacient să meargă la medic pentru o cremă cu cortizol când este clar cazul.
Care este în prezent relaţia dintre medic şi farmacist?
Aproape că nu există. Nu pot să spun că e tensionată, pentru că ne înţelegem foarte bine cu unii medici, le spunem că nu mai avem medicamente sau trimitem pacienţii înapoi că avem altă concentraţie, dar alţii nici nu vor să audă. La noi nici nu există cabinete medicale în apropiere, vin pacienţi din tot oraşul.
Care este planul pentru următoarea perioadă?
Să rezistăm cât mai mult, pentru că farmaciile independente încep tot mai mult să dispară. A fost o perioadă de înflorire când au putut să fie deschise în orăşele mici sau în comune, chiar colegi de-ai mei şi-au deschis, dar sunt probleme tot timpul de aprovizionare, de plată, de birocraţie, probleme cu softul.
Ce ar trebui să fie făcut ca să nu dispară farmaciile independente?
Cum spuneam, farmacia ar trebui să fie a farmacistului. Apoi ar trebui să se respecte legea cu vecinătatea între farmacii, dar vedem că într-o piaţă sunt 7-8 farmacii de lanţ şi una independentă, care sigur se va închide.