Emergența epidemiei HIV/SIDA în 1980, cu afectarea în special a anumitor grupuri populaționale – precum homosexualii, utilizatorii de droguri injectabile, cei care oferă servicii sexuale –, s-a asociat și cu emergența fenomenului de stigmatizare. Astfel, acești indivizi sunt predispuși la anxietate, depresie și sunt dominați de sentimente precum stima de sine scăzută și dorința de izolare. Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, la ora actuală fiind infectați, la nivel mondial, 36,9 milioane de indivizi. 
Studiul realizat de Caliari și colaboratorii a avut ca scop analiza factorilor legați de stigmatizarea percepută de indivizii infectați cu HIV. A fost realizat un studiu transversal, derulat din septembrie 2014 până în decembrie 2015. Au fost înrolați pacienți din ambulatoriu. Criteriile de includere au constat în vârsta peste 18 ani, medicație antiretrovirală în ultimele 6 luni, aflarea în evidența unei clinici pentru controale regulate. Conform acestor criterii, au fost eligibili 278 de subiecți, 20 dintre aceștia erau parte a studiului-pilot, iar 258 erau participanți la studiu. Participanții au primit un chestionar care făcea referire la variabile sociodemografice, epidemiologice și clinice, dar și la viața sexuală și consumul de droguri. Pentru a evalua nivelul de stigmatizare resimțit, s-a folosit o scală de stigmatizare, care presupune 40 de itemi.
S-a obținut că 52,6% erau bărbați, cu vârste între 40 și 49 de ani, 19,4% erau homosexuali sau bisexuali, 57,4% au avut un partener sexual în ultimul an, 28,7% erau consumatori de droguri, 78,3% considerau că au contractat infecția pe cale sexuală, 76,7% au spus diagnosticul doar familiei. O treime dintre aceștia aveau spitalizări în antecedente din cauza infecției. În ceea ce privește scala de stigmatizare, domeniile care au prezentat cele mai mici valori mediane și medii au fost cele referitoare la resimțirea stigmatizării prin comportamentul celorlalți (Md=2,3, M=2,3) și cele referitoare la imaginea negativă de sine (Md=2,4; M=2,4), iar domeniul dezvăluirii (disclosure) a prezentat cele mai mari valori. Vârsta de 40-49 de ani și prezența spitalizărilor s-au asociat pozitiv cu stigmatizarea, iar în cazul lipsei comorbidităților s-a observat o asociere negativă. Lipsa conștientizării sursei de infecție s-a asociat cu o scădere a resimțirii stigmatizării, subiecții simțindu-se victime și neconsiderându-se vinovați de boala lor.
Concluzie. Prezența spitalizărilor are un impact negativ asupra indivizilor cu HIV, alterându-le imaginea de sine, ceea ce conduce la izolare, stări de depresie și anxietate. În literatura medicală există puține astfel de studii. Aceste studii sunt necesare pentru a ajuta la sprijinirea acestor indivizi să se integreze în societate.  
Recenzie la articolul: 
Factors related to the perceived stigmatization of people living with HIV. 
Caliari JS, Teles SA, Reis RK, Gir E. Rev Esc Enferm USP. 2017 Oct 9;51:e03248
Cristina Iulia Mitran, doctorand, UMF „Carol Davila“ București