Între cele 3 specii există diferenţe atât de ordin morfologic, cât şi histo-anatomic, dar mai ales biochimic, acestea din urmă fiind reflectate în calitatea răspunsului declanşat la nivelul sistemului imunitar de preparatele fitofarmaceutice obţinute din specii diferite de echinacea. Echinacea are o „poveste“ interesantă.

Începuturi în România

În anii ’80 s-au iniţiat o primă cultură experimentală şi studii farmacobotanice şi farmacologice la Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca, la iniţiativa şi în colaborare cu cei care vor deveni după 1990 patronii firmei Plant­extrakt. În revista Farmacia nr. 4/1984, Viorica Hodişan şi Mircea Tamaş (Facultatea de Farmacie Cluj-Napoca) au publicat un studiu farmacobotanic comparativ al speciilor de Echinacea purpurea şi Echinacea pallida. În acelaşi an, în revista „Practica farmaceutică“, aceiaşi autori au publicat articolul „Actualităţi în fitoterapie - Echinacea“, cu referire şi la acţiunea antiinflamatoare a preparatelor topice (de uz extern) cu echinacea.

La începutul anilor ’90, Laboratoarele Plantextrakt introduceau la noi în ţară pentru prima dată ideea întăririi imunitare cu un preparat din echinacea: IMUNOGRIP. La Rădaia, la 12 km de Cluj-Napoca, s-au realizat în 1992 primele culturi de echinacea din România (E. purpurea, E. angustifolia şi E. pallida) şi s-a conceput acest prim preparat cu echinacea, care întruneşte înalte standarde de calitate şi eficacitate, prin metoda de extracţie folosită – sucul obţinut prin presarea plantei (herba) de Echinacea purpurea. A fost demonstrat faptul că aceasta este metoda optimă de a extrage din Echinacea purpurea cele 4 clase de compuşi activi cu acţiune imunostimulatoare, aceasta fiind şi singura specie de echinacea care conţine toate cele 4 clase de compuşi.

America, ţara de origine

Speciile genului Echinacea cresc spontan în estul SUA (în statele Arkansas, Oklahoma, Missouri, Kansas) pe sol uscat, nisipos şi în preerie. Prima imagine a plantei Echinacea se găseşte în volumul III al „PLANTARUM HISTORIA UNIVERSALIS OXONIENSIS“(1699) de R. Morison, primul profesor de botanică de la Oxford. Această imagine de pe timpul lui Linne prezintă o plantă numită „Dracunculus Virginianus latifolius petalis florum longissimis purpurascentibus“. După aspect este vorba de Rudbeckia purpurea, descrisă de Linne în 1753 în „SPECIES PLANTARUM“ şi denumită mai târziu de Moench Echinacea purpurea. Din denumirea iniţială reiese deja că specia respectivă de echinacea era originară din Virginia.

Indienii din America de Nord preţuiau mult Echinacea ca plantă medicinală şi o foloseau în înţepături de insecte, muşcături de şarpe, stări febrile şi la vindecarea rănilor. Se utilizau mai ales rădăcinile, dar parţial şi herba (planta în întregime). Se spune că indienii din Nebraska şi Missouri utilizau Echinacea angustifolia, pe când cei din Virginia utilizau Echinacea purpurea, în această regiune neexistând alte specii de echinacea. Coloniştii albi au preluat această utilizare.

În jurul anului 1870, un german, H.C.F. Meyer, a scos pe piaţă în vestul mijlociu al SUA primul preparat de Echinacea din lume, sub denumirea de „PURIFICATORUL DE SÂNGE AL LUI  MEYER“. La început, el nu cunoştea denumirea plantei medicinale folosite, însă era absolut convins de eficacitatea acesteia în numeroase domenii de utilizare, ca de exemplu: reumatism, cefalee, erizipel, muşcătura şarpelui cu clopoţei. În final a apelat pentru identificarea plantei la fraţii Llyod din Cincinnati-Ohio şi s-a constatat că este vorba de Echinacea angustifolia.

Profesorul King, personalitate medicală a vremii din America, a constatat un efect paliativ (rezolva temporar o simptomatologie) la bolnavii de cancer şi recomandă acest medicament natural. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în SUA s-a ajuns la o adevărată avalanşă în ceea ce priveşte utilizarea de echinacea, astfel încât numai în statul Kansas se comercializau anual multe mii de pfunzi. Era totodată cel mai bine vândut produs vegetal al fraţilor Llyod, pe vremea aceea fiind cei mai puternici ofertanţi de remedii vegetale din America de Nord. Principalele domenii de utilizare erau terapia infecţiilor locale (plăgi, furuncule) şi a infecţiilor generale (ca, de exemplu, febra lăuzelor, septicemiile) pentru proprietăţile sale de creştere a rezistenţei organismului la infecţii. Multiplele întrebuinţări ce i se confereau i-au făcut însă sceptici pe unii cercetători. Împotriva preparatelor cu echinacea s-a ridicat, la începutul secolului XX, Şcoala de medicină din America, invocând că nu a fost încă cercetată ştiinţific şi că, până când nu va fi verificată acţiunea sa, să nu mai fie folosită.

Echinacea este studiată în Europa

Centrul de interes pentru această plantă medicinală s-a mutat astfel, la începutul secolului XX, din America în Europa. La început, homeopatia a manifestat un interes pentru ea, ca remediu homeopatic recomandat în supuraţii şi limfangite (furuncule, antrax, abcese diverse, septicemie, leucemie, cangrenă etc.). Se foloseşte în special în diluţii joase decimale sau centezimale, precum şi ca tinctură-mamă (Echinacea TM, materia primă de fabricaţie a remediului homeopatic), singură sau asociată cu tinctură de gălbenele, Calendula off. TM, şi/ sau cu tinctură de cârmâz, Phytolacca americana TM. De asemenea, poate completa un tratament cu antibiotice.

În fitoterapie, în Europa s-a pledat la început pentru Echinacea angustifolia, care a fost preluată în final şi în colecţia de monografii a lui Schwabe. Echinacea purpurea a fost introdusă ca plantă medicinală abia dupa ce G. Madaus obţinuse din SUA, din greşeală, în loc de sămânţă de Echinacea angustifolia, sămânţă de Echinacea purpurea, iar tinctura obţinută din aceasta s-a dovedit a fi eficientă. La ora actuală, echinacea este în topul celor mai bine vândute plante medicinale, alături de Ginkgo biloba, Allium sativum (usturoi) şi ginseng.

Pe piaţa germană, de exemplu, există aproximativ 300 de preparate, inclusiv preparate homeopatice care conţin echinacea. Indicaţiile se extind de la aplicaţii locale în eczeme, lovituri şi arsuri, la administrarea orală în profilaxia şi tratamentul infecţiilor respiratorii în special.

Descriere botanică

Echinacea este o plantă erbacee care ajunge până la 1,5 m înălţime (Echinacea purpurea), robustă şi rezistentă la condiţii climatice aspre. Înfloreşte din iulie până în august. Toate speciile de echinacea prezintă similitudini de bază. Toate sunt plante perene care au o tulpină puternică, acoperită cu perişori aspri, ce susţine o floare mare ca o margaretă, în nuanţe diferite de purpuriu roşiatic. Inflorescenţa este aplatizată la începutul înfloririi, apoi devine bombată.

Diferitele specii de echinacea pot fi deosebite prin forma frunzelor, înălţimea plantei, culoarea şi mărimea florii.

Între cele 3 specii există atât diferenţe de ordin morfologic, cât şi histo-anatomic.

Părţi de plantă utilizate

În ceea ce priveşte părţile de plantă utilizate, este vorba fie de rădăcini, herba (tulpină cu floare) sau planta întreagă. Se folosesc: Echinacea purpurea herba, Echinacea purpurea radix, Echinacea pallida herba, Echinacea pallida radix, Echinacea angustifolia herba et radix.

Compuşi cu acţiune imunostimulatoare

La ora actuală se pune accentul pe 4 grupe de substanţe cu acţiune imunostimulatoare dovedită: derivaţi ai acidului cafeic, alcamide, polizaharide şi glicoproteine.

Trebuie avut în vedere că aceste componente nu sunt conţinute de toate cele 3 specii medicinale de echinacea (Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia herba nu conţin polizaharide şi glicoproteine, iar rădăcina nu conţine glicoproteine), componentele nu se extrag apoi în proporţii egale în toate formele extractive (concentraţia cea mai mare de derivaţi ai acidului cafeic şi de polizaharide se obţine în sucul presat de Echinacea purpurea) şi, în parte, sunt instabile. Toate cele 4 clase de substanţe active sunt conţinute doar de Echinacea purpurea herba şi de Echinacea purpurea radix, cu specificarea că cea din urmă conţine şi alcaloizii pirolizidinici (tussilagina şi iso-tussilagina).

Mecanisme de acţiune

Stimularea imunităţii se realizează prin mecanisme diferite:

- derivaţii acidului cafeic stimulează fagocitoza în testul granulocitelor in vitro şi in vivo (Plantamed 1988: 54, pp. 175-176);

- alcamidele (isobutilamidele acidului dodecatetraenic) stimulează fagocitoza în testul granulocitelor in vitro şi in vivo, sunt parţial şi inhibitori ai ciclooxigenazei – COX2, respectiv 5-lipo-oxigenazei şi implicit au şi activitate antiinflamatoare (Am.J. 2002);

- glicoproteinele (un complex glicoprotein-polizaharidic) stimulează limfocitele B şi macrofagele;

- polizaharidele – anumite fracţiuni cu masa moleculară mare - au acţiune stimulatoare asupra fagocitozei. De asemenea, s-a putut demonstra in vivo, pe şoarece o acţiune protectivă faţă de diferiţi agenţi infecţioşi (Wagner şi Proksch). Della Logia şi colaboratorii au observat şi acţiune antiedematoasă a unui amestec de polizaharide din Echinacea angustifolia radix.

Eficacitate

Echinacea realizează stimularea sistemului imunitar prin mobilizarea leucocitelor şi mărirea activităţii fagocitozei, prin inhibiţia multiplicării viruşilor şi stimularea producerii de interferon.

Nu posedă acţiune bactericidă sau bacteriostatică directă, inhibă însă hialuronidaza şi, prin aceasta, exclude acţiunea invazivă a bacteriilor. În plus, se poate constata o creştere a nivelului de substanţe corticoide excretate prin urină, ceea ce presupune o stimulare a activităţii corticosuprarenale.

Referitor la eficacitatea preparatelor de echinacea, există foarte multe rapoarte, nu toate relevante – unele au descoperit efecte imunostimulatoare semnificative, iar altele nu au descoperit nici o diferenţă între echinacea şi placebo.

Rezultatele studiilor sunt greu de comparat, deoarece s-a folosit o gamă largă de produse, standardizate sau nestandardizate, doze diferite şi metode de tratament diferite. Dintre preparatele cu echinacea, cele mai relevante rezultate s-au obţinut la studiile întreprinse pe preparatele cu suc presat de Echinacea purpurea herba şi extract de Echinacea pallida radix, pentru care, pe baza materialului documentar existent, Comisia Medicamentului din Germania a elaborat  recomandări terapeutice pozitive.

Pentru Echinacea purpurea herba recomandările sunt ca terapie de susţinere a organismului în răceli şi infecţii cronice ale tractului respirator superior sau infecţii ale tractului urinar inferior, în infecţii gripale sau de tip gripal. De asemenea, poate fi folosită în aplicaţii locale în cazul rănilor superficiale. Pentru Echinacea pallida radix recomandările sunt de terapie de susţinere în infecţii gripale sau de tip gripal.

Studii clinice validate

Un studiu clinic dublu‑orb efectuat cu suc de Echinacea purpurea herba – pe 1.280 de pacienţi adulţi (Terapiewoche. Paediatrie, 1988:1, pp. 66-70) cu infecţii gripale a dus la stabilirea posologiei (validată prin monografia ESCOP şi a Comisiei E). La doza de 3 x 2 ml corespunzând la 900 mg plantă/zi, simptomele infecţiei gripale sunt reduse semnificativ. Această posologie a fost preluată pentru produsele din gama Imunogrip şi Imunorezistan realizate la Plantextrakt.

Administrarea se face – conform concluziilor studiilor clinice din literatură realizate pe sucul de Echinacea purpurea –  într-un ciclu de 4 zile, urmate de 3 sau 4 zile pauză, pentru o perioadă de 4 - 6 săptămâni. Stimulând proliferarea celulelor imunocompetente, fără să provoace reacţii de memorare din partea acestora, produsul trebuie administrat la intervale determinate şi pentru un anumit timp (nu în mod continuu), mecanismele stimulate pe această cale fiind supuse unui training.

Ca profilaxie antigripală, cea mai bună protecţie o oferă administrarea cu cel puţin o lună înainte de expunerea la virusul gripal, astfel încât răspunsul imunitar să fie asigurat. Pentru persoanele cu o imunitate bună este suficientă administrarea timp de două săptămâni.

Persoanele cu risc crescut de îmbolnăvire vor urma tratamentul profilactic timp de o lună sau chiar două luni.

Atenţionări şi contraindicaţii

Riscurile fundamentale ale stimulării imunităţii sunt considerate a fi agravarea bolilor autoimune şi reacţiile alergice de idiosincrazie.

Se recomandă limitarea utilizării în unele afecţiuni sistemice, cum ar fi tuberculoza, leucoza, colagenoza şi scleroza multiplă, în tumori maligne, SIDA.

Poate provoca rare reacţii alergice la persoanele sensibile la unul dintre componente.

Lipsa studiilor privind eventuale riscuri la administrarea în perioada de sarcină impune prudenţă.

Nu se administrează concomitent cu vaccinările.

Culturi organice de Echinacea purpurea

Pentru obţinerea unor preparate fitofarmaceutice de calitate, este esenţială calitatea materialului vegetal, iar în cazul în care este vorba de plante de cultură, este important ca ele să fie obţinute din culturi certificate ecologic (culturi organice). Solul se purifică după ani de practicare a unei agriculturi ecologice. Culturile de Echinacea de la Plantextrakt au obţinut certificarea de culturi organice.

Procesarea plantelor în stare proaspătă. Ca­rac­teristica extractelor fabricate la Plantextrakt o constituie procesarea plantelor în stare proaspătă. Aceasta presupune obţinerea fitocomplexului caracteristic fiecărei plante nealterat în concentraţie mai mare decât la procesarea plantelor uscate. Înseamnă obţinerea efectelor terapeutice la valoarea lor reală, dar şi o concentraţie mai mare a eventualilor poluanţi. De aceea, esenţială este recoltarea plantelor din zone verificate în ceea ce priveşte prezenţa şi concentraţia poluanţilor din sol şi din aer sau, în cazul plantelor de cultură, realizarea de culturi organice.

Prin urmare, de ce sucul presat de Echinacea purpurea herba? Dintre speciile de echinacea, Echinacea purpurea conţine toate cele 4 clase de substanţe active cu acţiune imunostimulatoare.

Metoda de fabricaţie – prelucrarea plantei proaspete ca suc obţinut prin presare la rece şi stabilizare asigură extragerea celor 4 clase de compuşi activi.

Există numeroase studii preclinice realizate pe acest tip de extracţie. În literatura medicală se regăsesc cele mai multe studii clinice validate, recunoaşterea internaţională a proprietăţilor terapeutice fiind la nivelul aparatelor respirator şi urogenital.

Studii fitochimice realizate
la Laboratoarele Plantextrakt

Laboratoarele Plantextrakt au fost întotdeauna preocupate de susţinerea şi demonstrarea eficacităţii produselor prin teste bazate pe principii ştiinţifice. Ca urmare a acestei preocupări s-au studiat în laboratoarele de controlul calităţii ale firmei diferitele specii de echinacea, respectiv diferitele produse cu echinacea.

Studiile fitochimice realizate la Plantextrakt au urmărit evidenţierea acidului cicoric şi acidului caftartric, componenţi principali din clasa derivaţilor de acid cafeic, prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC), comparativ, pe suc de Echinacea purpurea, tinctură de Echinacea purpurea şi tinctură de Echinacea pallida. Rezultatele arată că sucul de Echinacea purpurea conţine concentraţiile cele mai mari de acid cicoric şi acid caftartric, tinctura de Echinacea purpurea conţine concentraţii mici, iar tinctura de Echinacea pallida nu conţine această grupă de compuşi.

Comparând sucul de Echinacea purpurea cu tinctura şi cu produse comerciale cu herba de echinacea, rezultatele au arătat superioritatea sucului de Echinacea purpurea, celelalte preparate conţinând concentraţii mici de compuşi activi sau compuşi degradaţi. Şi acest studiu subliniază eficacitatea superioară a sucului de Echinacea purpurea faţă de alte tipuri de preparate cu echinacea.

Sucul de Echinacea purpurea intră în compoziţia produselor din gama Imuno – Imunogrip, Imunogrip Junior, Imunorezistan forte şi Imunorezistan Junior – şi în preparatele din gama Polygemma – Polygemma 5 – cavitate bucală şi gât, Polygemma 17 – Imunitate.

De peste 20 de ani pe piaţa preparatelor fitofarmaceutice din România, preparatele cu suc presat de Echinacea purpurea herba de la Plantextrakt s-au impus prin calitate: produse fitoterapice şi fitogemoterapice din gama Imuno şi gama Polygemma.