Plante medicinale cu acţiune hipoglicemiantă Medicinal plants with hypoglycemic activity

Diabetul zaharat reprezintă cea mai frecventă afecțiune metabolică, cu o prevalență și o incidență în continuă creștere și care, din păcate, conduce spre morbiditate precoce și mortalitate ridicată. Diabetul zaharat ocupă locul al treilea în lume în ierarhia celor mai distructive boli după afecțiunile cardiovasculare și cele oncologice⁽⁶⁴⁾.

Numărul persoanelor care suferă de diabet este în continuă creștere la nivel mondial, astfel se estimează că în 2030 vor fi peste 550 de milioane de persoane diabetice⁽⁶³⁾. La noi în țară, conform rezultatelor publicate în urma studiului PREDATORR (Prevalența Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezității, Dislipidemiei, Hiperuricemiei și Bolii Cronice de Rinichi) din 2014, prevalența reală a diabetului era de peste 11,6%, fapt care situează România pe locul al doilea în Europa, după Turcia, care are o prevalență de 14,85%. Același studiu trage un semnal de alarmă asupra numărului mare de pacienți care suferă de prediabet (peste 3 milioane de persoane), cu posibilitatea de a dezvolta această boală în următorii zece ani, dacă nu vor fi investigați. Studiul oferă informații și despre incidența și prevalența diabetului zaharat în cele opt regiuni istorice ale României. În zona de sud a țării, în care au fost incluse județele Argeș, Dâmbovița, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița, prevalența diabetului zaharat a fost de 13,39%, urmează Ilfov, cu 12,79%; în regiunea nord-estică prevalența este de 12,38%, în cea sud-vestică de 12,1%, nord-vestică de 11,69% și sud-estică de 10,44%. Cea mai scăzută prevalență a diabetului s-a înregistrat în Ardeal – 9,99% și Banat – 8,2%⁽²¹⁾.

Datele publicate de Ministerul Sănătății arată o creștere alarmantă a diabetului zaharat – dacă în 2011 erau înregistrați 796803 pacienți, în 2015 erau 999192 de pacienți. Pe grupe de vârstă, populația cu diabet zaharat din România are 3% în grupa 0-14 ani, 62% în grupa 15-64 de ani și 35% în grupa de peste 64 de ani. Cu toate că în România se derulează Programul Național de Diabet, care urmărește îmbunătățirea stării de sănătate, a speranței de viață la pacienții cu diabet, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a semnalat că între 2006 și 2016 numărul persoanelor pentru care s-au decontat tratamente pentru diabet s-a dublat, iar costurile au crescut de 6 ori⁽²¹⁾.

Persoanele cu diabet zaharat prezintă față de pacienții sănătoși o incidență crescută de apariție a bolilor cardiovasculare și renale, diabetul fiind o cauză frecventă de orbire prin retinopatie severă și cataractă. Tratamentul actual al diabetului zaharat se face gradual, în funcție de severitatea afecțiunii: regim igieno-dietetic (dietă echilibrată, activitate sportivă regulată), tratament farmacologic cu antidiabetice orale sau insulină injectabilă, fitoterapie⁽¹⁷⁾.

Fitoterapia și-a dovedit eficacitatea în tratarea multor tipuri de afecțiuni, inclusiv diabet. Prin comparație cu terapia alopată, tratamentul fitoterapic prezintă sinergism de acțiune și un număr limitat de reacții adverse. Tratamentul fitoterapic este bine tolerat de pacient, iar prin fitocomplexul existent dezvoltă acțiuni hipoglicemiante (regenerarea și stimularea celulelor b-pancreatice, efect insulino-mimetic, scăderea absorbției intestinale a glucozei, scăderea reabsorbției renale a glucozei, descreșterea gluconeogenezei și creșterea utilizării periferice a glucozei, influențarea metabolismului hepatic al glucozei, ameliorarea rezistenței la insulină, inhibarea insulinazei, reactivarea insulinei legate de proteine⁽⁵⁶⁾), antioxidante, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, de creștere a sintezei de rodopsină, cardioprotectoare, vaso- și venoprotectoare etc. Constituenții chimici activi care dezvoltă efecte benefice în diabet sunt reprezentați de acizii fenolcarboxilici, derivații cumarinici și favonoidici, antocianozide, proantocianozide, taniuri, saponozide triterpenice, tioheterozide, uleiuri volatile, principii amare, carotenoide.

Plantele medicinale care dezvoltă efecte hipoglicemiante sunt:

1. Achillea milefolium L. (coada-șoricelului), în fitoterapie se întrebuințează Millefolii flos/herba; produsul vegetal conține 0,2-1% ulei volatil de culoare albastră, principii amare proazulenice (achilină, achilicină cele mai reprezentative; s-au identificat peste 30 de asemenea compuși), flavone (heterozide ale apigenolului, luteolului, cvercetolului), acid cafeic și clorogenic, poliine, compuși azotați (colină, stachidrină, aminoacizi, o lectină imunomodulatoare), vitaminele E și K, b-sitosterol, tanin; reface celulele b-pancreatice, dezvoltă efecte hipolipemiante^{(11,24,40,46)};

2. Acorus calamus L. (obligeană), în fitoterapie se întrebuințează Calami rhizoma; produsul vegetal are un conținut de 3,5% ulei volatil (cu 80% b-azaronă, linalol, a-pinen, camfen, compuși sescviterpenici, eugenol), tanin, rezine, substanțe amare, săruri minerale; crește eliberarea și secreția de insulină asemănător gliclazidei; inhibă a-glucozidaza, ameliorează insulinorezistența; induce efecte inhibitoare pe diferențierea preadipocitelor în adipocite^{(25,46,51,52,56)};

3. Agrimonia eupatoria L. (turița mare), în fitoterapie se întrebuințează Agrimoniae herba; produsul vegetal conține 4-10% tanin (catehic, galic și elagic), 20% poliholozide, izocumarine (agrimonolid), flavone (glicozide ale apigenolului, luteolului și cvercetolului), substanțe amare, ulei volatil (în urme), acizi organici, mucilagii, cumarine, vitamine (C, K), saponozide; crește secreția de insulină prin mecanism similar sulfonilureelor; stimulează captarea glucozei în culturi de celule musculare^(24,27);

4. Alchemilla vulgaris L. (crețișoară), în fitoterapie se întrebuințează Alchemillae herba; produsul vegetal conține 6-8% tanin galic și elagic, flavone (2%), proantociani, acid cafeic și clorogenic, mucilagii, saponozide, steroli, săruri minerale; crește toleranța la glucoză^(10,24);

5. Allium cepa L. (ceapă), de la această specie se întrebuințează bulbul (Alli cepae bulbus), atât în scop alimentar, cât și în scop terapeutic; în produsul vegetal întâlnim compuși sulfurați (metil-propil disulfide, cicloaliină, metilaliină, propilaliină, cepene), protide, flavone (glicozide ale cvercetolului și kemferolului), săruri minerale, vitamine, amine, enzime; fitocomplexul induce efect hipoglicemiant asemănător glibenclamidei și insulinei^{(5,12,25,38,46)};

6. Allium sativum L. (usturoi), de la această specie se întrebuințează, atât în gastronomie, cât și în fitoterapie, bulbul (Alli sativi bulbus); produsul vegetal conține compuși sulfurați (aliina, dominantă în bulbul proaspăt, alicina), saponozide (heterozide ale acidului oleanolic), un glucosinolat cu o structură complexă, glucide simple, protide, vitamine, săruri de potasiu, fosfor, calciu, magneziu; induce efecte hipoglicemiante (asemănătoare glibenclamidei și insulinei) și hipolipemiante^{(5,12,25,38,46)};

7. Aloe vera L. (aloe), în fitoterapie se întrebuințează sucul aloifer extras din frunze; conține 15-40% heterozide antracenice (aloine, aloinozidele A și B, aloe-emodol, crisofanol liber și heterozidat), 20% substanțe rezinoase, săruri minerale, ulei volatil în urme; studiile efectuate au demonstrat că acest produs reduce glicemia în diabetul zaharat tip 2, având acțiune insulino-mimetică, potențează efectele insulinei și protejează celulele b-pancreatice față de procesele oxidative, induce efect hipoglicemiant asemănător metforminului; scade colesterolul total, LDL-colesterolul, trigliceridele și VLDL (very-low-density lipoprotein), crește cantitatea de glicogen hepatic, inhibă lipogeneza; trebuie avut în vedere că, prin derivații antrachinonici, la administrare repetată induce fenomene iritative la nivel gastrointestinal^(24,33,46);

8. Amorphophallus konjac (limba diavolului, șarpe-de-palmier), o specie provenită din medicina asiatică, se întrebuințează în fitoterapie organele subterane; produsul vegetal conține 49-60% glucomanani (KGM), 10-30% amidon, se întrebuințează ca prebiotic și sursă de gelatină vegetală pentru vegani; stimulează glicogenogeneza hepatică la șobolanii cu dietă hiperlipidică⁽⁴⁾;

9. Apium graveolens L. (țelină), în alimentație și fitoterapie se întrebuințează Apii radix; produsul vegetal conține 0,01-0,15% ulei volatil (limonen, b-pinen, b-mircen, nerolidol, carvonă, a- și b-selinen), 0,05% flavone, derivați furanocumarinici (xantotoxină, bergapten, isopimpinelină, psoralen, imperatorină, angelicină), cumarine (scopoletol, esculetol), poliine (falcarinol, falcarindiol), AFC, mono- și oligozaharide; induce fosforilarea receptorului insulinic, intervine în translocarea GLUT-4 (transportor al glucozei localizat în mușchi și adipocite), inhibă expresia unor gene implicate în adipogeneză, crește utilizarea glucozei în periferie^(25,37,58);

10. Arctium lappa L. (brusture), în fitoterapie se întrebuințează Bardanae radix; produsul vegetal conține inulină (27-45%), mucilagii, ulei volatil (0,06-0,18%), polifenoli de tip acid cafeic, clorogenic, sitosterol, săruri minerale; inulina îmbunătățește toleranța la glucoză; b-sitosterol-D glucopiranoza inhibă a-glucozidaza^(3,7,24);

11. Artemisia absinthium L. (pelin), în fitoterapie se întrebuințează Absinthi herba; produsul vegetal conține 0,3% principii amare în frunze și 0,15% în flori, reprezentate de monomeri de tip artabsină și dimeri de tip absintină și anabsintină; ulei volatil (bogat în a- și b-tuionă, tuioli liberi), derivați flavonici (artemisetina), poliine, fitosteroli, vitamine (C și B6), derivați lignanici, săruri minerale, acizi fenolici (acid cafeic); induce efecte hipoglicemiante asemănătoare metforminului; stimulează glicogenogeneza^(13,25,46);

12. Asparagus racemosus, cunoscut în medicina ayurvedică sub denumirea de satavar, conține taninuri, saponozide (satavarozida A și B, filiasparozida C, asparanina A), izoflavone; acidul tanic din compoziție induce fosforilarea receptorului insulinic, intervenind și în translocarea GLUT-4; inhibă expresia unor gene implicate în adipogeneză; reduce apariția nefropatiei diabetice; poate fi folosit și ca remediu pentru setea excesivă^(29,42,46);

13. Azadirachta indica, cunoscută și sub denumirea de neem (liliac indian), conține principii amare (nambină, nambinină și nambidină); frunzele conțin cvercetol, b-sitosterol, diterpenoide (magolonă și nimbogonă), vitamine (A, E, C, riboflavină și niacină) și oligoelemente (Se, Zn, Cu, Mg și Cr); dezvoltă proprietăți antioxidante, crește concentrația superoxid dismutazei, catalazei, glutation peroxidazei și glutation transferazei; reduce absorbția glucozei, inhibă a-amilaza, a-glucozidaza; crește activitatea enzimei glucozo-6 fosfat-dehidrogenaza; induce efect hipoglicemiant comparabil cu cel al glibenclamidei^(15,20,46);

14. Cichorium intybus L. (cicoare), în fitoterapie se întrebuințează Cichorii radix et herba; rădăcina conține principii amare (lactucină și derivați), 15-60% inulină (cantitate de 60% în rădăcina matură recoltată toamna), acid cicoric; partea aeriană conține principii amare (lactucopicrină, lactucină), acid cicoric, derivați flavonici (heterozide ale cvercetolului, apigenolului și luteolului), steroli, compuși triterpenici, mucilagii, derivați cumarinici, APFC (acid cafeic, clorogenic); îmbunătățește toleranța la glucoză; reduce activitatea hepatică a glucozo-6-fosfatazei^{(23,25,48,49)};

15. Cynara scolymus L. (anghinare), în fitoterapie se întrebuințează Cynarae folium; produsul vegetal conține 1-2% polifenoli totali (acid cafeic, acid clorogenic și derivații săi, cinarină), 0,10-0,50% flavone, dominantă fiind cinarozida (7-glucozida luteolului), alături de cinarotriozida, scolimozidă, principii amare azulenogene (cinaropricrina) răspunzătoare de gustul puternic amar al produsului vegetal, compuși terpenici, steroli, tanin, mucilagii, acizi organici, săruri de potasiu și magneziu; fitocomplexul imprimă efecte hipolimemiante (prin inhibarea HMGCoA-reductazei), antioxidante și insulino-mimetice^{(19,24,36,46)};

16. Daucus carota L. (morcov), conține săruri minerale, carotenoide, vitamine (C, complexul B), fibre (celuloză și ligină), acizi (acid glutamic, succinic, lactic, glicolic), acizi fenolcarboxilici (acid cafeic); îmbunătățește toleranța la glucoză^(5,46,54);

17. Dillenia indica L, specie care crește spontan în India; florile conțin tanin, derivați triterpenici pentaciclici (betulină, acid betulinic, aldehidă betulinică), b-sitosterol, flavone, compuși fenolici; induce efecte favorabile asupra modificărilor histopatologice ale pancreasului, ficatului și rinichilor, asemănător glibenclamidei^{(34, 35,46)};

18. Garcinia cambogia este asociată în fitopreparate, deoarece inhibă pofta de mâncare; fructele conțin acizi tartric, citric și fosforic, 2 poli-izoprenil benzofene, mangostin, derivați ai cambodginolului și cambodginei; fitocomplexul suprimă lipogeneza prin inhibarea citrat-liazei care ajută transformarea carbohidraților în exces în grăsime; scade trigliceridele și colesterolul; acidul hidroxicitric reduce pofta de mâncare și crește arderea grăsimilor^(18,50);

19. Ginkgo biloba L. (arborele celor 40 de steme, arborele templier, piersica de argint), în fitoterapie se folosesc frunzele (Ginkgo bilobae folium); produsul vegetal conține heterozide ale cvercetolului și kemferolului (dominante în frunzele imature), alături de tanin catehic, proantociani, acizi polifenolcarboxilici, biflavonoide (amentoflavonă, bilobetol, ginkgetol, hinokiflavonă, în frunzele mature), derivați terpenici (bilobalid), derivați polilactonici (ginkgolidele A, B, C și J), acizi ginkgolidici (derivați ai acidului anacardic în proporție de 1-2% în frunze); îmbunătățește fluxul sangvin și previne astfel apariția complicațiilor, previne rezistența la insulină^{(24,30,31,46,67)};

20. Glycyrrhiza glabra L. (lemnul-dulce), în fitoterapie se întrebuințează rădăcina (Liquiritiae radix); produsul vegetal conține 2-15% saponozide triterpenice (aproximativ 22 de compuși, dintre care 18 posedă funcție acidă), reprezentate de glicirizină, compus care prin hidroliză eliberează două molecule de acid glucuronic și acid gliciretic (grupările carboxil libere ale acidului glucuronic sunt saturate cu ioni de potasiu și calciu); 0,65-2% derivați flavonozidici (licviritină și licviritigenol); calcone (izolicviritigenol și izolicviritină); flavonone prenilate (glabrol, 3-hidroxi-glabrol) și piranoflavonone (hispaglabrina A); cumarine (umbeliferonă, herniarină, compuși prenilați de tipul glicocumarinei și licopiranocumarinei); 10% poliholozide (glicirizan A și polizaharide acide constituite din arabinoză, galactoză, ramnoză, acid galacturonic și glucuronic), fitosteroli, manitol, amidon, rezine, substanțe amare în țesuturile externe; fitocomplexul dezvoltă acțiune de tip agonist pe receptorul PPAR, cu ameliorarea hiperinsulinemiei^(24,46);

21. Hippophae rhamnoides L. (cătina), fructele conțin 400-1500 mg% vitamină C, alături de carotenoide, flavone, proantociani, taninuri catehice, aminoacizi, oligoelemente, compuși care inhibă a-glucozidaza^(6,14,25);

22. Juglans regia L. (nuc), în fitoterapie se întrebuințează frunzele și pericarpul; produsele vegetale sunt bogate în juglonă și taninuri; crește sensibilitatea țesuturilor la insulină, induce fosforilarea receptorului insulinic, intervine în translocarea GLUT-4 și inhibă expresia unor gene^(24,46,61);

23. Lavandula angustifolia (levănțica), în fitoterapie se folosesc florile; produsul vegetal conține ulei volatil (linalol 20-35%, acetat de linalil 30-55%, cineol, camforă, geraniol), derivați flavonici, 5-10% tanin, cumarine (herniarină, umbeliferonă), fitosteroli, derivați polifenolici (până la 10%) cel mai reprezentativ fiind acidul rozmarinic, compuși triterpenici (acid ursolic și oleanolic); crește secreția de insulină prin mecanism similar sulfonilureelor^(25,59);

24. Momordica charantia L. (castravetele amar), în fitoterapie se întrebuințează fructele; conțin polipeptida P, gurmarină, alcătuită din două lanțuri peptidice, formate din 17 aminoacizi, legate prin punți disulfidice, terpenoide (momordicină și derivați), principii amare; regenerează celulele b-pancreatice, stimulează secreția de insulină (mecanism similar sulfonilureicelor), crește glicogeneza, are acțiune insulin-like, dezvoltă efecte antioxidante^(8,46,62);

25. Morus alba L., Morus nigra L. (dud), în fitoterapie se întrebuințează frunzele; fitocomplexul (acizii citric, aspartic, folic, folinic, compuși volatili, b-caroten, tanin, acid folic, arginina, compuși fenolici, alcaloizi, antocianozide, săruri minerale și vitamina C) stimulează pătrunderea glucozei în celule; induce efect insulino-mimetic^(5,22,46);

26. Panax quinquefolium L. (ginseng american), în fitoterapie se întrebuințează rădăcina; produsul vegetal conține saponozidele cu nucleu damaranic denumite ginsenozide (2-3%) (prin hidroliză acidă, ginsenozidele eliberează protopanaxadiol, protopanaxatriol și acid oleanolic), ulei volatil (0,05%) bogat în compuși monoterpenici (limonen, terpineol, citral); poliacetilene (panaxitriol, panaxinol, panaxidol), polizaharide (ginsenanii PA, PB, S-IA, S-IIA), peptidoglicani (panaxanii A-U), acizi grași, oze, aminoacizi, derivați polifenolici, vitamine, steroli, amine; fitocomplexul imprimă acțiune imunostimulatoare, crește producția de interferon, stimulează formarea IgG și IgM (polizaharide, ginsenozida Rb1); influențează activitatea sistemului cardiovascular, prin prevenirea agregării plachetare (ginsenozidele Ro, Rg1, Rg2, poliacetilene) și creșterea cantității de energie formată la nivelul celulelor mușchilor scheletici; de stimulare a metabolismul lipidic; hipogliceminantă (panaxanii A-U); antioxidantă (ginsenozidele Rg1, Rb1); antistres-adaptogenă (ginsenozide) ^{(24,46,53,66)};

27. Phaseolus vulgaris L. (fasole), în fitoterapie se folosește Phaseoli pericarpium; produsul vegetal conține aminoacizi (arginină), alantoină, derivați flavonici, saponozide, lectine (în urme), fibre (hemiceluloze), săruri de crom, acid silicic; în semințe întâlnim 45-70% amidon, 20% proteine, lectine, oligozide nedigerabile; produsul este cunoscut pentru acțiunea sa hipoglicemiantă (prin arginină, săruri de crom, acid silicic, fibre – reduc absorbția glucozei); fibrele reduc absorbția lipidelor și grăbesc tranzitul intestinal⁽²⁶⁾;

28. Phyllanthus emblica (coacăz indian), fructele conțin taninuri (acid galic, elagic), norsesquiterpenoide, flavonozide; prezintă proprietăți antioxidante și imunomodulatoare puternice; inhibă a-amilaza, a-glucozidaza; reduc nivelul de colesterol și de trigliceride din sânge și îmbunătățesc funcția ficatului prin normalizarea activității enzimei alanine-transaminazei^(2,41);

29. Pimpinella anisum L. (anason), în fitoterapie se întrebuințează fructele; produsul vegetal conține 1,5-6% ulei volatil bogat în anetol, 20% ulei gras (format din gliceride ale acizilor grași superiori), flavone (derivați ai luteolului), cumarine (umbeliferonă, scopoletol), furanocumarine (bergapten), acid cafeic și clorogenic, proteine, glucide simple, amidon, pectine; dezvoltă efecte antioxidante, crește activitatea glutation-S-tranferazei (GST), prezintă acțiune hipolipemiantă^(25,46);

30. Pueraria lobata, cunoscut și sub denumirea de kuzdu, în fitoterapie se întrebuințează rădăcina; produsul vegetal conține puerarină (izoflavonă), steroli, saponozide, cumarine; puerarina dezvoltă efecte hipoglicemiante, acționează ca agonist PPAR, blocând sinteza și activarea IL-12 (proinflamatoare), previne și întârzie apariția diabetului zaharat de tip 2 și a complicațiilor cardiovasculare^(46,47,65);

31. Salvia officinalis L. (salvie), în fitoterapie se întrebuințează frunzele; produsul vegetal conține ulei volatil (1,5-2,5%), tanin (3-7%), derivați flavonici (1-3%, heterozide ale apigenolului), acizi polifenolcarboxilici (acid rozmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic), principii amare (picrosalvina, acid carnasolic, carnasol, salvină), derivați triterpenici (acid crategolic, ursolic, oleanolic), vitamină C, vitamină B1 (cantitate mică), enzime (peroxidaze, oxoreductaze); stimulează producerea și secreția de insulină, crește utilizarea glucozei în țesuturi asemănător metforminului; inhibă absorbția glucozei^(25,39,46);

32. Spinacia oleracea (spanac), conține derivați flavonici (cvercetol, miricetol, apigenol, luteol), derivați fenolici (acid ferulic, cumaric), carotenoide, vitaminele A, E, C, K, acid folic, minerale; potențează insulina și protejează celulele b-pancreatice față de procesele oxidative distructive asemănător glibenclamidei⁽⁶⁰⁾;

33. Taraxacum officinale L. (păpădie), în fitoterapie se folosesc rădăcinile și partea aeriană supraterestră; rădăcinile conțin principii amare reprezentate de taraxacină și derivați; fructoză (în concentrație mare la rădăcina recoltată primăvara) și inulină (până la 40% în rădăcina recoltată toamna); partea aeriană conține taraxacină și derivați, triterpene (taraxasterol), steroli (sitosterol, stigmasterol), derivați flavonici (heterozide ale luteolului și apigenolului), carotenoide (violaxantină, taraxantină), acizi fenolici (acid cafeic, p-cumaric, ferulic, protocatehic), cumarine (scopoletol, esculetol, umbeliferonă), mucilagii, carotenoide vitamine (A, B1, C, în special în frunzele de primăvară), săruri minerale, derivați triterpenici; taninurile reduc activitatea amilazei, leagă calciul care stabilizează activitatea ei, efecte hipolipemiante^{(25,44,45,46)};

34. Trigonella foenum graecum L. (schinduf), în fitoterapie se întrebuințează semințele; produsul vegetal conține steroli (lecitină, fitină și alte fitosterine), substanțe amare, ulei volatil, taninuri, saponozide, cumarine; stimulează transportul glucozei, reglează glicoliza, gluconeogeneza și sinteza acizilor grași, reduce stresul oxidativ asociat hiperglicemiei, întârzie progresia retinopatiilor și a neuropatiilor diabetice^(32,55);

35. Vaccinium myrtillus L. (afin), în fitoterapie se folosesc frunzele; produsul vegetal conține tanin (0,8-6,7% tanin catehic) alături de care întâlnim proantociani (dimeri), flavone (astragalozida), derivați de acid cafeic și clorogenic, iridoide, săruri de mangan și crom, alcaloizi chinolizidinici (mirtina și epimirtina); produsul vegetal este recunoscut pentru acțiunea hipoglicemiantă datorată taninului (împiedică absorbția intestinală a glucozei) și sărurilor de crom^(16,24);

36. Urtica dioica L. (urzică), în fitoterapie se întrebuințează frunzele; produsul vegetal conține derivați carotenoidici (b-caroten, licopen, violaxantină), clorofilă A și B, vitamine C, K, B2, acid folic, acid pantotenic, proteine (24%), derivați flavonici (glucozidele și rutinozidele cvercetolului, kemferolului, izoramnetolului), tanin, cumarine, steroli (b-sitosterol liber și glicozidat), ulei volatil, substanțe minerale; are acțiune hipoglicemiantă, hipolipemiantă^(25,28,43.

Alte produse vegetale cu acțiune hipoglicemiantă: Galegae herba (galegină), Oleae folium (oleuropeină), Myrtilli fructus (antociani, proantociani), Blighiae fructus (hipoglicină), Vincae minoris herba (vincamină), Betulae folium (betulinol, polifenoli), Rubi iadaei folium (polifenoli, tanin)⁽⁹⁾.

În concluzie, regnul vegetal prezintă o diversitate de surse vegetale ale căror fitocomplexe dezvoltă efecte hipoglicemiante.